miercuri, 29 decembrie 2010

Marea


Marea, prin definitie e inselatoare. Nu iti poti da seama daca lipsa valurilor, anunta calm sau dimpotriva, ascunde o mare furtuna... Indiferent daca exista sau nu salvamari, intri pe cont propriu in mare si speri sa nu te scufunzi, dar nici sa stai prea mult la suprafata. Cand ajungi cu picioarele pe nisip, dar nu poti respira, incepi sa te gandesti, sa ramai sau nu, sa scapi de probleme sau sa le faci fata. Insa... Daca ramai prea mult inecat, te poti trezi cu o durere groaznica de cap si multe greutati in spate. Daca iesi la suprafata, vei vedea ca ai aceleasi probleme, nu ti-a spalat marea niciun pacat, nu te-a facut mai bun, nu ti-a rezolvat nicio neintelegere. Iesi la realitate. Realitate de care ai fi vrut sa scapi, si ai scapat! Pret de cateva secunde... Mai bine ramaneai inecat, nu? Scapai de tot, aveai sufletul mai usor, incarcat doar de propria moarte...

Love...


"The music is making me growing
The only thing that keeps me awake is me knowing
There's no one here to break me or bring me down"

Am inceput trist, din dorinta de a scrie pentru a uita de durere. Pentru prima data am scris despre iubire. Credeam ca stiu ce inseamna, credeam ca nimic nu poate opri doi oameni care se iubesc. Credeam ca iubirea e indeajuns de puternica pentru a infrunta orice orice obstacol. Credeam multe... Mai tarziu experienta m-a invatat ca pot iubi de una singura singura, ca el nu imi impartaseste sentimentele, doar m-a mintit frumos... Am vazut, ca daca altii nu ne vor impreuna, pot reusii sa ne desparta. Si atunci, ce iubire mai pot apara eu? Ce definitie pot sa-i dau?
Nu-ti voi spune niciodata cat doare. Incerc sa astept... Sa astept sa treaca. Desi stiu, ca mi-am semnat o oarece condamnare.