joi, 12 noiembrie 2009

Best feeling ever.


Cine ar fi crezut?...
Numar orele, minutele, cu secundele e mai greu, insa... Abia astept sa te vad! Maine,poimaine, mereu, noi doi, doar noi doi, si discutiile la felinar, cand se apropie 5 jumate si se intuneca, o ea care zice neata chiar si cand e seara, si un el mereu bucuros ca ea ii e alaturi, zambitoare si radiind de iubire...
Nu e pasiune, nu e iubire, nu e dragoste, nu e prietenie, e un amalgam...
Da, iubite, as putea sa insir mii de cuvinte, care mai de care, alese pe spranceana, si tot nu as putea sa exprim siguranta, linistea, caldura, naivitatea, puritatea iubirii tale fata de mine! Iubire pe care nu o ascunzi, nu e prefacuta, e adevarata si o simt in fiecare celula... De as putea sa ma confund cu tine, sa devenim 2 in 1 la propriu, de as putea sa ma opresc din plans,un plans de fericire, de as putea sa strig lumii intregi: "L-AM GASIT, IN SFARSIT!"...
Mama mi-ar zice... Ai doar 17 ani, ce sa sti tu?...
Poate stiu ce nu stiti voi, poate am gasit cheia fericirii, care spre uimirea voastra, nu e nimic material, e siguranta zilei de maine,e siguranta ca si maine va fi al meu.

Lumea toata ar putea sa se destrame in jurul meu, nimic nu mai conteaza, atata timp cat esti langa mine vei fi lumea mea, sprijinul meu.

Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc!