- Te-ai mai gandit la noi?
- Nu-mi pierd timpul cu cauze pierdute...
- Ce iti mai place sa minti, draga mea!
- Am avut profesor bun, cel mai bun chiar... Si nu, nu ma privi asa. Am gresit! Nu am cum sa dau timpul inapoi, si nici nu as fii in stare sa ma spanzur, pentru ca nu consider ca am vreun drept asupra vietii mele...
- Singura diferenta dintre noi era ca eu imi recunosteam greselile, si tu iti strigai nevinovatia pana in panzele albe. Se pare ca eu am avut parte de o educatie de prima clasa.
- Mai pe scurt sunt dracu' gol.
- Cu alte cuvinte esti femeie! Esti un pachetel frumos ambalat de diavol, care din pacate sau nu mi-a aterizat in brate, fara sa cer si fara sa vreau. M-ai atras inocent, si nu mi-a trebuit mult pana sa nu ma tarasc obsedat dupa ochii tai. Esti doar o alta unealta spre pierzanie, as arde in iad, doar ca sa te am o viata langa mine...
- Nici tu nu stii ce vorbesti! N-ai fi miscat niciun deget ca sa ma ai langa tine... Aici nu e vorba de iad sau de rai sau de sentimentele tale, aici e vorba de realitate, o realitate dureroasa, care ne afiseaza ca doi muritori, aflati in extreme si indraznind sa se iubeasca. Aflati langa o prapastie, in care ulterior am cazut. Eu am cazut in pierzanie fara tine, pentru ca nu m-ai prins de mana! Nu ma justific, si desi nu as vrea sa ma judec, stiu ca aveam alte asteptari din partea mea. Se pare ca am ramas acelasi copil, chiar daca au trecut anii...
- Nu te judec!
- N-ai avea dreptul s-o faci, nici macar iertarea nu-ti sta in putere. Esti o simpla marioneta, suntem simple marionete care se joaca de-a papusarii cateodata... Dar fiecare marioneta are o sfoara, fiecare sfoara este trasa de o alta si o alta marioneta. Nu stiu sigur pana unde se ajunge, stiu doar ca totul e o joaca, totul se leaga, nimic nu e intamplator...
- Te iubesc! Te iert si te judec si te iubesc!
- Dar nu uiti...
- Niciodata.
RSS Feed (xml)