Da...

Nu e prima data cand vroiam sa fiu singura. Stiam ca singura modalitate de a ma linistii e o doza mare de singuratate. Nu ma deranja, ba chiar imi facea placere, vantul de octombrie, nasul rosu, eu cu mine si...Lacrimi? Ce conteaza?...
- Hey!
"Credeam ca nu ma cunoaste nimeni prin zona asta... Se pare ca m-am inselat!"
- Buna, Mihai!
- Te-am vazut si vroiam sa vad ce mai...faci!? Plangi?
- Aveam de gand sa fiu singura, asa ca nu te supara dar as vrea sa raman singura.
- Tu chiar crezi ca o sa plec si o sa te las asa?
- Mi-as dori din tot sufletul!
- Stii... Durerea poate fi mai usor de suportat daca o imparti.
- Impart doar cuvinte, Mihai. Nu ai de unde sa simti ce simt eu acum... Si chiar de ai simtii, nu m-ai face deloc sa ma simt mai bine.
- Incearca! Pentru ce sa te inchizi? Crezi ca daca nu arati nimanui cat de mult suferi, daca te prefaci, o sa te simti mai bine?
- O sa ma simt mai bine cand o sa vad ca nu incearca nimeni sa-mi ofere vreo batista sau nu o sa-mi arate nicio urma de compatimire.
- Ei bine, eu te compatimesc pentru gandirea asta.
- HA! Multumesc, acum poti pleca.
- Imi pare rau pentru tine! Nu te uita asa la mine. Trist este acela care nu e in stare sa-si arate adevaratele sentimente... Dar asta nu o inteleg lasii...
- Acum sunt si lasa?
- Nici n-ai idee...
- Doar pentru ca nu vreau sa ma plang de problemele mele, pentru ca nu am incredere in nimeni ca sa pot impartasi o parte din viata mea? Cati crezi ca isi spun problemele la persoane cvasi-necunoscute?
- Crezi ca esti singura?
- DA!