marți, 30 iunie 2009

Have a great holiday!




Inca mai am multe de invatat, si mai multe de descoperit, dar sper sa nu gresesc si sa fi apucat drumul cel bun.
N-am regrete decat ca momentul e prost ales, ar fi putut fi altceva, altcumva, dar poate pana la urma va fi bine.
N-am iluzii, ar trebui? Dar e multa ceata in jurul meu si am tendinta sa fug cu prima mana care imi este intinsa. Nu vreau sa fac ce vreau eu, ci ce e bine. M-am razgandit. E prea frumos! Ne vedem la toamna.
O sa mai scriu, cand apuc, daca pot, si daca am ce sa va povestesc, pana atunci vacanta placuta tuturor, bafta la bac, admiteri, examene and have fun!

duminică, 28 iunie 2009

Pierd



Cred ca fiecare dintre noi am pierdut o persoana importanta din viata noastra. Fie au parasit lumea noastra, fie pur si simplu sunt atat de departe de noi incat sunt ca si morti.
Incercam sa ne descarcam prin plans, prin nervi, prin acte de nebunie sau pur si simplu ne inchidem in noi... Este suferinta noastra si trebuie sa ramana asa.
Nu exista alinare decat readucerea lor inapoi in viata noastra.... Uneori se poate, alteori nu.
Ce cruda e viata! Ne fura cele mai importante persoane si ne lasa plangandu-i.
Sau face pe smechera si ne lasa cu sufletul la gura, nestiind ce se va alege de ei.
Nu imi ajunge fraza : " A fost sa fie. E la Doamne Doamne acum.".
Daca se presupune ca este atotputernic, de ce vrea sa-mi ia omul la care tin cel mai mult, care nu a facut niciodata rau NIMANUI, doar m-a iubit ca pe lumina ochilor sai?
E ceva gresit? Sau eu nu sunt demna de iubirea altora?
De data asta sper sa te fi tras eu pe sfoara si sa-l mai tin langa mine inca 100 de ani.
Nu accept niciun "asta e" niciun un "asa i-a fost scris"!
Nu cred in destin, cred in liberul meu arbitru care nu m-a tradat niciodata.
Cred in coincidente, pentru ca prefer sa nu ma complic.
Nu-mi pun intrebari la care un preot si un om de stiinta imi dau raspunsuri diferite.
Nu ma intreb de ce exist, pentru ca n-am raspuns. Poate doar al meu: "Pentru a popula Pamantul".
Am putea filozofa pe seama atator intrebari si nu ar ramane decat simple cuvinte, pictate frumos, postate pe un blog si atat.
Ne mentinem pe linia viata- moarte si tot ceea ce implica.
Ne nastem pentru a muri, iar fiecare secunda trecuta ne apropie de acest moment.
Atunci pentru ce sa traim?
" Sa nu regretam nimic din ce-am facut si sa murim cu zambetul pe buze. Am trait, nu-mi pare rau! Adio" - o persoana draga mie.
Indiferent de situatie n-o sa uit niciun moment petrecut cu tine, si te iubesc extraordinar de mult!
O sa zambesc in continuare, pentru ca stiu ca nu ti-ai dori sa ma vezi niciodata plangand. Pentru tine "niciodata" va capata un alt sens si nu ma va deranja sa-l folosesc.
Multumesc pentru tot...

vineri, 26 iunie 2009

R.I.P Michael Jackson



Enjoy!:(

Inca 1.


Un rau niciodata nu vine singur.
Dezamagirile par ca se tin lant, ce mai conteaza una in plus?
Trandafirii albi au zburat pe geam, asa cum s-au uscat si macii, mai ramane iarba, care e calcata incontinuu de toti.

Iubirea exista doar in mintea fetelor, iar baietii sunt cei care ne fac sa ne para atat de rau ca ne place acest sentiment. Pana cand o sa plangem? Pana cand o sa asteptam sa vina...NIMENI?
Insa, regretul n-o sa-mi fie prieten, atunci cand am considerat ca e bine ce fac, am facut.
Mi-au placut diminetile impreuna si totusi asa departe, mi-au placut ultimii 2 ani.
Nu-mi ramane decat sa zambesc si sa privesc in fata, eu contez si doar eu, cine ma raneste sa se duca dracu.
Nu-mi e frica nici de zambet nici de lacrimi, fac parte din mine si ma complac.
Stiu ca indiferent de situatie totul o sa fie bine, acum e greu, dar cu cat timpul trece toate raman in urma transformandu-se in simple amintiri... Urate sau frumoase.... Sunt ale tale.
Iti promit ca o sa fac muntele sa vina la mine, iar eu nu o sa misc nici un deget. De ce?
Pentru ca e randul meu sa ma joc, sa tin sforile si sa te domin. O sa vezi. Si o sa regreti.

Va veni o vreme cand nu vei mai simtii nimic, vei fi gol, iar ele nu iti iti vor umple inima ci patul.
Va veni o vreme cand ea nu va mai crede in nimeni si va privi cu indiferenta minciunile lor... Se va lasa alinata, dar nu va mai iubi, pentru ca a uitat cum.
Ii poti ajuta?

miercuri, 24 iunie 2009

Rasarit


Daca as fi putut... As da timpul inapoi pe data de 16.septembrie.2007
Daca as fi putut... Nu ti-as fi raspuns la mesajul pe hi5.
Daca as fi putut... As fi tinut de fratiorul meu.
Daca as fi putut... Te-as fi urat din toata inima.
Daca as putea... Te-as uita intr-o secunda.
Daca as putea... Ti-as plati totul cu aceeasi moneda.
Daca as putea... As fi indiferenta.
Daca as putea... Nu as mai plange.
Daca as putea... Te-as alunga din mintea mea.

Pentru tine e usor sa te ascunzi dupa aparente, dupa prietenii tai(pe care de fapt nu ii ai pentru ca nu sti ce inseamna a avea un prieten), dupa minciunile tale(carora le-am pierdut sirul), dar, iubite, nu iti seman si sunt recunoscatoare pentru asta.

Sper sa citesti, sper sa simti fiecare cuvant ca o palma promisa peste suflet.
Nu-mi voi mai plange de mila, ca ieri, ca acum 2 secunde. Nu-ti voi mai gasi scuze: e stresat, n-are timp, nu stie ce spune, are bac-u, are altele pe cap, nu are chef, e suparat, e enervat s.a.m.d.
Am plecat, stiu ca ti-am promis de multe ori ca voi pleca, si m-am intors intotdeauna spasita, dar azi pot sa privesc rasaritul fara sa ma gandesc la tine, fara sa-mi fie frig si sa te strig...
M-ai pierdut prin simplul fapt ca nu m-ai iubit. Trist, dar nu e niciodata capat de lume.
Promit sa nu mai scriu despre tine, asa cum ti-am promis ca nu te voi mai cauta!

Help?!





I know it`s crazy, but I`m atracted in a weird way.
Never like before, I feel that I have a new life waiting and my light is standing next to you.
Please save me, I need it, I want it, I depend on it...
Can you? Will you?
Help?!
I am scared like hell and I don`t know what`s right, I`d like to cross the river to the other side, but what if I`ll drawn? How you can save someone who is already dead?
It`s not gonna be easy, I promise that, but if it`s worth it, how about that?
2 months and it`s over...:(

marți, 23 iunie 2009

Incapatanare


- Ah, in sfarsit ai venit! Mi-a fost dor de tine! Intra in masina, spune-mi, ce-ai mai facut?... Ce s-a intamplat? De ce ai cearcane? De ce ai lacrimi in ochi? Ce...?
- N-am putut sa dorm azi-noapte, n-am nimic... De fapt...
- Da?
- O sa crezi ca sunt cea mai egoista persoana din lume, dar nu pot sa las ca totul sa se termine din cauza plecarii tale. Imi pare rau, dar prefer eu sa te las in urma decat sa-ti las tie ocazia asta.
- Ce tot spui? Trebuia sa ramanem impreuna dincolo de distanta, remember?
- Nu! Relatiile la distanta nu au sens si ne chinuie si mai mult. Ce vrei? Sa iti dau pupicuri pe mess, si sa iti fac cu mana la web? Asta inseamna pentru tine relatie?
- O sa ne descurcam...
- NU! Nu-mi retrag alegerea, va trebui sa accepti si gata.
- Si tu accepti? De asta ai lacrimi in ochi? Ca esti resemnata si chiar fericita?
- Si pentru ce sa lungesc inca 2 luni cand pot acum pune punct?
- Pentru ca ma iubesti! Simplu... Nu face ceva ce vei regreta!
- Ce sa regret? Ce?
- Ca puteai sa petreci mai mult timp alaturi de mine si totusi te-ai incapatanat sa nu faci asta!
- Pleaca...
- Nu vrei asta. Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu vrei sa ma mai vezi, ca nu mai tii la mine, ca nu ma mai vrei langa tine nici macar o secunda! Hai! Spune! Ai curaj?
- Am pe altcineva!
- Mincinoaso!
- Macar am incercat...
- Hai, intra in masina!
- Pleci de aici fix asa cum ai venit! Singur!
- Haide...
- Nu!... Intotdeauna tu ai fost primul, tu ai facut ce ai vrut, iar eu trebuia sa urmez drumul ales de tine. Si cand vei pleca? Mai vei lasa la o rascruce, unde probabil voi imbatrani asteptandu-te sa-mi arati drumul?
- Esti singura ca asta vrei?
- Da.
- Atunci nu o sa mai auzi de mine. Promit!
- Ar fi bine sa faci asa, sa nu cumva sa te razgandesti sau ceva... Ca n-o sa ma intorc la tine!
- Stai linstita ca totul se termina aici si acum.
[...]
- Niciun pa?
- Nici macar atat!

duminică, 21 iunie 2009

Whiskey Lullaby



Ati simtit vreodata o furie inexplicabila, de care orice ati face nu puteti scapa?
Poate melodia asta va va ajuta, asa cum m-a ajutat pe mine.

sâmbătă, 20 iunie 2009

Amalgam


Azi, n-am facut absolut nimic!... Desi trebuia sa fac cateva schite, n-am reusit sa misc creionul ala sa deseneze mai mult de o linie.
Ca sa ma revansez, mai scriu un post, pentru ca de filme deja m-am saturat.
Nu va recomand Save the last dance 1 si nici 2-ul. Gen Step up, si mai prost facut.
Nici Knowing, nu e cine stie ce. Inceputul promite, dar sfarsitul ma dezamageste. Ca in alte sute de filme apare si eterna Apocalipsa, care ne da tarcoale. Cauzele apocalipsei? Variate. De la o alta epoca de gheata la radiatii/explozii solare. Incalzirea globala ar trebui sa ne ridice cateva semne de intrebare, gen: "Eu ce fac ca sa apar natura?", "Eu cat de mult poluez?" etc.
De fapt toata lumea se intreaba(daca se intreaba) si nimeni nu face nimic. Daca le dai oamenilor cateva sfaturi, o sa sara in sus si o sa-ti raspunda obraznic, gen: "Aaaa, de ce sa nu merg cu masina la scoala(chiar daca e la 10 minute de casa) pentru ca trebuie sa o vada lumea(care nu cred ca le pasa de tine)??"sau "Dar vai, sa merg cu bicicleta? Scuza-ma draga, eu ma respect!"sau" Sa nu mai fac baie, doar dus? Ce am? Sunt nebuna? Sa renunt la baia mea cu saruri si muuulta spuma?" Sau pur si simplu eu sunt un smecher care arunca pe jos ceea ce consuma.
Bravo, copii! Maine, poimaine ajungem si noi ca aia din film... Arsi de soare, datorita noua. Deja a devenit un trend printre vedete, daca sunt eco poate poate imi creste popularitatea. Dar ia spuneti-mi, cati dintre ei au participat sau chiar organizat voluntariate pentru strangerea pet-urilor, sau gunoaiele din paduri? Ei? Pauza.
Putem colora din nou natura, in verdele proaspat al ierbii, in rosul macilor... Putem readuce apelor transparenta, trebuie sa vrem... Dar cei ce vor, nu prea au puterea, iar cei ce o au o folosesc pentru a reduce anii batranului nostru Pamant. Plecati capul? Va simtiti vinovati?
Eu de exemplu, nu-mi mai tin incarcatoarele in priza fara rost. Mi-am inlocuit becul obisnuit cu unul economic, merg la cumparaturi cu plasa mea si incerc sa merg fie cu autobuzul, fie pe jos, evitand taxi-urile.
Voi ce faceti? Intrati pe http://www.omuletiiverzi.ro/2009/06/ziua-mediului.html si o sa gasiti o lista prin care puteti ajuta Mama Natura.

Cat despre mine, voi continua seara cu maratonul de filme, urmatoarele pe lista: "Angels and Demons" si "He's not just that into you", daca le-ati vazut sa-mi ziceti cum vi s-au parut.

Ceva. Pentru tine.Pentru noi.


Mi-ar fi placut sa schimb ultimii 2 ani. Poate ca m-as mai fi uitat pe variantele alea la mate mai bine... Poate as fi ajuns altundeva, poate nu te-as fi cunoscut...
Timpul nu-l pot da inapoi, indiferent de cate ori ma voi da cu capul de pereti, de cate ori voi urla ca "nu-mi place", "nu mai vreau", "m-am saturat".
Si totusi de cate ori vad lacrimile ei sau simt atingerea lui totul capata sens si stiu ca tot ce s-a intamplat a avut rost si ca am urmat un drum pe care nu trebuie sa-l regret sub nicio forma.
Si ce daca azi ploua? Maine poate e soare. Daca maine e sfarsitul?(Mi se trage de la filmul "fenomen": Knowing). Voi sti ca am avut prieteni pentru care altii ar face moarte de om, voi sti ca am iubit si intr-o farama de timp mi-a fost impartasita iubirea, voi sti ca am facut multe greseli, dar am invatat zambind din ele.
Si poate chiar e sfarsitul... Unei perioade... Pe cat de frumoase, pe atat de chinuitoare. Atat agonie cat si extaz(stiu..."lipsa de originalitate").
Si tu?... Daca maine s-ar sfarsi totul, ce-ai face? Hai la mec(ar zice unii), cine nu si-ar dori sa moara mancand o inghetata McSundae cu caramel?(kfc sux).
Revenind la oile noastre... Vorbeam de timp... Ca trece repede stie toata lumea... Ca are mania de a face clipele cele mai fericite sa dureze 2 secunde, iar durerea sa para ca nu se mai termina...
Ca trece fie ca vrem fie ca nu,ca nu tine cont de dorintele noastre si uneori e prea crud.
Si? Nu mai poate el(timpul) de lamentarile fiecarora...
Cineva mi-a zis odata, fii spontana! Fa nu stiu ce chestii nebunesti... Cred ca spontanul este diferit la fiecare om, avem limite... Daca pentru tine, care traversezi Romania pentru a vedea un necunoscut aceasta inseamna spontaneitate, pentru mine ce faci tu ramane la stadiul de un simplu vis, intrucat nu m-as arunca niciodata in astfel de "aventuri".
O alta modalitate de a pierde timpul cu desavarsire este sa te plangi de viata, corpul, parul, ochii, inteligenta ta. Si eu ma plang, toata lumea are un moment cand are o astfel de stare... Dar mereu? Cate ore din viata ta ai plans pentru ca nu-ti convine nimic? Mai degraba decat sa te plangi, ai putea sa faci ceva ca sa imbunatatesti ce nu-ti place. Dar nuuuuu, exista lene, "n-am chef de schimbare, bla bla bla". Si atunci? Cum poti avea tupeul de a te plange ca nimic nu merge bine, dar stai frumos pe scaun si astepti sa-ti cada o minune in cap?
Hai sa fim melancolici, EMO, sa stam in intuneric si sa ne enumeram defectele. Ca de altceva nu suntem in stare! Te complaci, foarte bine! Atunci asa o sa ai si viitorul...
Dar, cine sunt eu sa judec?
Ma asteptam la mai multe din partea ta? Probabil. Acum nu-si mai au rostul.

luni, 15 iunie 2009

Schimbari.


E putin probabil ca in 5 zile o lume intreaga sa se schimbe, dar lumea din jurul tau?
Ce daca nu e semnal, ce daca nu e net, in 5 zile uiti? Tot? Adica... Toti anii?(si/sau anul).
Incercand sa copiez fara succes si punandu-mi amprenta cat pot mai bine, o sa imi respect promisiunea si o sa scriu/relatez/povestesc/descriu ceva.
De data asta o sa te las sa ghicesti si tocmai cand o sa fi aproape de raspuns, o sa realizezi ca gresesti.
De fapt, in viziunea mea gresesti, ma deranjeaza comentariile nesarate si POATE pline de adevar.
Si ma gandesc, cati pe lumea asta se pot numi narcisisti, voi sunteti 2, eu cu ea avem complexe, cealalta se simte bine in pielea ei, iar lor nu le pasa de noi.
Lor nu le mai pasa, se pierd printre necunoscuti si devin si ei la randul lor, "unii","aia".
Am uitat de ziua ta, nici macar nu ti-am spus de la multi ani, erai probabil singura care conta, restul sunt in proba.
Am obosit, observ, sa mai dam, vrem doar sa primim, cerem ca ultimii nesimtiti, si totusi, nu primim nimic... Iar cei ce dau, primesc poate prea putin, totul e o chestiune de moment, n-ai fost acolo cand a trebuit, acum e prea tarziu.
Probabil ca vei zice "nu ma regasesc", ba ar trebui, asa cum am promis existi pe aici pe undeva, dar nu-mi acaparezi tot postul, cum nu mi-ai acaparat nici mintea. E drum lung.
In cazul meu, spontanul e relativ, exista atunci cand sunt convinsa ca "se merita", la mijloc sunt destule prejudecati, sunt deosebirile duble fata de asemanari, nimic nu "se imbuca" asa cum ar trebui. Ce ramane de facut? Drumul promis-o amintire, viitorul- de nedescris, buzele- niciodata, ochelarii-mereu isi vor face datoria fie ca sunt pe nas fie ca sunt aruncati intr-un coltisor.
Vor veghea asupra mintii purtatorului, astfel incat inima sa dicteze si creierul sa ia notite, nimic mai mult. Poate inseamna da sau nu. Nu insa ramane nu, da-ul e schimbator. Ce-i de facut?
Probabil ca incapatanarea unuia de a se intampla, e provocarea altuia de a o impiedica. Multumit?
Nu ma impresioneaza nimic la tine. Vocea din radio mi se pare familiara si atat, nu ma atinge si nici nu ma emotioneaza. Sfaturile gratis si inoportune :"da naiba totul, hello libertate", "parcurge 243 de km(corecteaza-ma daca am gresit) pentru a fi spontana"; serios?
Partile bune? Inca nu le-am aflat(sau poate sunt prea rautacioasa ca sa le spun).
P.S: Ochelarii se pot sparge, ca si visele mele, chiar si o crapatura poate darama tot ce am construit, ai grija, nu vreau s-o iau de la inceput.Buzele te transforma in cea mai parsiva persoana atunci cand sti cum se "utilizeaza". Pot ascunde sau spune secrete nebanuite, sau doar simple minciuni. Nu te increde. Poate mint.

marți, 9 iunie 2009

Leapsa


Am primit-o de la Andru:D


Daca eram o luna, as fi fost …mai.

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost …vineri

Daca eram o parte a zilei, as fi fost … crepuscul.

Daca eram un animal marin, as fi fost …delfin.

Daca eram o directie, as fi fost ... inapoi.
Daca eram o virtute, as fi fost … curajul
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost …Pandorra
Daca eram o planeta, as fi fost … Venus
Daca eram un lichid, as fi fost …apa.
Daca eram o piatra, as fi fost …smarald
Daca eram o pasare, as fi fost …vultur
Daca eram o planta, as fi fost … palmier
Daca eram un tip de vreme, as fi fost …acele zile innorate,vara, cand sta sa ploua si totusi e o boare insuportabila.
Daca eram un instrument muzical, as fi fost …pian.
Daca eram un sunet, as fi fost …urletul lupilor
Daca eram un element, as fi fost …foc
Daca eram un cantec, as fi fost … Richard Marx- Hazard
Daca eram un film, as fi fost ... Triple X
Daca eram un serial, as fi fost …Gossip Girl
Daca eram o carte, as fi fost …Magicianul- John Fawles
Daca eram un fel de mancare, as fi fost … desertul.
Daca eram un oras, as fi fost … NY
Daca eram un gust, as fi fost …dulce-acrisor
Daca eram o aroma, as fi fost ... caramel.
Daca eram o culoare, as fi fost …roz
Daca eram un material, as fi fost … matase.
Daca eram un cuvant, as fi fost … mereu.
Daca eram o parte a corpului, as fi fost …buzele.
Daca eram o expresie a fetei, as fi fost …un zambet.
Daca eram o materie de scoala, as fi fost …Lb. Engleza
Daca eram un personaj de desene animate, as fi fost …Orice personaj negativ.
Daca eram o forma, as fi fost …romb.
Daca eram un numar as fi fost …5.

Daca eram un mijloc de transport, as fi fost …svion.

Daca eram o haina, as fi fost...blugi fff scurti:D

O dau mai departe lui Dj John (eu si tu)


vineri, 5 iunie 2009

Raspuns


" Inca ma mai gandesc la ce a fost... De ce m-ai indepartat? De tine? De noi? De ce ai plecat... De ce i-ai vorbit lui Mihai si nu mie? De ce nu ne-am putut continua ce am inceput? De fapt... Scuze... Stiu deja de ce... N-am fost de-ajuns pentru ochii tai umblatori, nici pentru firea ta alunecoasa, mi-am dat seama ca preferi altele si altele, pana la urma semeni cu Mihai mai mult decat as fi crezut. Ai vrea sa afli ultimele vesti? Asa cum ti-ai dorit, sunt din nou impreuna cu el, sunt fix ca inainte de a te cunoaste, goala, trista, dezamagita... Ascunde zambetul ala malitios, nu am nevoie de el. M-am gandit mult timp, daca ar trebui sau nu sa-ti raspund la scrisoare. Cum iti mai e viata? Cum e noua "ea"? Nu astept sa-mi raspunzi, imi ajunge chinul de zi cu zi. Cu bine."

joi, 4 iunie 2009

Ce nu suport oamenii!

" Dacă nu suportăm să trăim printre oameni, atunci cu cine ne vom însoţi?"

M-am saturat!


Minciuni, barfe, nervi, batai de cap. ma scutiti? Habar n-ai de viata mea, habar n-ai de ce plang, de ce rad, de ce te urasc sau de ce traiesc. Ramai in viata ta, in lumea ta si lasa-ma pe mine. Nu-mi deranja planeta ca nu am facut armata impreuna, nu avem nicio legatura si sper sa nu avem vreodata.

Ai putea sa-ti tii gura, sa dispari in viata ta drogata de interzis.N-am admirat niciodata lasele, nici tentativele de fete rele, nici macar c*rvele, pentru ca, ghici ce? Asta esti papusa. Iti multumesc pentru atentia acordata, si te rasplatesc cu un post, poate poate iti vine mintea la cap si realizezi despre cine vorbesti. Gura mica, doar cu el poti sa o deschizi la maxim!

Prostia e un privilegiu pentru tine, te mandresti cu ea zi de zi, absordind hi5`u in cautare de "baieti buni"(prea buni pentru tine adica). In rest nu mai e nimic de tine, cu bine,"prietena mea"!

marți, 2 iunie 2009

Voi...



Fluturasii din stomac sunt ceva, dar sa ajungi sa dansezi de nebun in ploaie se numeste deja fericirea dereglata. M-am imbolnavit de libertate, nu am nevoie de tine, nici de pastile, doar de soare, o iubire de-o vara, o umbrela si vise, nu ma trezi, nu indrazni vara asta sa faci niciun pas. O sa gresesc, o sa dobor ce e interzis, o sa-ti stric planurile, o sa-ti depasesc limitele. Nu-ti vreau perfectiunea, o sa-ti fructific defectele si o sa-ti arunc frumusetea.

Nu-ti convine? Asta e. Nu am avut bariere proprii, doar pe ale tale, acum ca sunt la 400 km departare ma bucur de lipsa lor, ma bucur de ei/ele, de tot ce-am pierdut si trebuie sa recuperez, de tot ceea ce o sa am, iar tu n-o sa cunosti.

Pentru mine n-ai fost o obsesie, la ce bun? Ai fost pentru "picioare strambe", si pentru "perfecta" si pentru "modelu' " si pentru restul de 2309 de "amoreze".

Soricelul... Pleaca... L-a speriat lupu' cel rau... Pisica era cat pe ce sa-l manance, catelul a fost fidel pana cand si-a aratat coltii, nu mai are vreme aici, te paraseste zambind, e fericit, a scapat...

N-a pretins niciodata ca viata e perfecta, viata e gri...cu Roz... Griul e de zi cu zi, rozul e iubirea, atingerea ta, imbratisarea ei, cuvintele lor, sfaturile lui.

A venit vara, copii(inca sper sa ajung sa fiu copil si la 30 de ani)! Nu faceti nimic din ce va spun ei, ci doar ce vreti voi, mintiti, radeti, nu regretati nimic!

luni, 1 iunie 2009

Multumesc. Aplauze!


E inca noapte. Cred ca e deja ora 4. Ah, si tunetele astea nu se mai opresc... "Ar trebui sa-l suni..." Voce tampita,TACI! Schhhhhhtttt!!! Stiu ca viata merge inainte, toti imi spun asta, si o repeta incontinuu ca o melodie proasta de iti ramane in cap 10 ore.... Puteti sa incetati? Tacerea spune multe, in cazul meu chiar vreau sa nu mai spuna nimic. Roata nu se va intoarce pentru ca s-a intepenit, viitorul s-a schimbat de-a dreptul, nu mai sunt cea de ieri, iar maine nu voi mai fi cea de azi, de ce? Ca sa scap de tine, trebuie sa scap si de cine eram atunci cand zaceam langa tine. Fara prea multe cuvinte, stiu ca o parte s-a rupt si urmeaza sa se destrame si restul, eu o sa stric totul. Da! E vina mea si nu regret. Eu nu te mai vreau, eu te las in urma, eu iti las greselile sa te ingroape pentru ca de data asta, ghici ce? Iertarea mea nu te va mai salva, nu te voi mai scoate la suprafata, te las in pace sa te scufunzi... In orgoliu, in mandrie, in miile de iubiri...

Mi-ai promis ce? Fara minciuni? Fara lacrimi? Ei, uite-le plutesc deasupra mea, ai gresit? Si ce? A cata oara? Aaaaaa, a 19021a oara? 5u` meu nu se compara cu 19le tau, asa ca, draga, am plecat, fa-mi cu mana ca sa pot sa-ti intorc spatele. Nu te cunosc, nu ma cunosti. Cortina a cazut, multumesc!