luni, 15 iunie 2009

Schimbari.


E putin probabil ca in 5 zile o lume intreaga sa se schimbe, dar lumea din jurul tau?
Ce daca nu e semnal, ce daca nu e net, in 5 zile uiti? Tot? Adica... Toti anii?(si/sau anul).
Incercand sa copiez fara succes si punandu-mi amprenta cat pot mai bine, o sa imi respect promisiunea si o sa scriu/relatez/povestesc/descriu ceva.
De data asta o sa te las sa ghicesti si tocmai cand o sa fi aproape de raspuns, o sa realizezi ca gresesti.
De fapt, in viziunea mea gresesti, ma deranjeaza comentariile nesarate si POATE pline de adevar.
Si ma gandesc, cati pe lumea asta se pot numi narcisisti, voi sunteti 2, eu cu ea avem complexe, cealalta se simte bine in pielea ei, iar lor nu le pasa de noi.
Lor nu le mai pasa, se pierd printre necunoscuti si devin si ei la randul lor, "unii","aia".
Am uitat de ziua ta, nici macar nu ti-am spus de la multi ani, erai probabil singura care conta, restul sunt in proba.
Am obosit, observ, sa mai dam, vrem doar sa primim, cerem ca ultimii nesimtiti, si totusi, nu primim nimic... Iar cei ce dau, primesc poate prea putin, totul e o chestiune de moment, n-ai fost acolo cand a trebuit, acum e prea tarziu.
Probabil ca vei zice "nu ma regasesc", ba ar trebui, asa cum am promis existi pe aici pe undeva, dar nu-mi acaparezi tot postul, cum nu mi-ai acaparat nici mintea. E drum lung.
In cazul meu, spontanul e relativ, exista atunci cand sunt convinsa ca "se merita", la mijloc sunt destule prejudecati, sunt deosebirile duble fata de asemanari, nimic nu "se imbuca" asa cum ar trebui. Ce ramane de facut? Drumul promis-o amintire, viitorul- de nedescris, buzele- niciodata, ochelarii-mereu isi vor face datoria fie ca sunt pe nas fie ca sunt aruncati intr-un coltisor.
Vor veghea asupra mintii purtatorului, astfel incat inima sa dicteze si creierul sa ia notite, nimic mai mult. Poate inseamna da sau nu. Nu insa ramane nu, da-ul e schimbator. Ce-i de facut?
Probabil ca incapatanarea unuia de a se intampla, e provocarea altuia de a o impiedica. Multumit?
Nu ma impresioneaza nimic la tine. Vocea din radio mi se pare familiara si atat, nu ma atinge si nici nu ma emotioneaza. Sfaturile gratis si inoportune :"da naiba totul, hello libertate", "parcurge 243 de km(corecteaza-ma daca am gresit) pentru a fi spontana"; serios?
Partile bune? Inca nu le-am aflat(sau poate sunt prea rautacioasa ca sa le spun).
P.S: Ochelarii se pot sparge, ca si visele mele, chiar si o crapatura poate darama tot ce am construit, ai grija, nu vreau s-o iau de la inceput.Buzele te transforma in cea mai parsiva persoana atunci cand sti cum se "utilizeaza". Pot ascunde sau spune secrete nebanuite, sau doar simple minciuni. Nu te increde. Poate mint.