And so we move oN!

La sfarsitul oricarui lucru, liceu, relatie, perioada din viata ta sau chiar viata singurele care dainuie sunt amintirile... Dulci, prea dulci, amare, amarui, chinuitoare, greu de uitat, amuzante...
De unele vrei sa scapi, te chinuie, suferi pentru ca ramai ancorat in trecut... Altele sunt uitate prea repede...
Am invatat sa traiesc cu fantomele trecutului meu, am invatat sa le rad in fata si la spate sa plang si sa le reinvii... Printre lacrimi am reusit sa nu sting focul, dar trebuie sa ma conving ca nu mai pot continua asa.
M-am lasat mintita pentru cateva minute, am crezut ca soarele e pentru mine, dar telefonul tau mereu va lasa in urma ploi...
S-a terminat! Stiu de mult, dinainte de sfarsit, ca o sa raman cu lacrimi si un "nu ma uita"! Stiam ca va veni si seara asta, cand imi voi amintii de tot si toate, cand nu voi regreta nicio secunda, cand voi fi singura... Pentru o buna bucata de timp, desi va am pe voi, lipseste ceva... Si o sa lipseasca mereu...
Nu e bine nici sa traiesti in amintiri, in ce a fost si poate n-o sa mai fie pentru ca va veni o zi cand te vei trezi altundeva....altcumva...si vei observa ca timpul a trecut...ca s-au intamplat atatea in "lipsa ta" si atunci vei regreta.
Chiar daca doare, chiar daca simti ca nu poti inainta, chiar daca primul pas ti se pare al dracului de greu, MERGI mai departe. Sunt atatea locuri de vazut, oameni de cunoscut pentru a te impotmoli in trecut. In schimb poti ramane cu amintiri unice, pentru ca sunt ale tale... Poti ramane cu zambetul pe buze sau poti alege sa te plangi... Il poti astepta zile intregi sau poti privii live o noua zi cum ti se asterne pe fata...
Fiecare ne alegem drumul, fie ca gresim sau nu, nu poti privii decat in fata si sa te rogi sa existe cate o poteca... Sa te pierzi prin padure, poate poate iti gasesti soarta.
Poate poate...Iti gasesti perfectul sau poti visa in continuare la el.
Poate poate vrei doar sa uiti, sa-i uiti mirosul, sa nu-ti mai fie dor de atingerea lui, sa nu mai tanjesti dupa un sarut... Dar, sa uiti...Nu poti. Sa treci peste? Da... POTI!

Shit happens!

Sa zicem ca nu tot timpul am dovedit ca sunt o prietena buna. Cred ca toti am avut momente cand am dezamagit, dar ne-am cait, am luat-o de la inceput avand grija sa nu o comitem din nou.
Am avut mereu o problema cu falsele care fura, nu minciuni, nu vise, nu vieti ci doar FOSTI.
Acum o sa ziceti ca "lumea e mica", ca nu alegi de cine te indragostesti, dar poti alege sa renunti. La 17 ani la cate te poti astepta de la un baiat? Sau mergi pe principiul "dragostea nu moare si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti"?
Sau... Ai devenit fara batrana si nu el e singura ta scapare de a nu muri singura?
Papusa, ai 17 ani nu 70!
Fetele, cand e vorba de prietenii au cateva reguli, poate si de asta se spune ca intre fete prieteniile sunt superficiale si niciodata adevarate. De fapt, e vorba aici de bun simt. PE care, am inceput toate sa nu-l mai avem.
Vedem in filmele americane regula asta care dainuie de cand lumea, "you mustn`t date my ex".
Cine a zis ca fetele nu pot porni razboaie de la un baiat se inseala(chiar daca respectivul nu merita nici un sut in fund).
Am ajuns sa fim asa rele, incat nu iertam nimic, iar totul, dar absolut totul trebuie platit.
Ati avut vreodata o prietena care fara mustrari de constiinta devine iubita fostului vostru?
A incercat vreodata sa faca pe desteapta spunandu-ti tie prima isprava, parandu-i rau de ceea ce face, dar totusi nu pune punct situatiei stanjenitoare?
Iar el, se umfla in pene ca vede ca se cearta doua pe el. Cine mai e ca el, dorit de mai multe fete, gata gata sa-si dea cateva fire de par pentru el?
Avand bazele intr-un caz real, felicitand atitudinea ei, care e indiferenta nesimtirilor si ipocriziei "indragostitei", pot spune ca NU SE MERITA!
Indragosteala de 5 minute n-o sa dureze, crede-ma!