miercuri, 11 noiembrie 2009

Pentru tine...


A aparut soarele, asa am aparut si noi doi, deodata, fara planuri, fara vise, fara lacrimi,nimic premeditat, doar rasete... Imi ajungea un semn de viata din partea ta ca sa stiu ca singurul pe care mi-l doresc langa mine, cat mai mult posibil, esti tu.
Ar fi trebuit sa fie simplu, eu si tu, nimeni altcineva, pana la sfarsit... Ar fi trebuit sa fie liniste, nu adunatura asta de zumzaituri nesimtite. Dar uite ca singurul sentiment perfect este iubirea, care nu stiu prin ce incurcatura, incrutisare, imbratisare ne-a unit, si ne face dependenti unul de altul. De ce? Nici eu nu stiu. Cum s-a ajuns aici? Nu-mi pasa! Ma bucur de tot, secunda cu secunda...
Stiu ca inainte am gresit mult, stiu ca ajunsesem sa apar o iubire care exista DOAR in mintea mea, dar iubirea ta e dincolo de orice imaginatie, e dincolo de orice simtire cunoscuta de sufletul meu.
Indiferent de ce se va intampla, stiu ca locul meu e langa tine, stiu ca NIMENI nu va mai putea sa ne desparta!
Poate e prea devreme, poate ma grabesc, nu-mi pasa!

(No comment)