:)

Nu stiu ce se intampla. As incerca sa caut raspunsuri la niste intrebari ce deja devin absurde, si prea folosite... Dar am obosit... Am obosit sa intreb, sa caut raspunsuri. M-am saturat sa ma trezesc ca totul se schimba pe langa mine, fara niciun preaviz. Se pare ca unele lucruri nu se spun niciodata, se pastreaza, te otravesc, si pana la urma distrug...
Renunt, abdic, ma dau batuta. Nu ma voi mai lasa prinsa la mijloc, in neutralitate pentru ca, ghici, am ramas si singura.
Pana la urma, n-am decat sa las in urma, niste oameni, niste sentimente,niste amintiri a vremurilor ce-au fost si nu vor mai fi, a unor aripi frante si vindecate cu priviri si imbratisari mute, cu oarece sacrificii venite din suflet. Daca astea au fost uitate, o sa le uit si eu.
De acum incolo, am invatat sa am grija cui ii spun "te iubesc".
Pana una alta, ma bucur de "un nou inceput", care sa nu aibe sfarsit, care sa nu-mi ridice intrebari...

"So I grab my bags and go, as far away as I can go.Cause everything ain't what I used to know.And I try to hide, but I just can't hide no more.There's nothing worse than feeling like a ghost.‌"

"