Cand...

Cand n-am chef de tine, nu am! Cand nu-ti mai raspund inseamna ca ma plictisesti, cand deja imi acopar urechile ar trebui sa te cari. Sau cer prea mult?
Cand imi depasesti limita, nu te astepta sa ma controlez. Scoate-ma din sarite, si... Ne certam! E greu sa intelegi ca odata ce problemele tale imaginare ma depasesc deja te consider nebun cu acte in regula?
Cand nu te iert din prima, nu sunt eu aia nebuna, am nevoie de timp, tu nu?
Se asterne o liniste asurzitoare, a cazut telefonul, s-a facut tandari, iar lacrimile in van, pentru nimeni, nu mai curg de data asta. O data primesti premiul, nu de mai multe ori.
Cand plec, gandeste-te ca ala e drumul ales de mine, si nu ma poti intoarce, poti veni dupa mine, dar nu-ti asigur o strangere de mana, nici macar o vorba buna.
Cand raman, nu raman pentru tine, raman ca am ceva de facut, cu tine sau fara, incearca sa intrebi inainte sa iti creezi alte impresii.
Cand am nervi, stai departe, si totusi asculta ca atunci spun tot ce cred.

Mereu eu, niciodata la fel. Take it or leave it:)

Dar eu stiam, stiam de atunci...

Si uite ca a ajuns si ziua cand tot ce banuiam era adevarat, dar poate ca am fost prea...oarba?!
Poate ca am evitat adevarul ca sa nu ma raneasca prea tare... Poate am preferat minciuna...
Spunem ca preferam adevarul oricare ar fi el decat o minciuna... Dar nu v-ati dori o minciuna dulce, care nu te raneste, care te inveseleste, care... Pentru moment te face fericit? Pentru ce sa aud un adevar crud, chiar daca sta in fata mea si ma priveste cu ochi mari? Pentru ce lacrimi cand poti sa spui un "te iubesc" asa dulce, dar totusi atat de neadevarat.
Pentru ce sa te mai reinvii cand totul a fost in mintea mea? Cand am zis ca nu am amintiri frumoase, am spus un adevar... Mintea mi-a jucat feste, s-a jucat cu mine prea mult timp sau poate doar tu?
Un alt adevar ar fi si ca nu te mai cunosc sau poate mi s-a parut ca te cunosc...
Eh, asta e, pana la urma. Trecem peste toate.
"Toate trec, asa se spune, dar nimic nu trece fara sa lase urme." Ombladon

Tu... Ai avut grija sa nu te uit, nici palma aia n-o s-o uit... Poate asa trebuie sa ramana "primu" in mintea unei fete:).
Pana una alta sper sa fi scapat de cosmar.

Din rau in mai rau

Se zice ca dupa bine vine rau si invers. Niciodata nu e fericire deplina pentru mult timp. Daca razi prea mult asteapta-te sa plangi. Daca plangi gandeste-te ca o sa vina si ziua cand o sa zambesti. Ridicol! In cateva cuvinte am definit viata. Rau si bine. Derivate ar fi: putin mai bine, foarte bine, foarte rau, mai putin rau, mai putin bine. Ne ghidam dupa ce ar trebui sa fie bine in viziunea societatii, uitam cateodata ca avem personalitate si ca putem sa nu facem ce e bine, ci ceea ce credem noi ca e bine chiar daca pentru "restu`" nu e.
Putem sa alegem sa fim buni cu anumite persoane dar si rai. Nu prea cred in rau facut la voia intamplarii, dar binele vine din suflet.
Abia azi am realizat cat de mult pot rani cateva cuvinte... Cat rau poti face... Cateodata poti trece cu vederea, uneori de neiertat.
Nu exista regrete pentru greseli, exista regrete pentru ca ai facut pe cineva sa planga din cauza greselii tale, ca ai facut pe cineva sa regrete ca te-a cunoscut... Doar pentru ca tu ai fost... Prea slab de inger si te-ai pierdut cu firea.
Unii zic: gandeste-te numai la tine cand iei o decizie; altii: gandeste-te si la cei care pot avea de suferit de pe urma deciziei tale, daca se merita sa ranesti pentru ca tu sa fi fericit.
Am invatat sa calcam in picioare cine este mai slab decat noi si sa ne lasam calcati in picioare de cei mai puternici. De ce? Pentru ca fiecare subaltern trebuie sa fie sef in sectia lui. Nu exista sef suprem pe Pamant ci doar multi, multi (pseudo)sefi!
Ne place sa dam ordine si sa nu ne supunem, ne place sa fim rai pentru ca asa castigam respect, cand de fapt nu castigi decat o adunatura de injuraturi, de ce te mai miri ca te impiedici?
Nu-ti pare rau de rautatea de care dai dovada? Mie imi pare...
Rasare soarele, maine vei fi mai bun?

Pierzatorul incepe sa castige

- N-am planuit nimic din toate astea, insa nu regret.
- A fost doar o greseala, nu?
- Am gresit de cateva ori in ultimul timp.
- Nici eu nu iti sunt mai prejos.
- Mi-am dat seama, nu sunt prost.
- Prostul meu ai fost si vei continua sa fii un catelus care se crede stapan.
- Joaca s-a terminat, mi-ai aratat cartile am castigat si vei pleca in urmatoarele secunde cu coada intre picioare.
- Nu, dragule, iti mai lipsesc cateva carti. Hai, totul sau nimic?
- De la tine nimic.
- Pentru tine tot... ce e mai rau. Niciodata n-ai stiut sa joci, dar intotdeauna ai vrut sa castigi.
- Si acum am castigat!
- Esti sigur?
- Da. Si mereu te vei intoarce la mine, pentru ca nu ai curajul necesar sa treci peste mine.
- Si daca am trecut?
- Minti...
- Si daca?
- Minti.
- Siguranta de sine nu e un defect cel putin nu pana e dusa la extrem.
- Ce ai facut?
- N-ai zis ca mint?
- Spune!
- Alta data...

Pierd

Cred ca fiecare dintre noi am pierdut o persoana importanta din viata noastra. Fie au parasit lumea noastra, fie pur si simplu sunt atat de departe de noi incat sunt ca si morti.
Incercam sa ne descarcam prin plans, prin nervi, prin acte de nebunie sau pur si simplu ne inchidem in noi... Este suferinta noastra si trebuie sa ramana asa.
Nu exista alinare decat readucerea lor inapoi in viata noastra.... Uneori se poate, alteori nu.
Ce cruda e viata! Ne fura cele mai importante persoane si ne lasa plangandu-i.
Sau face pe smechera si ne lasa cu sufletul la gura, nestiind ce se va alege de ei.
Nu imi ajunge fraza : " A fost sa fie. E la Doamne Doamne acum.".
Daca se presupune ca este atotputernic, de ce vrea sa-mi ia omul la care tin cel mai mult, care nu a facut niciodata rau NIMANUI, doar m-a iubit ca pe lumina ochilor sai?
E ceva gresit? Sau eu nu sunt demna de iubirea altora?
De data asta sper sa te fi tras eu pe sfoara si sa-l mai tin langa mine inca 100 de ani.
Nu accept niciun "asta e" niciun un "asa i-a fost scris"!
Nu cred in destin, cred in liberul meu arbitru care nu m-a tradat niciodata.
Cred in coincidente, pentru ca prefer sa nu ma complic.
Nu-mi pun intrebari la care un preot si un om de stiinta imi dau raspunsuri diferite.
Nu ma intreb de ce exist, pentru ca n-am raspuns. Poate doar al meu: "Pentru a popula Pamantul".
Am putea filozofa pe seama atator intrebari si nu ar ramane decat simple cuvinte, pictate frumos, postate pe un blog si atat.
Ne mentinem pe linia viata- moarte si tot ceea ce implica.
Ne nastem pentru a muri, iar fiecare secunda trecuta ne apropie de acest moment.
Atunci pentru ce sa traim?
" Sa nu regretam nimic din ce-am facut si sa murim cu zambetul pe buze. Am trait, nu-mi pare rau! Adio" - o persoana draga mie.
Indiferent de situatie n-o sa uit niciun moment petrecut cu tine, si te iubesc extraordinar de mult!
O sa zambesc in continuare, pentru ca stiu ca nu ti-ai dori sa ma vezi niciodata plangand. Pentru tine "niciodata" va capata un alt sens si nu ma va deranja sa-l folosesc.
Multumesc pentru tot...

Ceva. Pentru tine.Pentru noi.

Mi-ar fi placut sa schimb ultimii 2 ani. Poate ca m-as mai fi uitat pe variantele alea la mate mai bine... Poate as fi ajuns altundeva, poate nu te-as fi cunoscut...
Timpul nu-l pot da inapoi, indiferent de cate ori ma voi da cu capul de pereti, de cate ori voi urla ca "nu-mi place", "nu mai vreau", "m-am saturat".
Si totusi de cate ori vad lacrimile ei sau simt atingerea lui totul capata sens si stiu ca tot ce s-a intamplat a avut rost si ca am urmat un drum pe care nu trebuie sa-l regret sub nicio forma.
Si ce daca azi ploua? Maine poate e soare. Daca maine e sfarsitul?(Mi se trage de la filmul "fenomen": Knowing). Voi sti ca am avut prieteni pentru care altii ar face moarte de om, voi sti ca am iubit si intr-o farama de timp mi-a fost impartasita iubirea, voi sti ca am facut multe greseli, dar am invatat zambind din ele.
Si poate chiar e sfarsitul... Unei perioade... Pe cat de frumoase, pe atat de chinuitoare. Atat agonie cat si extaz(stiu..."lipsa de originalitate").
Si tu?... Daca maine s-ar sfarsi totul, ce-ai face? Hai la mec(ar zice unii), cine nu si-ar dori sa moara mancand o inghetata McSundae cu caramel?(kfc sux).
Revenind la oile noastre... Vorbeam de timp... Ca trece repede stie toata lumea... Ca are mania de a face clipele cele mai fericite sa dureze 2 secunde, iar durerea sa para ca nu se mai termina...
Ca trece fie ca vrem fie ca nu,ca nu tine cont de dorintele noastre si uneori e prea crud.
Si? Nu mai poate el(timpul) de lamentarile fiecarora...
Cineva mi-a zis odata, fii spontana! Fa nu stiu ce chestii nebunesti... Cred ca spontanul este diferit la fiecare om, avem limite... Daca pentru tine, care traversezi Romania pentru a vedea un necunoscut aceasta inseamna spontaneitate, pentru mine ce faci tu ramane la stadiul de un simplu vis, intrucat nu m-as arunca niciodata in astfel de "aventuri".
O alta modalitate de a pierde timpul cu desavarsire este sa te plangi de viata, corpul, parul, ochii, inteligenta ta. Si eu ma plang, toata lumea are un moment cand are o astfel de stare... Dar mereu? Cate ore din viata ta ai plans pentru ca nu-ti convine nimic? Mai degraba decat sa te plangi, ai putea sa faci ceva ca sa imbunatatesti ce nu-ti place. Dar nuuuuu, exista lene, "n-am chef de schimbare, bla bla bla". Si atunci? Cum poti avea tupeul de a te plange ca nimic nu merge bine, dar stai frumos pe scaun si astepti sa-ti cada o minune in cap?
Hai sa fim melancolici, EMO, sa stam in intuneric si sa ne enumeram defectele. Ca de altceva nu suntem in stare! Te complaci, foarte bine! Atunci asa o sa ai si viitorul...
Dar, cine sunt eu sa judec?
Ma asteptam la mai multe din partea ta? Probabil. Acum nu-si mai au rostul.

Te rog

"Copil.Naiv,


Sper sa fiti fericiti, stiu ca tu meriti si el te merita mult mai mult decat mine, cand o sa mai cresti o sa imi dai dreptate, o sa iti dai seama ca totul a fost in mintea ta, ne-ai dat o sansa, ne-ai vazut fericiti, ne-ai vazut iubindu-ne pana la sfarsit, dar doar in vis. Nu vreau decat sa te vad radiind, langa el sau fara el, mi-e totuna atata timp cat nu iti mai alerg prin vise,prin ganduri... Nu a fost sa fie, nu plange, nu ma intrista... Zambeste, ca la asta te pricepi, aduna-ti visele si indeplineste-le. Iubeste aerul, lumina, zilele de vineri innorate, ploaia de vara, pe Andreea, locul nostru, chipul tau, iubeste ce am avut si ce n-o sa mai avem, da-mi drumul asa cum ti-am dat eu, dar nu ma uita, niciodata. Sterge-ti lacrimile ca nu ti le merit, vreau un suras si un "POT", nu-ti vreau tristetea, pentru ca o simt...Imi arde sufletul, imi arde simturile, te rog, nu uita, poti, uita, mergi mai departe."


Mereu, niciodata eu.

Ramas bun

- Nu pleci pana nu o sa-mi raspunzi la cateva intrebari! Vorbesc serios, nu te misti de aici pana nu-mi explici tot!
- Nu am nimic de explicat, da-te din usa!
- Altfel ce?
- Ce vrei?
- O explicatie plauzibila a plecarii tale.
- Inceteaza, nu am nevoie acum de copilariile tale. Nu te-ai prins pana acum? Ai fost inca o copila care s-a indragostit de mine si de care m-am plictisit. Uite, am destule pe cap ca sa te mai ascult si daca nu te dai acum din usa o sa pierd avionul adica se vor duce pe apa sambetei ultimii mei bani.
- Bine, daca asa stau lucrurile nu vad de ce te-as mai retine. Pana la urma esti inca un baiat care isi bate joc de o fata. Tipic! Pacat... Credeam ca esti diferit... Mai sti? Noi doi, "gemenii"? Toata lumea zicea ca semanam, si ca ne potriveam, se pare ca totul de fapt a fost in capul meu. Ei bine, felicitari, sper ca te-ai distrat pe seama mea. Poftim, iti deschid si usa, maestre!
- N-ai intelege daca ti-as spune.
- Cred ca am inteles tot! Imi pare rau ca am venit dupa tine, imi pare rau ca l-am parasit pe Mihai pentru tine, imi pare rau pentru toate amintirile pe care le am cu tine, imi pare rau ca te-am cunoscut!
- Te iubesc!
- Si mai ce? Hai, mai minte-ma!
- Nu te mint... Asculta-ma!
- Nu VREAU! Alte minciuni? E cazul sa pleci... Iti pierzi sansa de a te intoarce acasa... Pe mine deja m-ai pierdut, nu ca ti-ar si pasa...
- Ramai...
- Nu... Pleaca! Ai avut dreptate...Locul tau nu este aici, e acolo... Indiferent de cate minciuni au fost intre noi, adevarul e ca nu ne este predestinat sa fim impreuna... Niciodata! Cuvantul tau preferat... Pentru mine o sa ramai mereu..."strainul" si atat... Iar eu voi ramane mereu eu. Drum bun!
- Un sarut de adio?
- Prefer unul de ramas bun.

Replica

Imposibilul este doar o scuza. "Niciodata" este inutil in orice situatie. Nu putem fi siguri de franchetea lui . "Nu vreau sa te mai vad niciodata!", "nu vreau sa-ti mai vorbesc niciodata", "n-o sa te iubesc niciodata", "n-o sa fim niciodata prieteni", "n-o sa fim niciodata impreuna" etc. Serios? Esti sigur? Cat de sigur? "Niciodata" isi are locul numai in carti, cand autorul decide destinul fiecarui personaj, cand niciodata ramane niciodata pentru ca asa vrea el, cand un el si o ea n-o sa reuseasca sa fie niciodata impreuna, nu exista scapare. Ce sanse sunt ca atunci cand ii spui vecinului "nu vreau sa te mai vad niciodata" chiar sa nu-l mai vezi? Cuvantul "niciodata" apare din mai marea noastra mandrie, nu din statistica reala. Pentru optimisti "niciodata" exista cand e vorba de extreme, pentru pesimisti, e la ordinea zilei... Roata vietii se intoarce de prea multe ori ca sa te tii de "niciodata". Tu de cate ori folosesti pe zi?