Wow, that was close. I almost gave a fuck.

     Inca nu stiu daca e bine sa iti pese sau e mai bine sa fii indiferent. Desigur, multi mi-ar spune ca depinde de cine este in discutie. De anumite persoane trebuie sa iti pese si de altele... Mai bine uiti si cum le cheama. Dar daca nu stii... Daca pur si simplu nu e nimeni care sa iti dovedeasca ca trebuie sa iti pese, si daca ti se pare ca nu trebuie sa iti mai umplii memoria cu numele nimanui? Atunci ce te faci? Traiesti de unul singur? Ai sa razi, dar sunt momente cand visez sa fiu singura, sa nu dau explicatii, sa nu las de la mine, sa fiu in lumea mea imbatata de singuratate si de sinceritate... Sinceritatea aia pe care o tot caut, pacat ca e doar un ambalaj parfumat cu minciuni.
Si totusi ce fac? Imi pasa sau nu imi pasa? De obicei esti las, si te consumi, si te gandesti ca e doar o pasa proasta, ca va veni o zi cand o discutie va face totul sa dispara, cand toate lucrurile nespuse ajung spuse, si totul desigur va fi bine. AIURELI.
     Si daca tot e un razboi in inima mea, de ce sa nu fie si inafara ei? De ce sa nu spun tot ce stiu, ce cred, si sa termin... Tot. Oricum ar fi. Desi stiu ca nu va fi un nou inceput. Prietenei mele Andreea ii placeau foarte mult cuvintele astea 3 "un nou inceput". Era mai mica... Nu stia ca nu exista un nou inceput. Singurul moment cand punem punct este cand murim. Viata e plina de virgule, exclamatii si semne de intrebare. Fiecare din ele lasand urme, pe care nici macar amnezia nu le sterge.
   Si deci care prieten ti-a injunghiat increderea? Care iubit ti-a lasat urme greu de cicatrizat si niciodata de uitat? Care frate te-a uitat? Care care care care? Spune-mi... Care? Sau esti intradevar fericit?...

The show must go on

 S-ar putea spune ca nimeni nu apartine nimanui... Si este adevarat. De ce ai crede ca ai putea detine puterea asupra vietii unui om atata timp cat nu ai un pistol in mana? Si daca l-ai avea, nu ai fi un las? E mai usor sa iei o arma, sa o incarci si sa tragi decat sa intretii o conversatie, pe sistemul nu te suport, te impusc.
Era un timp cand si eu mi-am dorit disparitia subita a tuturor oamenilor care mi-au facut rau... Mi-ar fi placut sa ii vad chinuindu-se pe un drum care i-ar fi dus departe, departe de mine. Dar, nu traim in povesti, si nici eu nu sunt Dumnezeu sa ma joc cu vietile oamenilor.
Mi-e dor de lumea lui Jane Austen, unde existau decat ironii fine, atingeri pe obraz, si mai presus de toate RESPECT.
Nu mai exista iubire fara interes, prietenie sincera, iar oamenii sunt cele mai jegoase javre. Spune-mi tu cum as putea sa mai traiesc, cum as putea sa mai lupt intr-o lume care mi-a omorat copilul din mine, care mi-a omorat increderea, care mi-a sfasiat si ultimul gand bun.
Acum nu stiu decat sa urasc, sa dau cu picioru la tot si toate, sa rad cand imi vine sa plang, SA MA PREFAC oricum, oriunde si oricat.
Daca nu am un pistol presupun ca ar trebui sa continui...