The show must go on

 S-ar putea spune ca nimeni nu apartine nimanui... Si este adevarat. De ce ai crede ca ai putea detine puterea asupra vietii unui om atata timp cat nu ai un pistol in mana? Si daca l-ai avea, nu ai fi un las? E mai usor sa iei o arma, sa o incarci si sa tragi decat sa intretii o conversatie, pe sistemul nu te suport, te impusc.
Era un timp cand si eu mi-am dorit disparitia subita a tuturor oamenilor care mi-au facut rau... Mi-ar fi placut sa ii vad chinuindu-se pe un drum care i-ar fi dus departe, departe de mine. Dar, nu traim in povesti, si nici eu nu sunt Dumnezeu sa ma joc cu vietile oamenilor.
Mi-e dor de lumea lui Jane Austen, unde existau decat ironii fine, atingeri pe obraz, si mai presus de toate RESPECT.
Nu mai exista iubire fara interes, prietenie sincera, iar oamenii sunt cele mai jegoase javre. Spune-mi tu cum as putea sa mai traiesc, cum as putea sa mai lupt intr-o lume care mi-a omorat copilul din mine, care mi-a omorat increderea, care mi-a sfasiat si ultimul gand bun.
Acum nu stiu decat sa urasc, sa dau cu picioru la tot si toate, sa rad cand imi vine sa plang, SA MA PREFAC oricum, oriunde si oricat.
Daca nu am un pistol presupun ca ar trebui sa continui...