Forgive me father `cause I have sinned...

Trecutul ne poate afecta viitorul, cu totii stim asta(cred)!
Dar cati dintre noi traim acum si ne gandim la maine in acelasi timp? Cati va ganditi "vere daca fac asta o sa ma afecteze mai tarziu?"?
Eu una am tendinta sa traiesc pentru maine, nu pentru momentul "vorbirii". Vorbesc despre viitor, planuri peste planuri, dorinte, vise...
Ma intreb cate dintre ele se vor concretiza...
Si... Ca orice om, am un trecut mai mult sau mai putin pacatos, e al meu si... Fie ca vreau fie ca nu, daca nu ma doboara Alzheimer-ul, o sa traiesc cu el toata viata...
Am gresit, nu mult, destul pentru varsta mea... Mi-am repetat greseala si mi-a placut, am facut rau, prea mult, mi-am facut rau in mod deliberat... Si totusi parca n-as regreta nicio minciuna, nicio privire rautacioasa, nicio jignire...
Unii nu le-ati meritat, altii ati fi meritat mai mult, dar deh inca mai lucrez la dozaj.
Pana in prezent nu-mi e rusine cu nicio parte a trecutului meu, pentru ca stiu ca daca as fi procedat altfel as fi fost alta, nu cea de acum... Tin sa cred ca mi-am invatat lectia, ca pe zi ce trece sunt un om mai bun(in termenii mei si limita mea).
Nu mi-as schimba modul de gandire decat in cazul cand apar anumiti "ghimpi". Atunci revin la levelul anterior, cu experienta mai putina, cu mai putina minte, dar cu siguranta cu mai mult tupeu si...Arme.
Dramatizez!
Mai pe scurt, cand iti spun nu te baga, a doua oara nu iti mai zic...
Pana atunci, gresiti, invatati, aveti o viata, traiti-o cu cap si fara. Depinde de moment.