Rasarit

Daca as fi putut... As da timpul inapoi pe data de 16.septembrie.2007
Daca as fi putut... Nu ti-as fi raspuns la mesajul pe hi5.
Daca as fi putut... As fi tinut de fratiorul meu.
Daca as fi putut... Te-as fi urat din toata inima.
Daca as putea... Te-as uita intr-o secunda.
Daca as putea... Ti-as plati totul cu aceeasi moneda.
Daca as putea... As fi indiferenta.
Daca as putea... Nu as mai plange.
Daca as putea... Te-as alunga din mintea mea.

Pentru tine e usor sa te ascunzi dupa aparente, dupa prietenii tai(pe care de fapt nu ii ai pentru ca nu sti ce inseamna a avea un prieten), dupa minciunile tale(carora le-am pierdut sirul), dar, iubite, nu iti seman si sunt recunoscatoare pentru asta.

Sper sa citesti, sper sa simti fiecare cuvant ca o palma promisa peste suflet.
Nu-mi voi mai plange de mila, ca ieri, ca acum 2 secunde. Nu-ti voi mai gasi scuze: e stresat, n-are timp, nu stie ce spune, are bac-u, are altele pe cap, nu are chef, e suparat, e enervat s.a.m.d.
Am plecat, stiu ca ti-am promis de multe ori ca voi pleca, si m-am intors intotdeauna spasita, dar azi pot sa privesc rasaritul fara sa ma gandesc la tine, fara sa-mi fie frig si sa te strig...
M-ai pierdut prin simplul fapt ca nu m-ai iubit. Trist, dar nu e niciodata capat de lume.
Promit sa nu mai scriu despre tine, asa cum ti-am promis ca nu te voi mai cauta!

Ceva. Pentru tine.Pentru noi.

Mi-ar fi placut sa schimb ultimii 2 ani. Poate ca m-as mai fi uitat pe variantele alea la mate mai bine... Poate as fi ajuns altundeva, poate nu te-as fi cunoscut...
Timpul nu-l pot da inapoi, indiferent de cate ori ma voi da cu capul de pereti, de cate ori voi urla ca "nu-mi place", "nu mai vreau", "m-am saturat".
Si totusi de cate ori vad lacrimile ei sau simt atingerea lui totul capata sens si stiu ca tot ce s-a intamplat a avut rost si ca am urmat un drum pe care nu trebuie sa-l regret sub nicio forma.
Si ce daca azi ploua? Maine poate e soare. Daca maine e sfarsitul?(Mi se trage de la filmul "fenomen": Knowing). Voi sti ca am avut prieteni pentru care altii ar face moarte de om, voi sti ca am iubit si intr-o farama de timp mi-a fost impartasita iubirea, voi sti ca am facut multe greseli, dar am invatat zambind din ele.
Si poate chiar e sfarsitul... Unei perioade... Pe cat de frumoase, pe atat de chinuitoare. Atat agonie cat si extaz(stiu..."lipsa de originalitate").
Si tu?... Daca maine s-ar sfarsi totul, ce-ai face? Hai la mec(ar zice unii), cine nu si-ar dori sa moara mancand o inghetata McSundae cu caramel?(kfc sux).
Revenind la oile noastre... Vorbeam de timp... Ca trece repede stie toata lumea... Ca are mania de a face clipele cele mai fericite sa dureze 2 secunde, iar durerea sa para ca nu se mai termina...
Ca trece fie ca vrem fie ca nu,ca nu tine cont de dorintele noastre si uneori e prea crud.
Si? Nu mai poate el(timpul) de lamentarile fiecarora...
Cineva mi-a zis odata, fii spontana! Fa nu stiu ce chestii nebunesti... Cred ca spontanul este diferit la fiecare om, avem limite... Daca pentru tine, care traversezi Romania pentru a vedea un necunoscut aceasta inseamna spontaneitate, pentru mine ce faci tu ramane la stadiul de un simplu vis, intrucat nu m-as arunca niciodata in astfel de "aventuri".
O alta modalitate de a pierde timpul cu desavarsire este sa te plangi de viata, corpul, parul, ochii, inteligenta ta. Si eu ma plang, toata lumea are un moment cand are o astfel de stare... Dar mereu? Cate ore din viata ta ai plans pentru ca nu-ti convine nimic? Mai degraba decat sa te plangi, ai putea sa faci ceva ca sa imbunatatesti ce nu-ti place. Dar nuuuuu, exista lene, "n-am chef de schimbare, bla bla bla". Si atunci? Cum poti avea tupeul de a te plange ca nimic nu merge bine, dar stai frumos pe scaun si astepti sa-ti cada o minune in cap?
Hai sa fim melancolici, EMO, sa stam in intuneric si sa ne enumeram defectele. Ca de altceva nu suntem in stare! Te complaci, foarte bine! Atunci asa o sa ai si viitorul...
Dar, cine sunt eu sa judec?
Ma asteptam la mai multe din partea ta? Probabil. Acum nu-si mai au rostul.

Te rog

"Copil.Naiv,


Sper sa fiti fericiti, stiu ca tu meriti si el te merita mult mai mult decat mine, cand o sa mai cresti o sa imi dai dreptate, o sa iti dai seama ca totul a fost in mintea ta, ne-ai dat o sansa, ne-ai vazut fericiti, ne-ai vazut iubindu-ne pana la sfarsit, dar doar in vis. Nu vreau decat sa te vad radiind, langa el sau fara el, mi-e totuna atata timp cat nu iti mai alerg prin vise,prin ganduri... Nu a fost sa fie, nu plange, nu ma intrista... Zambeste, ca la asta te pricepi, aduna-ti visele si indeplineste-le. Iubeste aerul, lumina, zilele de vineri innorate, ploaia de vara, pe Andreea, locul nostru, chipul tau, iubeste ce am avut si ce n-o sa mai avem, da-mi drumul asa cum ti-am dat eu, dar nu ma uita, niciodata. Sterge-ti lacrimile ca nu ti le merit, vreau un suras si un "POT", nu-ti vreau tristetea, pentru ca o simt...Imi arde sufletul, imi arde simturile, te rog, nu uita, poti, uita, mergi mai departe."


Mereu, niciodata eu.

Reality check

"Ploua. Lin. Nu da semne de incetare... Nu-i nimeni pe strada, un trecator ici colo alergand, fugind de ea, de mine... Asa cum a fugit si el..."

[...]" Sper sa fie cineva acasa..."

- Buna seara, Mihai este acasa?
- Da este, dar nu stiu daca vrea sa te vada.
- Ati putea totusi sa-l intrebati?
- Intra.

[...]

- Ce cauti aici?
- Putem vorbi?
- N-am timp si nici nu cred ca vreau.
- Te rog.
- Ascult.
- M-am gandit la noi...
- Si ti-ai dat seama ca locul tau e langa mine?
- Da....
- Atunci de ce plangi?
- Pentru ca te porti asa cu mine, pentru ca ma privesti indiferent... Pentru ca simt ca nu vrei...
- Si n-am motive sa fiu asa? Crezi ca nu stiu ce ai facut in ultimele luni? Si cu cine?
- Am gresit...
- Ai gresit acum ca el a plecat, daca ramanea nu spuneai asta...
- Daca eu ii ceream ramanea!
- Nu prea cred...
- Sti ceva ce eu nu stiu?
- Da, draga mea stiu mult mai multe decat iti trece tie prin capsorul ala. Ca sa vezi! Nu ti-a spus ca a venit sa-mi vorbeasca? Ce pacat!
- Ce ti-a zis?
- Mi-a spus ca azi vei veni sa-mi ceri sa ne impacam... Mi-a spus sa te primesc si sa te iert ca de fapt pe mine ma iubesti, si-a dat el seama... N-am crezut ca o sa vii sincer...

" Nu putea sa zica asta...Chiar crede asta? Sau...Da... A vrut sa ma impac cu el..."

- Uite ca am venit!
- Si crezi ca daca ai venit, spasita, din nou in bratele mele o sa te iert asa usor?
- Mihai, te cunosc! Ce vrei de fapt?
- Vreau ca totul sa fie cum vreau eu. Eu am voie orice, tu doar ce vreau eu.
- Nu!
- Atunci usa e in directia asta, drum bun!
- Bine fie.
- Maine vei primi "instructiunile".
- Vai, multumesc!
- Cu placere.

Ramas bun

- Nu pleci pana nu o sa-mi raspunzi la cateva intrebari! Vorbesc serios, nu te misti de aici pana nu-mi explici tot!
- Nu am nimic de explicat, da-te din usa!
- Altfel ce?
- Ce vrei?
- O explicatie plauzibila a plecarii tale.
- Inceteaza, nu am nevoie acum de copilariile tale. Nu te-ai prins pana acum? Ai fost inca o copila care s-a indragostit de mine si de care m-am plictisit. Uite, am destule pe cap ca sa te mai ascult si daca nu te dai acum din usa o sa pierd avionul adica se vor duce pe apa sambetei ultimii mei bani.
- Bine, daca asa stau lucrurile nu vad de ce te-as mai retine. Pana la urma esti inca un baiat care isi bate joc de o fata. Tipic! Pacat... Credeam ca esti diferit... Mai sti? Noi doi, "gemenii"? Toata lumea zicea ca semanam, si ca ne potriveam, se pare ca totul de fapt a fost in capul meu. Ei bine, felicitari, sper ca te-ai distrat pe seama mea. Poftim, iti deschid si usa, maestre!
- N-ai intelege daca ti-as spune.
- Cred ca am inteles tot! Imi pare rau ca am venit dupa tine, imi pare rau ca l-am parasit pe Mihai pentru tine, imi pare rau pentru toate amintirile pe care le am cu tine, imi pare rau ca te-am cunoscut!
- Te iubesc!
- Si mai ce? Hai, mai minte-ma!
- Nu te mint... Asculta-ma!
- Nu VREAU! Alte minciuni? E cazul sa pleci... Iti pierzi sansa de a te intoarce acasa... Pe mine deja m-ai pierdut, nu ca ti-ar si pasa...
- Ramai...
- Nu... Pleaca! Ai avut dreptate...Locul tau nu este aici, e acolo... Indiferent de cate minciuni au fost intre noi, adevarul e ca nu ne este predestinat sa fim impreuna... Niciodata! Cuvantul tau preferat... Pentru mine o sa ramai mereu..."strainul" si atat... Iar eu voi ramane mereu eu. Drum bun!
- Un sarut de adio?
- Prefer unul de ramas bun.

Time`s up!

- Ah, nu-mi vine sa cred ca au trecut 2 luni de cand suntem impreuna!
- Uite ce e, trebuie sa vorbim neaparat.
- Ce s-a intamplat?
- Trebuie sa plec.
- Unde?
- Inapoi.
- Aaaa, dar te intorci nu?
- Probabil vara viitoare.
- Cand? Nu vorbesti serios! Te desparti de mine?
- Da, ti-am zis ca o relatie la distanta nu merge, nu avem de ales. O sa ramanem cu amintiri.
- Amintiri? Ce? Nu-mi vine sa cred ce spui. Stai sa inteleg, stiai de la bun inceput ca o sa pleci la un moment dat?
- Da, aveam chiar si termen limita.
- Se pare ca e pe punctul de a expira..
- Da... Imi pare rau, te rog n-ai de ce sa plangi... Asa a fost sa fie!
- Cine esti? Tu nu esti persoana cu care am fost impreuna in ultimele 2 luni, ce e cu tine? Esti rece, nu te pasa, ce este?
- Nimic. Nu a fost niciodata nimic, mi s-a parut amuzant sa ma joc cu tine.
- Bine, atunci n-o sa te mai retin, mult noroc.
- Multumesc! Ai grija de tine!
- Normal, cine altcineva sa aibe?

(nu) POT!

Zac, pierduta de febra, prinsa intre lacrima din coltul de jos a buzei stangi si cea care s-a oprit pe obrazul drept cu hainele in care i-am zis adio inca pe mine, impregnate cu aroma pielii lui. Cand m-am privit in oglinda n-am putut sa-mi dau seama daca am obrajii rosii de la soare sau de la plans. Trist... Pana si catelul numai latra, sta inert si se uita la mine, parca plangandu-mi de mila ca toti ceilalti. Nu-mi mai iese zambetul, nu mai stiu si nici numai vreau sa zambesc, nu mai am puterea sa ma ridic si de data asta. Am incercat de atatea ori, am iertat, am uitat... Si, ciudat, nu mai pot simti nimic, nici soarele nu ma mai deranjeaza, nici vanticelul de seara, nici imbratisarea ei. Un mesaj m-ar putea trezi la viata, un cuvant doua din viata ta... Pentru mine afara ploua, tuna si fulgera,si, curios, nu imi mai e frica.... Iata-ma,din nou, facuta bucati, din nou din vina ta... Tot ce imi doresc este un semn ca sa pot ridica privirea spre cer si sa spun: "Pot!"

"Mi-as fi dorit sa imi spui ca va fi bine."

**(imbratisarea)ei- my bf

O greseala.

- Inainte sa-mi inchizi, te rog asculta-ma! Imi pare sincer rau pentru toate cele intamplate, speram sa te pot uita insa nu pot. Ai putea sa ne vedem?

- Nu am de ce sa ma intalnesc cu tine, Anna.

- Atunci vin eu la tine.

- Nu! Alo? Alo? La dracu.

[…]

- Cine era?

- Aa, te-ai trezit…

- De fapt m-a trezit telefonul. Ce ai patit? Iti tremura mana…

- Nu am nimic.

- Uite ce e, m-am decis sa plec, am ingrijorat deja prea multa lume…

- Vrei sa spui de fapt ca ti-e dor de el… Stiu ca asta e, cum ti-am spus si aseara, nu o sa te opresc, ai cale libera sa faci ce vrei, dar nu mai e cale de intoarcere…

- Ai impresia ca m-as razgandi? Nu am de ce.

- Nu ai de ce? Eu ce rol joc in povestea ta?

- Nu apari in poveste, dragule, cel putin nu mai ai nici un rol, ai fost un actor care si-a gresit replicile si a fost dat afara de pe scena. Daca ti le invatai, publicul te-ar fi adorat, acum au si uitat de tine. Ai fost o greseala a producatorului.

- Ce producator lipsit de experienta! Am si eu o veste pentru tine, m-am impacat cu Anna.

[…]

- Esti bine? Te-ai lovit?

- Da, sunt bine, am avut o cadere de calciu, nimic grav, actor de 2 lei!

- Puteai sa-mi multumesti ca am fost pe faza si te-am prins. Daca mureai?

- Daca muream nu eram obligata acum sa-ti multumesc. […] Ai musafiri?

- Da, e Anna…

- Nu glumeai…

- Poftim? Ce-ai zis?

- Ma duc sa-mi termin de facut bagajul…

- Nu, stai, as vrea s-o cunosti…

- Lasa-ma!!

- Hai sa-i deschidem impreuna, s-o intampinam cum se cuvine.

- Daca nu-mi dai drumul la mana, tip!

- Fii cuminte!

„ Fiecare om merita o a doua sansa, insa ea nu. Nu stie ce vrea, nu recunoaste cand greseste, ma considera pe mine vinovatul prostiilor ei, insa…ciudat…nu stiu daca as putea sa traiesc fara sa-i vorbesc. Pacat, ca actorul, eroul, salvarea ei e fix langa ea privind-o neincetat, savurandu-i miscarile… Pacat ca nu realizeaza… Nu stie, nu vede dincolo de nepretuitul ei orgoliu…”

- Ce ma bucur ca ne-am impacat!

[…]