Reality check

"Ploua. Lin. Nu da semne de incetare... Nu-i nimeni pe strada, un trecator ici colo alergand, fugind de ea, de mine... Asa cum a fugit si el..."

[...]" Sper sa fie cineva acasa..."

- Buna seara, Mihai este acasa?
- Da este, dar nu stiu daca vrea sa te vada.
- Ati putea totusi sa-l intrebati?
- Intra.

[...]

- Ce cauti aici?
- Putem vorbi?
- N-am timp si nici nu cred ca vreau.
- Te rog.
- Ascult.
- M-am gandit la noi...
- Si ti-ai dat seama ca locul tau e langa mine?
- Da....
- Atunci de ce plangi?
- Pentru ca te porti asa cu mine, pentru ca ma privesti indiferent... Pentru ca simt ca nu vrei...
- Si n-am motive sa fiu asa? Crezi ca nu stiu ce ai facut in ultimele luni? Si cu cine?
- Am gresit...
- Ai gresit acum ca el a plecat, daca ramanea nu spuneai asta...
- Daca eu ii ceream ramanea!
- Nu prea cred...
- Sti ceva ce eu nu stiu?
- Da, draga mea stiu mult mai multe decat iti trece tie prin capsorul ala. Ca sa vezi! Nu ti-a spus ca a venit sa-mi vorbeasca? Ce pacat!
- Ce ti-a zis?
- Mi-a spus ca azi vei veni sa-mi ceri sa ne impacam... Mi-a spus sa te primesc si sa te iert ca de fapt pe mine ma iubesti, si-a dat el seama... N-am crezut ca o sa vii sincer...

" Nu putea sa zica asta...Chiar crede asta? Sau...Da... A vrut sa ma impac cu el..."

- Uite ca am venit!
- Si crezi ca daca ai venit, spasita, din nou in bratele mele o sa te iert asa usor?
- Mihai, te cunosc! Ce vrei de fapt?
- Vreau ca totul sa fie cum vreau eu. Eu am voie orice, tu doar ce vreau eu.
- Nu!
- Atunci usa e in directia asta, drum bun!
- Bine fie.
- Maine vei primi "instructiunile".
- Vai, multumesc!
- Cu placere.

Time`s up!

- Ah, nu-mi vine sa cred ca au trecut 2 luni de cand suntem impreuna!
- Uite ce e, trebuie sa vorbim neaparat.
- Ce s-a intamplat?
- Trebuie sa plec.
- Unde?
- Inapoi.
- Aaaa, dar te intorci nu?
- Probabil vara viitoare.
- Cand? Nu vorbesti serios! Te desparti de mine?
- Da, ti-am zis ca o relatie la distanta nu merge, nu avem de ales. O sa ramanem cu amintiri.
- Amintiri? Ce? Nu-mi vine sa cred ce spui. Stai sa inteleg, stiai de la bun inceput ca o sa pleci la un moment dat?
- Da, aveam chiar si termen limita.
- Se pare ca e pe punctul de a expira..
- Da... Imi pare rau, te rog n-ai de ce sa plangi... Asa a fost sa fie!
- Cine esti? Tu nu esti persoana cu care am fost impreuna in ultimele 2 luni, ce e cu tine? Esti rece, nu te pasa, ce este?
- Nimic. Nu a fost niciodata nimic, mi s-a parut amuzant sa ma joc cu tine.
- Bine, atunci n-o sa te mai retin, mult noroc.
- Multumesc! Ai grija de tine!
- Normal, cine altcineva sa aibe?

Te...

- Nu trebuia s-o lasi singura... Mai ales acum cand v-ati impacat...
- Nu se supara, cred ca e inca e in stare de soc ca ne-am impacat.
- Sper sa fi fericit cu ea!
- O sa fiu la fel de fericit cat o sa fi tu cu el...
- Nu am nevoie de ironii, el, spre deosebire de altii nu ma face sa visez la lucruri imposibile. Actor de 2 lei! Puteai sa te straduiesti mai bine de atat!
- Nu m-ai putut intelege niciodata, acum e prea tarziu.
- Ba am inteles! Iti place sa te joci cu focul, lasandu-l pe celalalt sa se arda...
- Nu mai bine iti tii gura tot restul drumului?
- Cata amabilitate!
- M-am saturat de vocea ta, de privirea ta, de neincrederea ta... L-ai ales pe el, drum bun!
- Cand am zis ca l-am ales pe el? Cand? Tu esti cel care a trecut primul la fapte, fara preaviz, tu te-ai intors in trecut, in greseli, nu eu.
- Ti-am zis sa incetezi!
- Nu vreau!
- Daca nu taci te sarut!
- Sa nu cumva s-o inseli pe Anna!
- Vino incoa!
- Conduci!
- Taci!


[...]


- Se pare ca asta e... S-a terminat tot!
- Esti sigura? Poti sa ramai totusi...
- Ai vrea sa raman?
- E problema ta, eu doar ziceam... Oricum esti bine venita oricand la mine acasa.
- Nu multumesc! Exista cineva care ma asteapta acasa.
- Atunci, hai, i-ati zborul, sa nu cumva sa pierzi avionul care te aduce in bratele iubirii tale!
- Pa!
- Stai! Promite-mi ca ne vom mai vedea in viata asta...
- Nici in cealalta n-am de gand! Adio!
- Tine bine minte ce-ai zis cand o sa ti se faca dor de mine.
- N-o sa mi se faca niciodata dor, n-am de cine... De ce nu-mi dai drumul? De ce ma privesti asa? Ai sa-mi zici ceva?
- Te...Ai grija de tine!
- Dar?...

[...]

Cortina cade... Voi pleca.

"Si cu toate cele spuse... De-ar sti, ca fiecare moment il traiesc cu frica, mi-e frica de secunda urmatoare pentru ca te-as putea pierde, as putea pierde putinul nostru... As putea pierde ceva ce pentru tine nu conteaza, n-a contat, n-a avut cand sa conteze. Nu stiu de ce ai aparut, dar ador la nebunie ca existi... Insa niciodata ramane niciodata, eu plec, tu ramai, te las invaluit in propriile amintiri si propriile aventuri cu timpul, te las, dar o sa te pastrez, o particica din mine ramane la tine, va ramane intotdeauna, dar tu n-o sa sti, n-ai de ce, nu vreau sa sti...
Astfel actorul va ramane fara replici, iar cortina cade inainte de timp... De data asta, spectacolul nu va continua, totul s-a terminat, publicul a pleacat.. Pana maine vor uita...Te vor uita. Imi pare rau."

O greseala.

- Inainte sa-mi inchizi, te rog asculta-ma! Imi pare sincer rau pentru toate cele intamplate, speram sa te pot uita insa nu pot. Ai putea sa ne vedem?

- Nu am de ce sa ma intalnesc cu tine, Anna.

- Atunci vin eu la tine.

- Nu! Alo? Alo? La dracu.

[…]

- Cine era?

- Aa, te-ai trezit…

- De fapt m-a trezit telefonul. Ce ai patit? Iti tremura mana…

- Nu am nimic.

- Uite ce e, m-am decis sa plec, am ingrijorat deja prea multa lume…

- Vrei sa spui de fapt ca ti-e dor de el… Stiu ca asta e, cum ti-am spus si aseara, nu o sa te opresc, ai cale libera sa faci ce vrei, dar nu mai e cale de intoarcere…

- Ai impresia ca m-as razgandi? Nu am de ce.

- Nu ai de ce? Eu ce rol joc in povestea ta?

- Nu apari in poveste, dragule, cel putin nu mai ai nici un rol, ai fost un actor care si-a gresit replicile si a fost dat afara de pe scena. Daca ti le invatai, publicul te-ar fi adorat, acum au si uitat de tine. Ai fost o greseala a producatorului.

- Ce producator lipsit de experienta! Am si eu o veste pentru tine, m-am impacat cu Anna.

[…]

- Esti bine? Te-ai lovit?

- Da, sunt bine, am avut o cadere de calciu, nimic grav, actor de 2 lei!

- Puteai sa-mi multumesti ca am fost pe faza si te-am prins. Daca mureai?

- Daca muream nu eram obligata acum sa-ti multumesc. […] Ai musafiri?

- Da, e Anna…

- Nu glumeai…

- Poftim? Ce-ai zis?

- Ma duc sa-mi termin de facut bagajul…

- Nu, stai, as vrea s-o cunosti…

- Lasa-ma!!

- Hai sa-i deschidem impreuna, s-o intampinam cum se cuvine.

- Daca nu-mi dai drumul la mana, tip!

- Fii cuminte!

„ Fiecare om merita o a doua sansa, insa ea nu. Nu stie ce vrea, nu recunoaste cand greseste, ma considera pe mine vinovatul prostiilor ei, insa…ciudat…nu stiu daca as putea sa traiesc fara sa-i vorbesc. Pacat, ca actorul, eroul, salvarea ei e fix langa ea privind-o neincetat, savurandu-i miscarile… Pacat ca nu realizeaza… Nu stie, nu vede dincolo de nepretuitul ei orgoliu…”

- Ce ma bucur ca ne-am impacat!

[…]

What goes around comes around.

"Probabil ca nimic nu e asa cum vrem. Probabil ca doar doua cuvinte iti pot schimba viitorul si pot rani un milion de persoane. Daca nu ar fi fost incapatanata ar fi vazut realitatea sincera din ochii lui, dar nu a vazut. Si nu s-a gandit niciun moment ca a ranit o persoana si ca a facut alte doua fericite. Ce-i ramane de facut? Sa plece sau sa ramana? Voi ati pleca sau ati ramane?... Roata in curand se va intoarce, voi ce o sa alegeti? Orgoliul sau realitatea?"