marți, 19 februarie 2013

Cautand un taram imaginar unde exista oameni buni

Cred cu tarie ca nu exista persoana in viata care sa spuna ca nu a fost dezamagita de... oameni. Chit ca sunt parinti, rude, soti, iubiti, si mai ales "prieteni". Daca fac o retrospectiva a blogului am avut 2 mari dezamagiri: cu prietenii si asa zisele iubiri. Se spune ca adevarata inspiratie vine cand esti trist, suparat, abatut, in cazul meu, dezmagita. Dezamagita de mine, de tine, de noi, de voi, de toti care ma inconjoara . Aceasta dezamagire a inceput timid, a continuat sistematic, inca o data, inca o data si tot asa, pana a terminat cu mine... Cu mine scriind, neavand puterea nici pentru pace, nici pentru razboi. Doare atat de tare incat prefer sa raman eu cu mine, incercand sa ma conving ca prietenul meu cel mai bun, voi ramane mereu eu. Si daca se intampla sa ma pierd pe mine, pierd tot.
Nu pot spune ca mi s-a intampla ceva ieri, alataieri si ca totul a devenit o mare de liniste si negura. Nu! Dar dupa timp indelungat de iertari, am ajuns la concluzia ca nu mai pot ierta. In momentul in care MIE nu mi se iarta, si eu tot iert, cine iese castigator din jocul asta nenorocit al prieteniei? Cu siguranta nu eu. Dar ce pot face cand pur si simplu nu pot pune punct? Cand nu pot sa opresc buna mea credinta ca "nu va mai face"? Continui sa joc, continui sa pierd. Probabil aici e problema. Pentru ca nu vorbim de un simplu joc. E un joc al orgoliilor, in care pierzatorul nu poate iesi decat cand va decide castigatorul. Daca dupa ce ai pierdut prima data vrei sa iesi, te vei trezi, pierzand si platind in continuare.
Cand e vorba de doi sau mai multi oameni, va exista mereu, cel mai puternic si cel mai slab. Dar ceea ce nu realizez, inca, desi stiu, este ca rolurile se pot inversa, Trebuie doar sa vrei, trebuie doar sa crezi ca poti.
Revenind, m-am saturat sa spun "m-am saturat" si sa ma complac. Vreau sa spun "m-am saturat" si sa pun punct. Si am facut asta. Doar o singura data. Si a durat mult pana sa pun punct. dar macar am pus. Acum, ce tot fac? De ce nu continui ce am inceput? Iti spun eu de ce. Tuturor ne e frica sa nu ramanem singuri. Preferam sa mentinem niste aparente, niste masti, de dragul socializarii. 
Nu mai vreau.

Niciun comentariu: