miercuri, 9 septembrie 2009

Pleaca, vin, e ca la gara!


In drumul nostru catre... Viitor, multi vin si pleaca, se reintorc si ne parasesc pentru a nu stiu cata oara. Pentru altii, si noi la randul nostru am venit, am plecat, poate i-am uitat sau poate ne-am intors... Este totul un amalgan de sentimente, ura, iubire, dragoste frateasca sau pur respect.
Cateodata vrem sa plece din viata noastra, cateodata ii vrem atat de rau inapoi incat de cele mai multe ori ne umilim cu un "intoarce-te!".
Ai observat ca atunci cand ceri un sarut de "adio" sau orice altceva "pentru ultima data", nu e ultima data?
Adio seamana cu niciodata, nu e sigur, asa ca de ce sa-l mai zici?
Si totusi de ce plecam? De ce ne indepartam de cei pe care ii consideram apropiati? Ne-au gresit? Cat de grav? Nu... Ne-au uitat? Prietenia nu tine de cat de mult va vedeti, ci trebuie sa fii acolo cand e nevoie, macar cu sufletul si esti de mare ajutor... DE CE? Orgoliu? Ahaaaam, uite ca incepem sa ne dam seama de ce... Ne-am calcat pe coada fie reciproc fie doar unu pe celalalt... Am intors spatele cand v-am cerut ajutorul? Cand trebuia sa ma iei de mana te-ai facut ca ploua?
Poftim adevarate motive pentru care "plecam" si "plecati"...
Prietenia adevarata e rara, stiu asta deja, majoritatea avem amici de consumatie, nimic mai "deep" de atat, asa ca daca pierdem unul vine un altul(prieten).
Ar trebui totusi sa fim constienti de care prieteni sa tinem... De cei care ne-au demonstrat deja ca orice ar fi sunt langa noi, cu noi.
Nu-l plange ca a plecat, zambeste ca vine altul...
Alt prieten, alte amintiri, pana la urma cu asta ramanem:).