Cortina cade... Voi pleca.

"Si cu toate cele spuse... De-ar sti, ca fiecare moment il traiesc cu frica, mi-e frica de secunda urmatoare pentru ca te-as putea pierde, as putea pierde putinul nostru... As putea pierde ceva ce pentru tine nu conteaza, n-a contat, n-a avut cand sa conteze. Nu stiu de ce ai aparut, dar ador la nebunie ca existi... Insa niciodata ramane niciodata, eu plec, tu ramai, te las invaluit in propriile amintiri si propriile aventuri cu timpul, te las, dar o sa te pastrez, o particica din mine ramane la tine, va ramane intotdeauna, dar tu n-o sa sti, n-ai de ce, nu vreau sa sti...
Astfel actorul va ramane fara replici, iar cortina cade inainte de timp... De data asta, spectacolul nu va continua, totul s-a terminat, publicul a pleacat.. Pana maine vor uita...Te vor uita. Imi pare rau."

O greseala.

- Inainte sa-mi inchizi, te rog asculta-ma! Imi pare sincer rau pentru toate cele intamplate, speram sa te pot uita insa nu pot. Ai putea sa ne vedem?

- Nu am de ce sa ma intalnesc cu tine, Anna.

- Atunci vin eu la tine.

- Nu! Alo? Alo? La dracu.

[…]

- Cine era?

- Aa, te-ai trezit…

- De fapt m-a trezit telefonul. Ce ai patit? Iti tremura mana…

- Nu am nimic.

- Uite ce e, m-am decis sa plec, am ingrijorat deja prea multa lume…

- Vrei sa spui de fapt ca ti-e dor de el… Stiu ca asta e, cum ti-am spus si aseara, nu o sa te opresc, ai cale libera sa faci ce vrei, dar nu mai e cale de intoarcere…

- Ai impresia ca m-as razgandi? Nu am de ce.

- Nu ai de ce? Eu ce rol joc in povestea ta?

- Nu apari in poveste, dragule, cel putin nu mai ai nici un rol, ai fost un actor care si-a gresit replicile si a fost dat afara de pe scena. Daca ti le invatai, publicul te-ar fi adorat, acum au si uitat de tine. Ai fost o greseala a producatorului.

- Ce producator lipsit de experienta! Am si eu o veste pentru tine, m-am impacat cu Anna.

[…]

- Esti bine? Te-ai lovit?

- Da, sunt bine, am avut o cadere de calciu, nimic grav, actor de 2 lei!

- Puteai sa-mi multumesti ca am fost pe faza si te-am prins. Daca mureai?

- Daca muream nu eram obligata acum sa-ti multumesc. […] Ai musafiri?

- Da, e Anna…

- Nu glumeai…

- Poftim? Ce-ai zis?

- Ma duc sa-mi termin de facut bagajul…

- Nu, stai, as vrea s-o cunosti…

- Lasa-ma!!

- Hai sa-i deschidem impreuna, s-o intampinam cum se cuvine.

- Daca nu-mi dai drumul la mana, tip!

- Fii cuminte!

„ Fiecare om merita o a doua sansa, insa ea nu. Nu stie ce vrea, nu recunoaste cand greseste, ma considera pe mine vinovatul prostiilor ei, insa…ciudat…nu stiu daca as putea sa traiesc fara sa-i vorbesc. Pacat, ca actorul, eroul, salvarea ei e fix langa ea privind-o neincetat, savurandu-i miscarile… Pacat ca nu realizeaza… Nu stie, nu vede dincolo de nepretuitul ei orgoliu…”

- Ce ma bucur ca ne-am impacat!

[…]

What goes around comes around.

"Probabil ca nimic nu e asa cum vrem. Probabil ca doar doua cuvinte iti pot schimba viitorul si pot rani un milion de persoane. Daca nu ar fi fost incapatanata ar fi vazut realitatea sincera din ochii lui, dar nu a vazut. Si nu s-a gandit niciun moment ca a ranit o persoana si ca a facut alte doua fericite. Ce-i ramane de facut? Sa plece sau sa ramana? Voi ati pleca sau ati ramane?... Roata in curand se va intoarce, voi ce o sa alegeti? Orgoliul sau realitatea?"

Texte...

- Pana la urma ti-ai dat arama de pe fata, banuiam eu ca esti un alt porc, fix ca toti ceilalti.
- Ce am facut?
- Se pare ca nu am fost singura minora naiva care ti-a cazut in plasa? Ai talent dragul meu felictari!
- Nu inteleg, copile, ce s-a intamplat? Calmeaza-te!
- Sa ma calmez? Am venit dupa tine in alta tara, am crezut ca esti real, esti doar un fruct al imaginatiei mele. Inca sunt in stare de soc, sper ca v-ati distrat tu si prietenii tai pe seama mea. Nu cred ca ti s-a mai intamplat vreodata sa-ti sune una la usa in mijlocul noptii si sa-ti marturiseasca ca e indragostita de tine.
- Copile, uita-te in ochii mei chiar nu vezi ca nu te mint? Ca nu imi bat joc? Ca te vreau sincer,fara mustrati de constiinta, fara minciuni?
- Ei, eroul meu drag, ai un drum lung de strabatut sa ma convingi ca esti sincer, asa ca te sfatuiesc sa nu te obosesti sa ma opresti maine cand voi pleca.
- Uite alt sfat, obisnuieste-te cu ideea ca o sa-ti dau voie sa pleci doar atunci cand o sa-ti doresti din tot sufletul sa ramai.
- Stop! Sa-mi dai tu voie? Cine esti tu? Aaaa, stai, cred ca imi amintesc cine esti. Se presupunea ca tu erai salvarea mea, tu erai cel care imi deschidea orizontul, erai cel care imi promitea un cer senin si aer curat. Ia-te uita ce introsatura! Se pare ca esti chiar opusul, de fapt esti la fel ca el, de fapt esti chiar mai rau. Macar el nu imi dadea sperante ca apoi sa mi le fure.
- Pana aici! Da, recunosc, nu esti singura minora naiva care mi-a cazut in brate, dar esti singura minora naiva pe care o vreau.
- Pe langa restul majorelor usuratice probabil.
- Nu! Asculta bine ca e prima si ultima data cand o sa-ti zic asta. Nu esti prima pe care am iubit-o, nu esti prima pe care am dorit-o, nu esti prima fata dupa care m-am tinut avand un scop precis, dar vreau sa fi ultima.
- Texte…
- N-am terminat! Ce vrei mai exact sa-ti recunosc? Ca atunci cand te-am cunoscut era clar ca nu vroiam mare lucru de la tine? DA! Asa e, dar mi-ai intrat in vene repede m-ai luat pe nepregatite, nu am putut sa ma abtin sa nu te vreau. Te las sa te gandesti la asta, daca pleci sau nu e alegerea ta si numai a ta, n-o sa te opresc.