Nicio grija!

Ma intreb cate poate suporta un om... Ma intreb prin cate rahaturi trebuie sa treaca pentru a trage o invatatura... Si de ce ar trebui sa invatam din greseli? Cand toata viata asta e o greseala? Fiecare minut ma apropie de moarte... Ce penibil suna! Si ciudat... Si... Natural?!

Nu aveam nicio intentie sa scriu, dar here I am, once again NOT turned into pieces...

E putin frustrant sa nu stii incotro te indrepti, unde vei ajunge, ce vei face, dar mai ales care e rostul... Oricum, stiu ca raman doar cu intrebarea, pentru ca nimeni nu-mi va raspunde, pentru ca nimeni nu stie sigur...
Am invatat sa nu cred in nimic, decat in mine, eu sunt singura fiinta in care pot avea incredere 100%, si chiar daca ma voi dezamagii, stiu ca imi va parea rau, de 100000 de ori mai mult decat le-a parut celor care au stiut cum sa ma faca sa plang... Increderea se castiga, se mentine,insa dispare foarte repede... E foarte usor sa dezamagesti. Uneori chiar si fara sa vrei spui cuvinte care dor, actionezi fara sa constientizezi ca vei face pe cineva sa planga, sa se simta sfasiat, mort.
Si chiar daca nu intentionai, faptul e consumat, nu prea poti sa te intorci in trecut. Poti insa sa ierti... Sau nu. Oricum nu se uita...
"Suntem oameni, gresim." Oricine greseste, dar nu toata lumea poate sa treaca peste, fiecare avem cate o limita, atunci cand e trecuta inevitabilul se intampla... Viata e prea scurta, pentru a-ti pierde timpul iertand ratati sau curve. Ai toata viata inainte sa dai de alti ratati si alte curve, pentru ca pana la urma toti suntem asa intr-un anumit moment.





"Hai, n-ai de ce sa mai stai, du-te unde vrei cu gandul, e randul tau sa n-ai nicio grija!"