And so we move oN!

La sfarsitul oricarui lucru, liceu, relatie, perioada din viata ta sau chiar viata singurele care dainuie sunt amintirile... Dulci, prea dulci, amare, amarui, chinuitoare, greu de uitat, amuzante...
De unele vrei sa scapi, te chinuie, suferi pentru ca ramai ancorat in trecut... Altele sunt uitate prea repede...
Am invatat sa traiesc cu fantomele trecutului meu, am invatat sa le rad in fata si la spate sa plang si sa le reinvii... Printre lacrimi am reusit sa nu sting focul, dar trebuie sa ma conving ca nu mai pot continua asa.
M-am lasat mintita pentru cateva minute, am crezut ca soarele e pentru mine, dar telefonul tau mereu va lasa in urma ploi...
S-a terminat! Stiu de mult, dinainte de sfarsit, ca o sa raman cu lacrimi si un "nu ma uita"! Stiam ca va veni si seara asta, cand imi voi amintii de tot si toate, cand nu voi regreta nicio secunda, cand voi fi singura... Pentru o buna bucata de timp, desi va am pe voi, lipseste ceva... Si o sa lipseasca mereu...
Nu e bine nici sa traiesti in amintiri, in ce a fost si poate n-o sa mai fie pentru ca va veni o zi cand te vei trezi altundeva....altcumva...si vei observa ca timpul a trecut...ca s-au intamplat atatea in "lipsa ta" si atunci vei regreta.
Chiar daca doare, chiar daca simti ca nu poti inainta, chiar daca primul pas ti se pare al dracului de greu, MERGI mai departe. Sunt atatea locuri de vazut, oameni de cunoscut pentru a te impotmoli in trecut. In schimb poti ramane cu amintiri unice, pentru ca sunt ale tale... Poti ramane cu zambetul pe buze sau poti alege sa te plangi... Il poti astepta zile intregi sau poti privii live o noua zi cum ti se asterne pe fata...
Fiecare ne alegem drumul, fie ca gresim sau nu, nu poti privii decat in fata si sa te rogi sa existe cate o poteca... Sa te pierzi prin padure, poate poate iti gasesti soarta.
Poate poate...Iti gasesti perfectul sau poti visa in continuare la el.
Poate poate vrei doar sa uiti, sa-i uiti mirosul, sa nu-ti mai fie dor de atingerea lui, sa nu mai tanjesti dupa un sarut... Dar, sa uiti...Nu poti. Sa treci peste? Da... POTI!

Pierzatorul incepe sa castige

- N-am planuit nimic din toate astea, insa nu regret.
- A fost doar o greseala, nu?
- Am gresit de cateva ori in ultimul timp.
- Nici eu nu iti sunt mai prejos.
- Mi-am dat seama, nu sunt prost.
- Prostul meu ai fost si vei continua sa fii un catelus care se crede stapan.
- Joaca s-a terminat, mi-ai aratat cartile am castigat si vei pleca in urmatoarele secunde cu coada intre picioare.
- Nu, dragule, iti mai lipsesc cateva carti. Hai, totul sau nimic?
- De la tine nimic.
- Pentru tine tot... ce e mai rau. Niciodata n-ai stiut sa joci, dar intotdeauna ai vrut sa castigi.
- Si acum am castigat!
- Esti sigur?
- Da. Si mereu te vei intoarce la mine, pentru ca nu ai curajul necesar sa treci peste mine.
- Si daca am trecut?
- Minti...
- Si daca?
- Minti.
- Siguranta de sine nu e un defect cel putin nu pana e dusa la extrem.
- Ce ai facut?
- N-ai zis ca mint?
- Spune!
- Alta data...