Un nou...Inceput?!

De la prapastii, locuri si lucruri de neatins am ajuns la... un nou inceput. Dupa un sfarsit exista un inceput, mereu un inceput. Poate la fel, poate diferit, cert e ca este un inceput.
Pot sa sper la un inceput de 1000 de ori mai bun decat cel anterior, si la un sfarsit indepartat si mai dulce.
Mi-era dor de un nou inceput, de o imbratisare calda, de un "bine ai venit in viata mea!"...
Stiu ca e greu sa incepi altceva, stiu ca inca doare, stiu ca ai tendinta sa te reintorci in trecut, stiu, stiu... Atat de bine stiu...
E dragut totusi cand vezi ca desi ai multe indoieli, cand il vezi... Parca dispar toate, parca sunteti doar voi doi si nimic nu mai conteaza. Nu, n-am renuntat la iubire, nu o sa renunt niciodata, mereu o sa cred in ea, indiferent de cate dezamagiri o sa am parte, le las in urma, merg mai departe.
Ii vad pe toti cum se cearta, cum nu se mai inteleg "ca la inceput", imi amintesc ca ajunsesem si eu asa, dar acum... Ma bucur de "inceput", nimic nu se compara cu primul sarut, prima atingere, dorinta de a sti, de a cunoaste mai mult... Mai sti cum era sa vrei sa afli cat mai mult? Nu sa cauti ceva despre care sa mai vorbiti... Mai sti cum era sa vrei sa-l vezi? Cum abia asteptai sa vina ora aia? Nu cum abia te mai aranjai atunci cand trebuia sa va intalniti...
Pot sa ma insel, stii? Poate poate o exista iubirea aia cand in fiecare zi e un nou inceput... Cand nu te saturi... Heh, ma uit prea mult la desene animate? " Au trait fericiti pana la adanci batraneti..." Mi-as dori...

Rasarit

Daca as fi putut... As da timpul inapoi pe data de 16.septembrie.2007
Daca as fi putut... Nu ti-as fi raspuns la mesajul pe hi5.
Daca as fi putut... As fi tinut de fratiorul meu.
Daca as fi putut... Te-as fi urat din toata inima.
Daca as putea... Te-as uita intr-o secunda.
Daca as putea... Ti-as plati totul cu aceeasi moneda.
Daca as putea... As fi indiferenta.
Daca as putea... Nu as mai plange.
Daca as putea... Te-as alunga din mintea mea.

Pentru tine e usor sa te ascunzi dupa aparente, dupa prietenii tai(pe care de fapt nu ii ai pentru ca nu sti ce inseamna a avea un prieten), dupa minciunile tale(carora le-am pierdut sirul), dar, iubite, nu iti seman si sunt recunoscatoare pentru asta.

Sper sa citesti, sper sa simti fiecare cuvant ca o palma promisa peste suflet.
Nu-mi voi mai plange de mila, ca ieri, ca acum 2 secunde. Nu-ti voi mai gasi scuze: e stresat, n-are timp, nu stie ce spune, are bac-u, are altele pe cap, nu are chef, e suparat, e enervat s.a.m.d.
Am plecat, stiu ca ti-am promis de multe ori ca voi pleca, si m-am intors intotdeauna spasita, dar azi pot sa privesc rasaritul fara sa ma gandesc la tine, fara sa-mi fie frig si sa te strig...
M-ai pierdut prin simplul fapt ca nu m-ai iubit. Trist, dar nu e niciodata capat de lume.
Promit sa nu mai scriu despre tine, asa cum ti-am promis ca nu te voi mai cauta!

Incapatanare

- Ah, in sfarsit ai venit! Mi-a fost dor de tine! Intra in masina, spune-mi, ce-ai mai facut?... Ce s-a intamplat? De ce ai cearcane? De ce ai lacrimi in ochi? Ce...?
- N-am putut sa dorm azi-noapte, n-am nimic... De fapt...
- Da?
- O sa crezi ca sunt cea mai egoista persoana din lume, dar nu pot sa las ca totul sa se termine din cauza plecarii tale. Imi pare rau, dar prefer eu sa te las in urma decat sa-ti las tie ocazia asta.
- Ce tot spui? Trebuia sa ramanem impreuna dincolo de distanta, remember?
- Nu! Relatiile la distanta nu au sens si ne chinuie si mai mult. Ce vrei? Sa iti dau pupicuri pe mess, si sa iti fac cu mana la web? Asta inseamna pentru tine relatie?
- O sa ne descurcam...
- NU! Nu-mi retrag alegerea, va trebui sa accepti si gata.
- Si tu accepti? De asta ai lacrimi in ochi? Ca esti resemnata si chiar fericita?
- Si pentru ce sa lungesc inca 2 luni cand pot acum pune punct?
- Pentru ca ma iubesti! Simplu... Nu face ceva ce vei regreta!
- Ce sa regret? Ce?
- Ca puteai sa petreci mai mult timp alaturi de mine si totusi te-ai incapatanat sa nu faci asta!
- Pleaca...
- Nu vrei asta. Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu vrei sa ma mai vezi, ca nu mai tii la mine, ca nu ma mai vrei langa tine nici macar o secunda! Hai! Spune! Ai curaj?
- Am pe altcineva!
- Mincinoaso!
- Macar am incercat...
- Hai, intra in masina!
- Pleci de aici fix asa cum ai venit! Singur!
- Haide...
- Nu!... Intotdeauna tu ai fost primul, tu ai facut ce ai vrut, iar eu trebuia sa urmez drumul ales de tine. Si cand vei pleca? Mai vei lasa la o rascruce, unde probabil voi imbatrani asteptandu-te sa-mi arati drumul?
- Esti singura ca asta vrei?
- Da.
- Atunci nu o sa mai auzi de mine. Promit!
- Ar fi bine sa faci asa, sa nu cumva sa te razgandesti sau ceva... Ca n-o sa ma intorc la tine!
- Stai linstita ca totul se termina aici si acum.
[...]
- Niciun pa?
- Nici macar atat!

Whiskey Lullaby

Ati simtit vreodata o furie inexplicabila, de care orice ati face nu puteti scapa?
Poate melodia asta va va ajuta, asa cum m-a ajutat pe mine.

Ceva. Pentru tine.Pentru noi.

Mi-ar fi placut sa schimb ultimii 2 ani. Poate ca m-as mai fi uitat pe variantele alea la mate mai bine... Poate as fi ajuns altundeva, poate nu te-as fi cunoscut...
Timpul nu-l pot da inapoi, indiferent de cate ori ma voi da cu capul de pereti, de cate ori voi urla ca "nu-mi place", "nu mai vreau", "m-am saturat".
Si totusi de cate ori vad lacrimile ei sau simt atingerea lui totul capata sens si stiu ca tot ce s-a intamplat a avut rost si ca am urmat un drum pe care nu trebuie sa-l regret sub nicio forma.
Si ce daca azi ploua? Maine poate e soare. Daca maine e sfarsitul?(Mi se trage de la filmul "fenomen": Knowing). Voi sti ca am avut prieteni pentru care altii ar face moarte de om, voi sti ca am iubit si intr-o farama de timp mi-a fost impartasita iubirea, voi sti ca am facut multe greseli, dar am invatat zambind din ele.
Si poate chiar e sfarsitul... Unei perioade... Pe cat de frumoase, pe atat de chinuitoare. Atat agonie cat si extaz(stiu..."lipsa de originalitate").
Si tu?... Daca maine s-ar sfarsi totul, ce-ai face? Hai la mec(ar zice unii), cine nu si-ar dori sa moara mancand o inghetata McSundae cu caramel?(kfc sux).
Revenind la oile noastre... Vorbeam de timp... Ca trece repede stie toata lumea... Ca are mania de a face clipele cele mai fericite sa dureze 2 secunde, iar durerea sa para ca nu se mai termina...
Ca trece fie ca vrem fie ca nu,ca nu tine cont de dorintele noastre si uneori e prea crud.
Si? Nu mai poate el(timpul) de lamentarile fiecarora...
Cineva mi-a zis odata, fii spontana! Fa nu stiu ce chestii nebunesti... Cred ca spontanul este diferit la fiecare om, avem limite... Daca pentru tine, care traversezi Romania pentru a vedea un necunoscut aceasta inseamna spontaneitate, pentru mine ce faci tu ramane la stadiul de un simplu vis, intrucat nu m-as arunca niciodata in astfel de "aventuri".
O alta modalitate de a pierde timpul cu desavarsire este sa te plangi de viata, corpul, parul, ochii, inteligenta ta. Si eu ma plang, toata lumea are un moment cand are o astfel de stare... Dar mereu? Cate ore din viata ta ai plans pentru ca nu-ti convine nimic? Mai degraba decat sa te plangi, ai putea sa faci ceva ca sa imbunatatesti ce nu-ti place. Dar nuuuuu, exista lene, "n-am chef de schimbare, bla bla bla". Si atunci? Cum poti avea tupeul de a te plange ca nimic nu merge bine, dar stai frumos pe scaun si astepti sa-ti cada o minune in cap?
Hai sa fim melancolici, EMO, sa stam in intuneric si sa ne enumeram defectele. Ca de altceva nu suntem in stare! Te complaci, foarte bine! Atunci asa o sa ai si viitorul...
Dar, cine sunt eu sa judec?
Ma asteptam la mai multe din partea ta? Probabil. Acum nu-si mai au rostul.