And so we move oN!

La sfarsitul oricarui lucru, liceu, relatie, perioada din viata ta sau chiar viata singurele care dainuie sunt amintirile... Dulci, prea dulci, amare, amarui, chinuitoare, greu de uitat, amuzante...
De unele vrei sa scapi, te chinuie, suferi pentru ca ramai ancorat in trecut... Altele sunt uitate prea repede...
Am invatat sa traiesc cu fantomele trecutului meu, am invatat sa le rad in fata si la spate sa plang si sa le reinvii... Printre lacrimi am reusit sa nu sting focul, dar trebuie sa ma conving ca nu mai pot continua asa.
M-am lasat mintita pentru cateva minute, am crezut ca soarele e pentru mine, dar telefonul tau mereu va lasa in urma ploi...
S-a terminat! Stiu de mult, dinainte de sfarsit, ca o sa raman cu lacrimi si un "nu ma uita"! Stiam ca va veni si seara asta, cand imi voi amintii de tot si toate, cand nu voi regreta nicio secunda, cand voi fi singura... Pentru o buna bucata de timp, desi va am pe voi, lipseste ceva... Si o sa lipseasca mereu...
Nu e bine nici sa traiesti in amintiri, in ce a fost si poate n-o sa mai fie pentru ca va veni o zi cand te vei trezi altundeva....altcumva...si vei observa ca timpul a trecut...ca s-au intamplat atatea in "lipsa ta" si atunci vei regreta.
Chiar daca doare, chiar daca simti ca nu poti inainta, chiar daca primul pas ti se pare al dracului de greu, MERGI mai departe. Sunt atatea locuri de vazut, oameni de cunoscut pentru a te impotmoli in trecut. In schimb poti ramane cu amintiri unice, pentru ca sunt ale tale... Poti ramane cu zambetul pe buze sau poti alege sa te plangi... Il poti astepta zile intregi sau poti privii live o noua zi cum ti se asterne pe fata...
Fiecare ne alegem drumul, fie ca gresim sau nu, nu poti privii decat in fata si sa te rogi sa existe cate o poteca... Sa te pierzi prin padure, poate poate iti gasesti soarta.
Poate poate...Iti gasesti perfectul sau poti visa in continuare la el.
Poate poate vrei doar sa uiti, sa-i uiti mirosul, sa nu-ti mai fie dor de atingerea lui, sa nu mai tanjesti dupa un sarut... Dar, sa uiti...Nu poti. Sa treci peste? Da... POTI!

Rasarit

Daca as fi putut... As da timpul inapoi pe data de 16.septembrie.2007
Daca as fi putut... Nu ti-as fi raspuns la mesajul pe hi5.
Daca as fi putut... As fi tinut de fratiorul meu.
Daca as fi putut... Te-as fi urat din toata inima.
Daca as putea... Te-as uita intr-o secunda.
Daca as putea... Ti-as plati totul cu aceeasi moneda.
Daca as putea... As fi indiferenta.
Daca as putea... Nu as mai plange.
Daca as putea... Te-as alunga din mintea mea.

Pentru tine e usor sa te ascunzi dupa aparente, dupa prietenii tai(pe care de fapt nu ii ai pentru ca nu sti ce inseamna a avea un prieten), dupa minciunile tale(carora le-am pierdut sirul), dar, iubite, nu iti seman si sunt recunoscatoare pentru asta.

Sper sa citesti, sper sa simti fiecare cuvant ca o palma promisa peste suflet.
Nu-mi voi mai plange de mila, ca ieri, ca acum 2 secunde. Nu-ti voi mai gasi scuze: e stresat, n-are timp, nu stie ce spune, are bac-u, are altele pe cap, nu are chef, e suparat, e enervat s.a.m.d.
Am plecat, stiu ca ti-am promis de multe ori ca voi pleca, si m-am intors intotdeauna spasita, dar azi pot sa privesc rasaritul fara sa ma gandesc la tine, fara sa-mi fie frig si sa te strig...
M-ai pierdut prin simplul fapt ca nu m-ai iubit. Trist, dar nu e niciodata capat de lume.
Promit sa nu mai scriu despre tine, asa cum ti-am promis ca nu te voi mai cauta!