Un nou...Inceput?!

De la prapastii, locuri si lucruri de neatins am ajuns la... un nou inceput. Dupa un sfarsit exista un inceput, mereu un inceput. Poate la fel, poate diferit, cert e ca este un inceput.
Pot sa sper la un inceput de 1000 de ori mai bun decat cel anterior, si la un sfarsit indepartat si mai dulce.
Mi-era dor de un nou inceput, de o imbratisare calda, de un "bine ai venit in viata mea!"...
Stiu ca e greu sa incepi altceva, stiu ca inca doare, stiu ca ai tendinta sa te reintorci in trecut, stiu, stiu... Atat de bine stiu...
E dragut totusi cand vezi ca desi ai multe indoieli, cand il vezi... Parca dispar toate, parca sunteti doar voi doi si nimic nu mai conteaza. Nu, n-am renuntat la iubire, nu o sa renunt niciodata, mereu o sa cred in ea, indiferent de cate dezamagiri o sa am parte, le las in urma, merg mai departe.
Ii vad pe toti cum se cearta, cum nu se mai inteleg "ca la inceput", imi amintesc ca ajunsesem si eu asa, dar acum... Ma bucur de "inceput", nimic nu se compara cu primul sarut, prima atingere, dorinta de a sti, de a cunoaste mai mult... Mai sti cum era sa vrei sa afli cat mai mult? Nu sa cauti ceva despre care sa mai vorbiti... Mai sti cum era sa vrei sa-l vezi? Cum abia asteptai sa vina ora aia? Nu cum abia te mai aranjai atunci cand trebuia sa va intalniti...
Pot sa ma insel, stii? Poate poate o exista iubirea aia cand in fiecare zi e un nou inceput... Cand nu te saturi... Heh, ma uit prea mult la desene animate? " Au trait fericiti pana la adanci batraneti..." Mi-as dori...

And so we move oN!

La sfarsitul oricarui lucru, liceu, relatie, perioada din viata ta sau chiar viata singurele care dainuie sunt amintirile... Dulci, prea dulci, amare, amarui, chinuitoare, greu de uitat, amuzante...
De unele vrei sa scapi, te chinuie, suferi pentru ca ramai ancorat in trecut... Altele sunt uitate prea repede...
Am invatat sa traiesc cu fantomele trecutului meu, am invatat sa le rad in fata si la spate sa plang si sa le reinvii... Printre lacrimi am reusit sa nu sting focul, dar trebuie sa ma conving ca nu mai pot continua asa.
M-am lasat mintita pentru cateva minute, am crezut ca soarele e pentru mine, dar telefonul tau mereu va lasa in urma ploi...
S-a terminat! Stiu de mult, dinainte de sfarsit, ca o sa raman cu lacrimi si un "nu ma uita"! Stiam ca va veni si seara asta, cand imi voi amintii de tot si toate, cand nu voi regreta nicio secunda, cand voi fi singura... Pentru o buna bucata de timp, desi va am pe voi, lipseste ceva... Si o sa lipseasca mereu...
Nu e bine nici sa traiesti in amintiri, in ce a fost si poate n-o sa mai fie pentru ca va veni o zi cand te vei trezi altundeva....altcumva...si vei observa ca timpul a trecut...ca s-au intamplat atatea in "lipsa ta" si atunci vei regreta.
Chiar daca doare, chiar daca simti ca nu poti inainta, chiar daca primul pas ti se pare al dracului de greu, MERGI mai departe. Sunt atatea locuri de vazut, oameni de cunoscut pentru a te impotmoli in trecut. In schimb poti ramane cu amintiri unice, pentru ca sunt ale tale... Poti ramane cu zambetul pe buze sau poti alege sa te plangi... Il poti astepta zile intregi sau poti privii live o noua zi cum ti se asterne pe fata...
Fiecare ne alegem drumul, fie ca gresim sau nu, nu poti privii decat in fata si sa te rogi sa existe cate o poteca... Sa te pierzi prin padure, poate poate iti gasesti soarta.
Poate poate...Iti gasesti perfectul sau poti visa in continuare la el.
Poate poate vrei doar sa uiti, sa-i uiti mirosul, sa nu-ti mai fie dor de atingerea lui, sa nu mai tanjesti dupa un sarut... Dar, sa uiti...Nu poti. Sa treci peste? Da... POTI!

Pierd

Cred ca fiecare dintre noi am pierdut o persoana importanta din viata noastra. Fie au parasit lumea noastra, fie pur si simplu sunt atat de departe de noi incat sunt ca si morti.
Incercam sa ne descarcam prin plans, prin nervi, prin acte de nebunie sau pur si simplu ne inchidem in noi... Este suferinta noastra si trebuie sa ramana asa.
Nu exista alinare decat readucerea lor inapoi in viata noastra.... Uneori se poate, alteori nu.
Ce cruda e viata! Ne fura cele mai importante persoane si ne lasa plangandu-i.
Sau face pe smechera si ne lasa cu sufletul la gura, nestiind ce se va alege de ei.
Nu imi ajunge fraza : " A fost sa fie. E la Doamne Doamne acum.".
Daca se presupune ca este atotputernic, de ce vrea sa-mi ia omul la care tin cel mai mult, care nu a facut niciodata rau NIMANUI, doar m-a iubit ca pe lumina ochilor sai?
E ceva gresit? Sau eu nu sunt demna de iubirea altora?
De data asta sper sa te fi tras eu pe sfoara si sa-l mai tin langa mine inca 100 de ani.
Nu accept niciun "asta e" niciun un "asa i-a fost scris"!
Nu cred in destin, cred in liberul meu arbitru care nu m-a tradat niciodata.
Cred in coincidente, pentru ca prefer sa nu ma complic.
Nu-mi pun intrebari la care un preot si un om de stiinta imi dau raspunsuri diferite.
Nu ma intreb de ce exist, pentru ca n-am raspuns. Poate doar al meu: "Pentru a popula Pamantul".
Am putea filozofa pe seama atator intrebari si nu ar ramane decat simple cuvinte, pictate frumos, postate pe un blog si atat.
Ne mentinem pe linia viata- moarte si tot ceea ce implica.
Ne nastem pentru a muri, iar fiecare secunda trecuta ne apropie de acest moment.
Atunci pentru ce sa traim?
" Sa nu regretam nimic din ce-am facut si sa murim cu zambetul pe buze. Am trait, nu-mi pare rau! Adio" - o persoana draga mie.
Indiferent de situatie n-o sa uit niciun moment petrecut cu tine, si te iubesc extraordinar de mult!
O sa zambesc in continuare, pentru ca stiu ca nu ti-ai dori sa ma vezi niciodata plangand. Pentru tine "niciodata" va capata un alt sens si nu ma va deranja sa-l folosesc.
Multumesc pentru tot...

Incapatanare

- Ah, in sfarsit ai venit! Mi-a fost dor de tine! Intra in masina, spune-mi, ce-ai mai facut?... Ce s-a intamplat? De ce ai cearcane? De ce ai lacrimi in ochi? Ce...?
- N-am putut sa dorm azi-noapte, n-am nimic... De fapt...
- Da?
- O sa crezi ca sunt cea mai egoista persoana din lume, dar nu pot sa las ca totul sa se termine din cauza plecarii tale. Imi pare rau, dar prefer eu sa te las in urma decat sa-ti las tie ocazia asta.
- Ce tot spui? Trebuia sa ramanem impreuna dincolo de distanta, remember?
- Nu! Relatiile la distanta nu au sens si ne chinuie si mai mult. Ce vrei? Sa iti dau pupicuri pe mess, si sa iti fac cu mana la web? Asta inseamna pentru tine relatie?
- O sa ne descurcam...
- NU! Nu-mi retrag alegerea, va trebui sa accepti si gata.
- Si tu accepti? De asta ai lacrimi in ochi? Ca esti resemnata si chiar fericita?
- Si pentru ce sa lungesc inca 2 luni cand pot acum pune punct?
- Pentru ca ma iubesti! Simplu... Nu face ceva ce vei regreta!
- Ce sa regret? Ce?
- Ca puteai sa petreci mai mult timp alaturi de mine si totusi te-ai incapatanat sa nu faci asta!
- Pleaca...
- Nu vrei asta. Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu vrei sa ma mai vezi, ca nu mai tii la mine, ca nu ma mai vrei langa tine nici macar o secunda! Hai! Spune! Ai curaj?
- Am pe altcineva!
- Mincinoaso!
- Macar am incercat...
- Hai, intra in masina!
- Pleci de aici fix asa cum ai venit! Singur!
- Haide...
- Nu!... Intotdeauna tu ai fost primul, tu ai facut ce ai vrut, iar eu trebuia sa urmez drumul ales de tine. Si cand vei pleca? Mai vei lasa la o rascruce, unde probabil voi imbatrani asteptandu-te sa-mi arati drumul?
- Esti singura ca asta vrei?
- Da.
- Atunci nu o sa mai auzi de mine. Promit!
- Ar fi bine sa faci asa, sa nu cumva sa te razgandesti sau ceva... Ca n-o sa ma intorc la tine!
- Stai linstita ca totul se termina aici si acum.
[...]
- Niciun pa?
- Nici macar atat!

(nu) POT!

Zac, pierduta de febra, prinsa intre lacrima din coltul de jos a buzei stangi si cea care s-a oprit pe obrazul drept cu hainele in care i-am zis adio inca pe mine, impregnate cu aroma pielii lui. Cand m-am privit in oglinda n-am putut sa-mi dau seama daca am obrajii rosii de la soare sau de la plans. Trist... Pana si catelul numai latra, sta inert si se uita la mine, parca plangandu-mi de mila ca toti ceilalti. Nu-mi mai iese zambetul, nu mai stiu si nici numai vreau sa zambesc, nu mai am puterea sa ma ridic si de data asta. Am incercat de atatea ori, am iertat, am uitat... Si, ciudat, nu mai pot simti nimic, nici soarele nu ma mai deranjeaza, nici vanticelul de seara, nici imbratisarea ei. Un mesaj m-ar putea trezi la viata, un cuvant doua din viata ta... Pentru mine afara ploua, tuna si fulgera,si, curios, nu imi mai e frica.... Iata-ma,din nou, facuta bucati, din nou din vina ta... Tot ce imi doresc este un semn ca sa pot ridica privirea spre cer si sa spun: "Pot!"

"Mi-as fi dorit sa imi spui ca va fi bine."

**(imbratisarea)ei- my bf

Te...

- Nu trebuia s-o lasi singura... Mai ales acum cand v-ati impacat...
- Nu se supara, cred ca e inca e in stare de soc ca ne-am impacat.
- Sper sa fi fericit cu ea!
- O sa fiu la fel de fericit cat o sa fi tu cu el...
- Nu am nevoie de ironii, el, spre deosebire de altii nu ma face sa visez la lucruri imposibile. Actor de 2 lei! Puteai sa te straduiesti mai bine de atat!
- Nu m-ai putut intelege niciodata, acum e prea tarziu.
- Ba am inteles! Iti place sa te joci cu focul, lasandu-l pe celalalt sa se arda...
- Nu mai bine iti tii gura tot restul drumului?
- Cata amabilitate!
- M-am saturat de vocea ta, de privirea ta, de neincrederea ta... L-ai ales pe el, drum bun!
- Cand am zis ca l-am ales pe el? Cand? Tu esti cel care a trecut primul la fapte, fara preaviz, tu te-ai intors in trecut, in greseli, nu eu.
- Ti-am zis sa incetezi!
- Nu vreau!
- Daca nu taci te sarut!
- Sa nu cumva s-o inseli pe Anna!
- Vino incoa!
- Conduci!
- Taci!


[...]


- Se pare ca asta e... S-a terminat tot!
- Esti sigura? Poti sa ramai totusi...
- Ai vrea sa raman?
- E problema ta, eu doar ziceam... Oricum esti bine venita oricand la mine acasa.
- Nu multumesc! Exista cineva care ma asteapta acasa.
- Atunci, hai, i-ati zborul, sa nu cumva sa pierzi avionul care te aduce in bratele iubirii tale!
- Pa!
- Stai! Promite-mi ca ne vom mai vedea in viata asta...
- Nici in cealalta n-am de gand! Adio!
- Tine bine minte ce-ai zis cand o sa ti se faca dor de mine.
- N-o sa mi se faca niciodata dor, n-am de cine... De ce nu-mi dai drumul? De ce ma privesti asa? Ai sa-mi zici ceva?
- Te...Ai grija de tine!
- Dar?...

[...]

Guilty.

- Copile, ce cauti aici?
- Mi-a fost dor de tine...E ceva gresit? Daca vrei plec, gasesc eu un zbor sa ma intorc acasa, poate chiar nu era cazul sa vin, ce as putea sa vreau de la tine? Nu,nu, lasa...
- Tu chiar crezi ca o sa te las la 11 noaptea sa te duci inapoi la aeroport? Macar asteapta pana maine independento, hai intra nu musc...
- Sigur?
- N-ai de ales.

[...]


- Si? Cum de ai venit pana aici?
- Ca sa te vad... Ti-am zis ca plec daca deranjez, probabil m-au si dat disparuta, plec...da...asta trebuie sa fac.
- Ti-am mai zis ca nu pleci, vrei sa te leg de calorifer? De fapt nu am calorifer...De pat?
- Foarte amuzant! In cazul in care nu ai observat am zburat 2000 de km sa te vad, nu 2, ar trebui sa-mi multumesti pentru asta!
- Mii de multumiri maria ta! Nu ma poti acuza ca te-am obligat eu, nici macar nu stiam ca vii pentru Dumnezeu, esti un copil nebun,stiai? Al naibi de nebun...
- Dupa tine...
- Recunosti deci...
- Mda. Se pare ca nu mai am nevoie de niciun erou, insa de tine as avea...
- Parca eu eram eroul...
- Ei,bine nu mai esti! De ce sa fi? N-ai nicio super putere, esti doar incredibil de enervant si vorbesti prea mult si prea repede...Eroii nu fac asta!
- Dar eroii fac asta?
[...]
- Sau asta?
[...]
- Eroii sunt cam obraznici, cel putin cel din fata mea, stai pe fotoliu si taci.
- Femeile, nu le poti intelege nici macar daca incerci! Daca nu vruiai ma opreai, ce vrei de fapt? Sti macar ce vrei? Ca eu cu siguranta nu stiu, si crede-ma ca am incercat. Vii neanuntata, in casa mea si tot eu trebuie sa tac?
- Da. Stiu ce vreau, pe tine, ma mai pui mult sa repet?
- Pana o sa iti intre tie in cap ca asta vrei. Pot fi orice, dar nu prost, te-ai certat cu el? Suferi mult si ai nevoie de un umar pe care sa plangi? Daca vrei parerea mea un e-mail ar fi fost mult mai rapid, eficient si al naibi de ieftin! Incep sa ma satur sa fiu felul doi. Ce vrei de la mine?
- Da-mi drumul!!
- Nu asta vruiai? O imbratisare ca sa fie totul mai bine? Sa existe cineva care sa te protejeze? Ca apoi sa le dai cu flit? Pentru tine mai e si convenabil, vii iti faci treaba dupa imi bagi scuza ca trebuie sa pleci! Sti foarte bine ca nu esti o victima, nu mai incerca sa pari ca esti! Ai fi avut atatea ocazii sa-ti si sa-i spui STOP! Nu ai facut-o, iti place sa suferi nu?
- Cum indraznesti? Din toate astea reiese ca tu esti de fapt victima si ca eu abuzez de tine si totusi cine pe cine strange de mana?
- Nu, niciunul dintre noi nu e victima, suntem amandoi vinovati. Tu pentru ca mi te oferi pe tava...
- Ia-o usor ca nu e adevarat!
-... si eu pentru ca te vreau. E foarte adevarat, altfel de ce ai mai venit aici? Sa ma saluti si dupa sa pleci? Nu cred...
- Ah, am plecat... Mare greseala am facut sa vin!
- Copile, uita-te la mine, te iubesc.
- Minti! Minti! Minti! Lasa-ma sa plec, nu te mai vreau!
- Eu DA!
- Da-mi drumu!
[...]


[...]