Un nou...Inceput?!

De la prapastii, locuri si lucruri de neatins am ajuns la... un nou inceput. Dupa un sfarsit exista un inceput, mereu un inceput. Poate la fel, poate diferit, cert e ca este un inceput.
Pot sa sper la un inceput de 1000 de ori mai bun decat cel anterior, si la un sfarsit indepartat si mai dulce.
Mi-era dor de un nou inceput, de o imbratisare calda, de un "bine ai venit in viata mea!"...
Stiu ca e greu sa incepi altceva, stiu ca inca doare, stiu ca ai tendinta sa te reintorci in trecut, stiu, stiu... Atat de bine stiu...
E dragut totusi cand vezi ca desi ai multe indoieli, cand il vezi... Parca dispar toate, parca sunteti doar voi doi si nimic nu mai conteaza. Nu, n-am renuntat la iubire, nu o sa renunt niciodata, mereu o sa cred in ea, indiferent de cate dezamagiri o sa am parte, le las in urma, merg mai departe.
Ii vad pe toti cum se cearta, cum nu se mai inteleg "ca la inceput", imi amintesc ca ajunsesem si eu asa, dar acum... Ma bucur de "inceput", nimic nu se compara cu primul sarut, prima atingere, dorinta de a sti, de a cunoaste mai mult... Mai sti cum era sa vrei sa afli cat mai mult? Nu sa cauti ceva despre care sa mai vorbiti... Mai sti cum era sa vrei sa-l vezi? Cum abia asteptai sa vina ora aia? Nu cum abia te mai aranjai atunci cand trebuia sa va intalniti...
Pot sa ma insel, stii? Poate poate o exista iubirea aia cand in fiecare zi e un nou inceput... Cand nu te saturi... Heh, ma uit prea mult la desene animate? " Au trait fericiti pana la adanci batraneti..." Mi-as dori...

Ce vara...

"When God closes a door, somewhere he opens a window." - The sound of music

Din ciclul "vara asta am de invatat multe" mai am de bifat o/un ceva.
Indiferent de cat ai gresit, indiferent de situatie, mereu exista o scapare atata timp cat vrei sa iesi, si...Desigur iti pare rau.
Ca nu o gasesti, asta e partea a2a. Eu am gasit-o, poti si tu.

Mereu ti se va acorda o sansa, una mica, una minuscula dar de care trebuie sa profiti cat mai mult.
Am invatat ca te poti schimba, ca acea fereastra pe care ti-o ofera...Shefu`... Poate fi decisiva si iti poate altera multe defecte, poate poate ajung calitati.
Am mai invatat si daca iti doresti ceva foarte mult ti se indeplineste, nu chestii materiale(who need`s them after all?), ci... Mici lucruri(sau mari) care... Sunt spre binele tau.
Mi-am dorit sa scap si am scapat, sunt fericita... Am ales alt drum, si imi place, ma inconjoara zambete si fete prietenoase, nu rautati, nu minciuni.

Orice om merita sa fie fericit, cred ca nefericirea ne face rai, fie vrem mai mult, fie avem prea mult, niciodata nu e bine. Acum, nu imi mai doresc nimic, deci asta inseamna ca am tot ce vreau si am ajuns in stadiu sa numai cer nimic.

Se pare ca, am avut parte de o vara decisiva, si inca nu s-a terminat...

Subalterni superiori!

Ce ti-e si cu superioritatea "practicata" de multi, daca nu toti din generatia tanara(si nu numai).
Am observat ca orice lauda va face sa va ridicati privirea si sa ne priviti de jos, ca deh, tie nu ti-a zis x-ulescu ca esti bun.
Laudele de obicei sunt pentru a te ambitiona, pentru a dovedi ca poti mai mult de atat sau sunt dovezi ca iti faci treaba cum trebuie.
Pentru ce ridici privirea? Pentru ce ne vorbesti de sus?
Si culmea, aerul asta il respira doar cei ce nu prea au cu ce se lauda, sau de fapt cu niste fake-uri, cu un vocabular colorat, stiti la ce ma refer.
Am avut de-a face cu niste donsoare pline de ele, de cum arata, de ce scot pe gura, si au doar 17 ani... N-au reusit mare lucru in viata, inca nu au casa lor, inca depind de mami si tati, dar se pricep la comentat. Se pricep sa sara ca arse cand cineva le critica munca, de ce? Pentru ca mai ai de invatat, viata nu e asta, inca nu ai dat piept cu ea, inca nu ai ajuns singura si cu un "descurca-te" in buzunar, inca nu comenta...
Stiu asta pentru ca am fost una din ele, inca mai am 17 ani, inca mai comentez, dar accept critici, inca nu dau sfaturi.

DAR! Am crescut intr-o lume in care totul se critica, facem parte dintr-o generatie ce critica tot ce misca, fie cu buna credinta fie rea vointa, nu conteaza! Momentan, nu putem decat sa acceptam o critica buna de la o persoana potrivita sau oricare alta critica care o simtim noi ca e bine intemeiata. De ce inchizi ochii? De ce va considerati perfecti? Mai avem mult de lucrat, de invatat, nu avem lumea la picioare, acum lumea ne calca in picioare... Acum, multe se pot schimba, iar viitorul e plin de critici multe si laude putine, depinde totul de tine... Pana acum era un extaz, acum incepe agonia...

Traiesc!

Odata cu noile experiente apar si invatamintele, fie aflate sau chiar puse in aplicare. Cu cat timpul trece si esti departe de ceea ce numesti "casa" cu atat ti se face dor de ce ai lasat in urma...
Asa si cu relatiile, cand se termina si inca mai exista sentimente cu cat trece timpul si esti departe de un el sau o ea, cu atat te doare mai mult...
Nu am avut timp sa invat ceva din aceasta noua experienta, am apucat insa sa ma cunosc un pic mai bine. Am aflat ca rautatea este gratis si o imprastiem cu mult zel.
Am aflat ca m-am subestimat, ca si eu pot face extraordinar de mult rau... Am invatat insa... Ca daca gresesti de 2 ori, mereu vei gresi. Am aflat ca prietenii nu sunt aceia cu care vorbesti non stop, ci aceia care sunt langa tine cand ai nevoie. Am aflat ca marea e singura care ma asculta, iar luna e cea care face figuri... Soarele deja ma orbeste, iar stelele sunt de decor...
La ce bune ar fi experientele noi daca le-am regreta? Prin urmare, nu regret, desi ar trebui...
Nu m-am schimbat, nu am de gand s-o fac... Desi ar trebui.
Am invatat sa nu plang pentru cine merita, iar pe cei pe care i-am plans nu mi-au meritat lacrimile.

Atata timp cat traim, mereu dupa un sfarsit va urma un inceput, iar daca ne incapatanam sa amanam un sfarsit, inceputurile care merita traite vor disparea.
Pacatele exista doar in mintea noastra, si depinde de perceptia fiecaruia, nu exista pacate ci doar dorinte ascunse, uneori interzise.

Pot sa Strig ca nu regret nimic din greselile mele, ca le voi repeta atata timp cat ma vor tine fericita! Traiesc pentru azi, nu pentru ieri si nici pentru maine.

And so we move oN!

La sfarsitul oricarui lucru, liceu, relatie, perioada din viata ta sau chiar viata singurele care dainuie sunt amintirile... Dulci, prea dulci, amare, amarui, chinuitoare, greu de uitat, amuzante...
De unele vrei sa scapi, te chinuie, suferi pentru ca ramai ancorat in trecut... Altele sunt uitate prea repede...
Am invatat sa traiesc cu fantomele trecutului meu, am invatat sa le rad in fata si la spate sa plang si sa le reinvii... Printre lacrimi am reusit sa nu sting focul, dar trebuie sa ma conving ca nu mai pot continua asa.
M-am lasat mintita pentru cateva minute, am crezut ca soarele e pentru mine, dar telefonul tau mereu va lasa in urma ploi...
S-a terminat! Stiu de mult, dinainte de sfarsit, ca o sa raman cu lacrimi si un "nu ma uita"! Stiam ca va veni si seara asta, cand imi voi amintii de tot si toate, cand nu voi regreta nicio secunda, cand voi fi singura... Pentru o buna bucata de timp, desi va am pe voi, lipseste ceva... Si o sa lipseasca mereu...
Nu e bine nici sa traiesti in amintiri, in ce a fost si poate n-o sa mai fie pentru ca va veni o zi cand te vei trezi altundeva....altcumva...si vei observa ca timpul a trecut...ca s-au intamplat atatea in "lipsa ta" si atunci vei regreta.
Chiar daca doare, chiar daca simti ca nu poti inainta, chiar daca primul pas ti se pare al dracului de greu, MERGI mai departe. Sunt atatea locuri de vazut, oameni de cunoscut pentru a te impotmoli in trecut. In schimb poti ramane cu amintiri unice, pentru ca sunt ale tale... Poti ramane cu zambetul pe buze sau poti alege sa te plangi... Il poti astepta zile intregi sau poti privii live o noua zi cum ti se asterne pe fata...
Fiecare ne alegem drumul, fie ca gresim sau nu, nu poti privii decat in fata si sa te rogi sa existe cate o poteca... Sa te pierzi prin padure, poate poate iti gasesti soarta.
Poate poate...Iti gasesti perfectul sau poti visa in continuare la el.
Poate poate vrei doar sa uiti, sa-i uiti mirosul, sa nu-ti mai fie dor de atingerea lui, sa nu mai tanjesti dupa un sarut... Dar, sa uiti...Nu poti. Sa treci peste? Da... POTI!

Pierd

Cred ca fiecare dintre noi am pierdut o persoana importanta din viata noastra. Fie au parasit lumea noastra, fie pur si simplu sunt atat de departe de noi incat sunt ca si morti.
Incercam sa ne descarcam prin plans, prin nervi, prin acte de nebunie sau pur si simplu ne inchidem in noi... Este suferinta noastra si trebuie sa ramana asa.
Nu exista alinare decat readucerea lor inapoi in viata noastra.... Uneori se poate, alteori nu.
Ce cruda e viata! Ne fura cele mai importante persoane si ne lasa plangandu-i.
Sau face pe smechera si ne lasa cu sufletul la gura, nestiind ce se va alege de ei.
Nu imi ajunge fraza : " A fost sa fie. E la Doamne Doamne acum.".
Daca se presupune ca este atotputernic, de ce vrea sa-mi ia omul la care tin cel mai mult, care nu a facut niciodata rau NIMANUI, doar m-a iubit ca pe lumina ochilor sai?
E ceva gresit? Sau eu nu sunt demna de iubirea altora?
De data asta sper sa te fi tras eu pe sfoara si sa-l mai tin langa mine inca 100 de ani.
Nu accept niciun "asta e" niciun un "asa i-a fost scris"!
Nu cred in destin, cred in liberul meu arbitru care nu m-a tradat niciodata.
Cred in coincidente, pentru ca prefer sa nu ma complic.
Nu-mi pun intrebari la care un preot si un om de stiinta imi dau raspunsuri diferite.
Nu ma intreb de ce exist, pentru ca n-am raspuns. Poate doar al meu: "Pentru a popula Pamantul".
Am putea filozofa pe seama atator intrebari si nu ar ramane decat simple cuvinte, pictate frumos, postate pe un blog si atat.
Ne mentinem pe linia viata- moarte si tot ceea ce implica.
Ne nastem pentru a muri, iar fiecare secunda trecuta ne apropie de acest moment.
Atunci pentru ce sa traim?
" Sa nu regretam nimic din ce-am facut si sa murim cu zambetul pe buze. Am trait, nu-mi pare rau! Adio" - o persoana draga mie.
Indiferent de situatie n-o sa uit niciun moment petrecut cu tine, si te iubesc extraordinar de mult!
O sa zambesc in continuare, pentru ca stiu ca nu ti-ai dori sa ma vezi niciodata plangand. Pentru tine "niciodata" va capata un alt sens si nu ma va deranja sa-l folosesc.
Multumesc pentru tot...