eh...

Nu... Nu ma apuc nici eu sa insir o serie de frustrari de dragul de a replica. Am incercat si nu mi-a reusit sa tin de sansa aia. Prin simplul fapt ca nu am spus tot, a insemnat ca am mintit.
Dezamagirea a venit si din partea ta cand n-ai ascultat si n-ai crezut.
N-am pus punct, si nu mi-am bagat picioarele, doar m-am dat la o parte. Vroiai sa fi prietena cu multi, vroiai sa aibe foarte multi incredere in tine... M-ai pierdut pe mine(suna dramatic pierdut dar la ora asta alt verb nu gasesc), nu ti se pare un adevarat cost de oportunitate?
Nu ma priveste pe mine sa fac alegeri in locul tau sau sa pretind ca stiu ce e mai bine decat tine.
Nu stiu. Si nu ma mai bag...
Si stii... Spre deosebire de tine, EL m-a crezut, cand prietena mea de aproape 2 ani nu m-a crezut, a crezut UN STRAIN!...
E randul meu sa-ti multumesc. Si da... Si pe mine m-a durut, si pe tine te-a durut, acum nu mai e nimic de facut sau daca e, nu stiu care din noi va face ceva.
In tine am avut cea mai mare incredere, si nimeni nu stie cat sti tu. NIMENI.
Am avut, cat timp am avut, cea mai frumoasa prietenie a mea de pana acum...
Si sincer, nu o sa mai am asa ceva... Pentru ca nu mai vreau si nici nu mai pot.
Ai exagerat insa cand ai zis ca am uitat sa petrec timpul si cu prietenele. Gresit! Am. Si o sa am mereu. Am sau cel putin aveam cand era vorba de tine, de restul nu, ti-am zis ca nu mai dau 2 lei pe restu...
Nu cer nimic, simteam ca trebuia sa dau o replica. Nu ma mai astept la nimic. Nu vreau nimic in schimb. Vreau eu totusi sa-ti multumesc pentru clipele alea petrecute impreuna... Cand plangeam eu la If Only si tu erai pe jumate adormita... Cand sforaiai de rev, cand ne-am imbatat si mi-ai pierdut cercelu cu zar, cand faceam probleme la economie, cand mi-ai scris in jurnal(mai stii ce ai scris?), cand ai adormit dupa ziua lu' R cu muzica in telefon si cu jurnalul meu in mana si te-am invelit cu plapuma de iarna desi era vara, cand ai mancat tiramisu si copane facute de mine, cand am plans impreuna, cand vorbeam la telefon, sau cand vorbeam continuu pe mess.
N-o sa uit nimic, si as mai fi scris... Imi pare rau, dar timpul inapoi nu-l pot da... Nu mi-as fi dorit niciun moment sa te pierd, dar aveam nevoie sa ma desprind ca sa-mi revin din soc...

Inca o data iti multumesc sincer pentru tot. Si... Sper sa iti tii prietenii aproape pe astia pe care ii ai si pe cei pe care ii vei avea... Pentru ca stiu ca iti sunt foarte importanti si tu spre deosebire de mine, te sufoci fara ei.

Nu.Nu.Nu

E o poveste simpla, fara prea multe complicatii. Iubire, minciuni, imbarligaturi, tradari, zambete, lacrimi, fericire, ura, un amalgan de sentimente si fapte pe care oricine le da piept... Ce ne diferentiaza este felul cum ne descurcam sa depasim momentu'.

Povestea de azi, nu mai e naiva ca toate celalalte... N-o mai povesteste un copil. I s-a impregnat un alt parfum, un parfum ce persista de ceva vreme, si nu dispare odata cu vantul.

Nu-si considera povestea una speciala, una dramatica si nici nu pretinde vreun strop de mila. Insa, a invatat multe, n-a pierdut nimic, n-a castigat nimic, doar a invatat...
Considera ca mereu lucrurile care iti apartin gasesc o poteca spre tine.
Stie ca prietenii exista, stie ca se castiga greu, insa cateva cuvinte pot omori si cea mai stransa prietenie...
A aflat ca... Lumea e rea cu sau fara motiv.
Crede ca exista un singur suflet pereche. Ca o singura data in viata iubesti cu adevarat.

Povestea ei continua, cu sau fara dragoste, prietenie, familie...




Povestea ei nu se termina aici.:)

:x

Cam nu mai dau 2 lei pe parerea nimanui...
Nu prea imi mai pare rau de ce spun si ce fac!
Nu ma mai intereseaza... N-ai cu cine... Si ma doare oarecum... Dar s-a creat o prapastie prea adanca pentru a mai incerca sa cad... Pentru ca nu ma prinde nimeni... Si de data asta numai risc, ca sa nu ma mai obosesc sa ma ridic, pentru ceva ce a devenit neinsemnat.

Asta e adevarul... Ne stricam, ne-am stricat, s-a stricat, nu pot sa lupt cu ei, de fapt nu vreau...
N-o sa dureze mult si se va ivi si veriga slaba... Ati uitat oare? Ce incepe prost e destinat esecului?

Oamenii sunt de cacat, toti iti vor demonstra asta o data si o data... :)
Mult noroc, si la revedere!:X

Zero

Prietenii adevarati cu siguranta NU exista... Nu prea credeam eu de fel ca exista, insa aveam un strop de speranta... S-a uscat insa. Spre binele meu pana la urma.

Lumea e rea, si e foarte putin probabil, aproape imposibil sa gasesti pe cineva care sa nu aibe intentii rele in ceea ce te priveste.

Nu poti sti niciodata de unde sare iepurele. Si pentru asta am decis sa nu fiu precauta, ci sa nu mai cred in nimeni, e inutil, si ma complic singura.

Pana una alta, incerc sa repar ce e stricat... De bine de rau, voi reusii... Iar apoi "sarutul dulce al razbunarii..." De data asta n-o sa uit si cu siguranta nu voi ierta...

Simplu... Poate ca aveam nevoie de o trezire brusca la realitate, chiar daca mi s-a parut mai degraba o palma grea...

Multumesc inca o data pentru increderea acordata. Pe viitor nu stiu ce se va intampla, chiar nu stiu... Eu, tu , drumuri diferite sau poate nu... Ca o ultima promisiune pentru ce am avut aman2: kiss and tell = 0.

Toti si toate.

"Toate fericirile se sprijina pe iluzii. Adevarul nu face altceva decat sa sfasie valul cu care se acopera ochii ce nu vor sa vada realitatea." - Scrisoare de dragoste - Mihail Drumes


Si la mine, minciuna a atentat la fericirea mea, a alterato pret de cateva clipe, dar intr-un sfarsit, ramane ceea ce conteaza pentru tine.
Se spune ca greselile nu sunt bune, mai ales daca sunt repetate... Dar daca percepem gresit situatia, si tocmai pentru ca am mai gresit odata ne e frica sa nu repetam?

Atata timp cat sunt fericita, greselile nu vor exista. Nu-mi mai e frica, nu mai dau inapoi, gata cu pesimismul, gata cu lacrimile! Nu mai vreau! Si orice ar fi... Stiu ca ma am pe mine. De bine de rau, de mine voi da in fiecare dimineata, mie imi voi face rau sau bine, suna egoist dar... Mereu voi conta eu pentru mine... Pentru ca... Oamenii vin si pleaca, tu insa te ai pe tine, si te vei avea pana la ultima suflare si poate si dincolo de asta...

Pentru ce sa plangi cand poti sa razi? Pentru ce sa cazi, cand poti sa te agati? De ce sa intorci spatele cand poti sa imbratisezi? De ce? Pentru ce??

Imi asum riscul, ma avant in fata cu un singur gand, acela de a trai cu cat mai putine lacrimi in viata asta... Nu mai pot, si nu mai vreau...


"Pur si simplu m-am saturat, a trebuit sa pun stop si sa-ti urez tie bun venit in viata mea!"


"Mereu a existat cineva in viata mea, care la momentul acela era tot... Ahhh, am avut parte de "toti"."

Un copil de clasa a II-a

- Nu ma intelege gresit, dar de ce o vrei? Stiu, poate are ceva ce te atrage si te tine legat de ea, dar nu ti se pare ca nu va este sortit?
- Nu, nu mi se pare. De ce mi s-ar parea? Suntem doi oameni, care s-au gasit, si mai presus de orice au invatat sa se iubeasca pentru ceea ce sunt cu adevarat...
- Si cu minciuna cum ramane?
- N-am avut de ales...
- Inteleg ca are varsta pe care ai mai vrea-o si tu, inteleg ca e vesela, nebuna, e inca la liceu, nu e ca fetele de varsta ta, pardon, femeile de varsta ta.
- Tocmai asta imi doream, sa nu fie ca ele! De ce e asa greu de inteles? Eu nu vad niciun impediment!
- Restul, inclusiv ea il vede... Ai de gand s-o cresti? Ai de gand sa stai sa dea bac-ul, sa dea admitere la facultate, s-o termine, sa-si gaseasca servici, toate pe care tu le ai deja... E un fel de handicap pentru amandoi... Incearca sa vezi...
- La asta se rezuma?
- Da! Abia acum va incepe sa-si traiasca viata, chiar crezi ca nu-si va cere libertatea? Atat de la ai ei cat si de la tine? Nu crezi ca are nevoie de doza aia de nebunie, pentru ca asa am facut toti? In ultima instanta, i-ai fura ceea ce tu tanjesti si acum si incerci sa ai. Intre voi doi e un copil de clasa a II-a... Nu spun ca e imposibil sau inutil, e doar un risc pe care tu singur ti-l asumi, gandeste-te daca se merita.

Can't live, can't breath with no air...

Si dintr-o data totul se naruie peste tot ce a cladit pana acum... Dintr-o data, iar cade intr-o prapastie adanca, nenorocita de care nu poate sa scape...
S-a obisnuit prost saraca... A crezut inca o data ca "o sa fie bine"...
S-a obisnuit sa creada prosteste, sa nu plece urechea si la altii, sa aibe incredere in necunoscuti...
S-a obisnuit sa fie mintita, calcata in picioare, sa sufere...
S-a obisnuit sa planga...
S-a obisnuit sa mai moara ceva din ea...
S-a obisnuit...

E numai vina ei. Nu-i ramane decat sa incerce sa traiasca si fara aer...

Multumesc!

Uneori

Nu prea stiu cum sa mai incep... Am impresia ca am folosit toate inceputurile din lume sau cel putin din capul meu.
Vroiam sa ma refer la egalitatea dintre sexe, insa intre femei si barbati, semnul nu este "=" ci "<" (in viziunea multora)...
Vroiam sa evidentiez in cate situatii ajung foarte multe femei, poate chiar si mamele noastre, doar pentru ca s-au indragostit ca fraierele de tinere, si credeau ca dragostea tine de foame... Isi dau seama insa prea tarziu, poate, cand n-au loc de munca stabil, au un copil plangand si inca unul in burta... Si atunci te intrebi: unde mai e dragostea? Nu stiu... A iesit pe fereastra probabil, odata cu inconstienta ta...
Si uite asa te trezesti sub ordinele celui "care aduce painea in casa"....
Si cand te gandesti ca e vorba de niste amarati de bani...
Am fost criticata ca imi permit sa vorbesc despre bani ca nefiind ceva important pentru ca ii am... Pai... N-o sa-i am mereu... Momentan stau in casa alor mei, nu a mea, si traiesc mai mult sau mai putin pe banii lor, nu ai mei. Subliniez inca o data MOMENTAN. Am ajuns sa ne conduca viata niste bani? Chiar asa?
Ma mai gandeam si la minciuni... Cum iti pot schimba viata, fie ca le spui, fie ca spune altul despre tine... Sunt cam inevitabile in al doilea caz, pentru ca nu poti oprii o razbunare, nu poti obliga pe nimeni sa nu te vorbeasca de rau... Dar macar atunci cand vorbesti de rau, incearca sa ai dovezi sau macar vorbeste de ceva ce ai vazut cu ochii tai, nu inventa povesti nemuritoare cu "daca" si cu "parca"...Eh, pana la urma n-ai nevoie langa tine decat persoanele care te cunosc cu adevarat si te iubesc pentru ceea ce reprezinti, restul sa se duca in origini!


" Uneori mi-as baga picioarele in ea de viata, pacat ca sunt prea lasa sa-mi satisfac singura dorinta sincera, nemateriala..."

Shut up

Uneori, cel mai bun lucru pe care l-ai putea face este sa taci dracului din gura... Cam asta am invatat eu... Uneori, chiar nu e bine sa comentezi ci doar sa critici tacit... Mai ales atunci cand intrii intr-o polemica in care aveti pareri total diferite, cu argumente solide. Discutiile de genul nu-si au rostul... La sfarsit veti ramane cu aceleasi pareri dar cu cateva injurii la bord. Chiar e necesar? Nu. Asa ca nu ne ramane decat sa ne gandim de 2 ori inainte sa deschidem gura pentru ca putem naste razboaie din nimic.Sometimes you have to shut the fuck up!

YOU!

I never believed in miracles. Well, I guess I was wrong. You`re my miracle! My gift from high above... The best thing that ever happened to me! I love you!

Nicio grija!

Ma intreb cate poate suporta un om... Ma intreb prin cate rahaturi trebuie sa treaca pentru a trage o invatatura... Si de ce ar trebui sa invatam din greseli? Cand toata viata asta e o greseala? Fiecare minut ma apropie de moarte... Ce penibil suna! Si ciudat... Si... Natural?!

Nu aveam nicio intentie sa scriu, dar here I am, once again NOT turned into pieces...

E putin frustrant sa nu stii incotro te indrepti, unde vei ajunge, ce vei face, dar mai ales care e rostul... Oricum, stiu ca raman doar cu intrebarea, pentru ca nimeni nu-mi va raspunde, pentru ca nimeni nu stie sigur...
Am invatat sa nu cred in nimic, decat in mine, eu sunt singura fiinta in care pot avea incredere 100%, si chiar daca ma voi dezamagii, stiu ca imi va parea rau, de 100000 de ori mai mult decat le-a parut celor care au stiut cum sa ma faca sa plang... Increderea se castiga, se mentine,insa dispare foarte repede... E foarte usor sa dezamagesti. Uneori chiar si fara sa vrei spui cuvinte care dor, actionezi fara sa constientizezi ca vei face pe cineva sa planga, sa se simta sfasiat, mort.
Si chiar daca nu intentionai, faptul e consumat, nu prea poti sa te intorci in trecut. Poti insa sa ierti... Sau nu. Oricum nu se uita...
"Suntem oameni, gresim." Oricine greseste, dar nu toata lumea poate sa treaca peste, fiecare avem cate o limita, atunci cand e trecuta inevitabilul se intampla... Viata e prea scurta, pentru a-ti pierde timpul iertand ratati sau curve. Ai toata viata inainte sa dai de alti ratati si alte curve, pentru ca pana la urma toti suntem asa intr-un anumit moment.





"Hai, n-ai de ce sa mai stai, du-te unde vrei cu gandul, e randul tau sa n-ai nicio grija!"

Mi-am amintit!

Nota pentru sine: Anturaju' te strica,
Te coboara, te ridica...

Nu prea vreau...

Eh... Daca stau sa ma gandesc mai bine... Nu mi-as dori sa cresc, desi e inevitabil. As fi vrut sa am din nou vreo 7 ani, cand totul era roz, nu ma gandeam la viitor, nu plangeam, iar singurul lucru pe care il invatam este cum sa fac bastonase si liniute...
Stiu ca e imposibil, dar inca visez, inca imi doresc... Mi-e dor... De zilele insorite din copilarie, pentru mine, mereu erau insorite si fericite...
Acum, sunt si ploi, si furtuni... Dar parca soarele straluceste si mai puternic. Mi-am pierdut din inocenta, si inca mai pierd din ea...
N-am de ales, trebuie doar sa privesc inainte, sa nu raman in trecut, sa tin bine de amintiri, si sa uit de regrete...

OF!

Am impresia ca ma ravratesc cam mult, si nu stiu daca e necesar sau recomandat.
Mereu gandesc in avans... Poate acum ma gandesc la fiecare detaliu... Si ma intreb cum va fi... Nu pot decat sa-mi dau cu parerea, pentru ca sunt prea lasa sa caut raspunsurile, de fapt, sunt prea lasa sa adresez intrebarile...
E o lume care ma intriga prin simplul fapt ca nu ma reprezinta, nu ma completeaza, nu ma regasesc... Insa... Tot sunt curioasa...

"Curiozitatea a mancat pisica..." Hmmm, imi e ca voi fi interpretata gresit, si... In astfel de situatii nu e bine sa faci niciun pas gresit... Ar putea fi fatal pentru personalitate si propriile convingeri...

Pe de-o parte ar insemna o imblanzire, pe de-o parte ar insemna moartea ideilor mele...

De ce trebuie sa fie complicat? Pentru mine e!... Oricum as da-o, trebuie sa renunt la ceva, iar aici costul de oportunitate e ingrat... Nu ma lasa sa le pastrez pe amandoua, desi nu costa bani, nu se iroseste nimic material, doar spiritual.

"Gandesti prea mult..." Stiuuuu, dar n-am ce sa fac, ma roade al naiba de rau... Trebuie sa gust putin din pierzanie, din ispita...

Ai mai vazut pana acum ispita care nu te conduce spre pacat? O am eu, stai calm...

Suntem diferiti, suntem chiar foarte diferiti... Ei, bine, totul se intampla cu un motiv, stiu ca orice drum as alege, va fi cel bun, si daca nu e, il voi indrepta eu... EU sunt stapana destinului meu, EU pot sa refac, desfac, inchei, incep orice e legat de mine...

Aiurez....

6.Accept...

- In sfarsit, mi-ai deschis usa, de data asta o daramam... Te iubesc!
- Lasa-ma!... Nu ma atinge...
- Clara... De ce te porti asa? Ce ti-am facut, eu? Ce vina am eu, ca l-ai vazut pe ala?
- Nu e vorba de asta, doar ca, nu suport nicio atingere acum...
- O discutie suporti?
- Da... De fapt cred ca vrei o explicatie...
- Ar fi si cazul... O saptamana intreaga sunand, batand la usa, nimeni nu stia nimic de tine, nu stiam daca esti acasa, daca ai fugit, am sunat la toate spitalele, politie, chiar la morga... N-ai idee cat de disperati am fost toti!
- Imi imaginez... Dar daca va anuntam ca sunt bine, nu m-ati fi lasat fara sa-mi explic starea de izolare, mai bine asa...
- Deci?
- Deci... Ia loc! Vrei ceva de baut?
- Nu! Te vreau pe tine bine!
- Imposibil... Uite, la petrecerea de logodna a Mihaelei, a venit...
- Tudor, fostul tau... Mi-a povestit Mihaela...
- Da...
- Ti-au revenit toate sentimentele pentru el dintr-o singura privire?
- Nu! Lucrurile nu stau chiar asa... Nu l-am mai vazut de 5 ani si nici nu credeam ca il voi mai vedea vreodata... A fost un soc. Intelegi? Un soc!
- Inca il mai iubesti...
- NU!
- Ba da... Uita-te la tine! Esti ravasita, si nu e vorba de confuzie aici! Esti constienta de sentimentele tale, te depaseste situatia pentru ca nu stii cum sa procedezi, nu ca n-ai stii ce simti...
- Daniel... E o poveste incheiata!
- Nu e, dragoste, nu e! Inca suferi dupa el... Nu o sa incerc sa ma lupt cu morile de vant... Primeste inelul asta, fa ce vrei cu el!... Si... Ne vedem la nunta Mihaelei... Pana atunci bafta cu Tudor...
- Nu pleca!
- De ce? Ma iubesti?
- Da!
- Atunci de ce suferi dupa altul?
- Pentru ca a fost o poveste terminata brusc, cand inca mai erau sentimente...
- Nu ma intereseaza... Ma vrei pe mine? Accepti inelul sau se termina tot... Dupa 2 ani am tot dreptul sa te cer de nevasta si tu esti obligata sa dai un raspuns, afirmativ sau negativ.
- Da, accept!
- Aacc..
- Accept!

Reciproc

#nu face parte din poveste#


- Uite ca a venit si vremea sa vorbim...
- Ce placere! Sincera sa fiu, esti ultima persoana cu care imi doresc sa vorbesc, dar fie, trebuie sa ii fac suferindului pe plac...
- Ce glumeata esti!
- De fapt, prostia ma distreaza... Treci odata la subiect?
- Vrei sa vorbim de iubirea vietii tale? Cum de ai gasit-o imediat,dupa mine? Ba nu... Scuze, nici macar nu se terminase.
- Nu e problema mea daca tu aveai cu mine o relatie imaginara!
- Aaaa, deci totul a fost in mintea mea?
- A fost, dar a fost o scurta perioada de timp! Si nu e vina mea ca te-ai amorezat tu ca prostu' intr-un timp atat de scurt...
- Asa e, eu am fost prostul, tu desteapta care a fugit la altul in brate!
- Ia zi-mi, te-am luat vreodata de mana cand ne plimbam? Te alintam? Te imbratisam cand ne vedeam? Iti sopteam "te iubesc"? Ti-am demonstrat intr-un moment ca vreau sa tin de tine? NU! Normal ca nu! Pentru ca nu eram indragostita de tine... Nu am fost niciodata... Am vrut sa ma agat de iubirea ta pentru mine, pentru a scapa de iubirea mea pentru el...
- Si totusi, ai stiut sa-mi dai sperante...
- Numesti sperante, 3 refuzuri? Sperante ca am acceptat dupa 2 tentative de sinucidere ale tale? Care s-au dovedit minciuni de 2 lei... Si cand te gandesti ca tremuram la gandul ca ai murii... Pentru ca niciun om nu merita sa moara pentru un altul... Nu e viata ta, pentru a o curma.
- Totul a trecut! Mi-am revenit...
- Nu ma intereseaza daca ti-ai revenit! Mi-ai pierdut respectul de mult...
- Tu vorbesti de respect? Dintre toti, ti-ai indreptat ghearele spre el! EL!
- E un simplu el, ce a reusit ce tu n-ai putut. De ce? Pentru ca nu erai cel potrivit...
- Ti-e usor sa vorbesti acum...
- Da! Imi e! Pentru ca nu pot fi judecata in continuare ca scorpia care si-a batut joc de tine! Orice om are dreptul sa greseasca, in plus, m-au coplesit si sufocat sentimentele tale... Am gresit, ca nu ti-am zis stop mai devreme, si cand m-am trezit, era deja prea complicat ca sa nu iasa niciunul din noi ranit. Ai iesit tu ranit, pentru ca eu n-am tinut niciodata la tine...
- Ma bucur ca am lamurit...
- N-am lamurit nimic... Stiu ca ma detesti... Si eu m-as detesta. Dar nu rezolvi nimic daca te bagi in viata mea, stii ca te bagi, nu poti nega... Si o s-o faci pana cand ma vei prinde cu ceva gresit...
- Crezi ce vrei...
- Cred ce stiu. Tu ar trebui sa fi sincer cu tine, sa-ti recunosti sentimentele, starea, nu sa te afunzi in minciuni," sunt bine, mi-a trecut", " am langa mine o alta fata, si sentimentul de data asta e reciproc..."...
- Iti dai cam multa importanta.
- Nu-mi dau, tu ma faci. Sper ca aceasta sa fie ultima conversatie, ultima amintire, ultimul lucru care il voi mai spune despre tine si ce a fost. Am intrat intr-un nou an, ar trebui sa iertam, sa ne iertam, reciproc, ambii suntem vinovati de suferinta ta.