!

Ca sa fiu sincera, n-am suportat niciodata persoanele aflate intr-o extrema sau alta cand e vorba de prejudecati. Nici deloc, dar nici cu foarte multe...
Cand sunt prea multe, risti sa traiesti izolat, departe de tehnologie, departe de pacate, departe de orice te-ar putea face sa-ti incalci propriile reguli, pentru ca pana la urma sunt regulile impuse de tine, ai dreptul sa-ti alegi drepturile, sa fi cum vrei tu sa fi si sa te comporti astfel...
Ce rost are sa... Urmezi turma? Sau... O turma, ca sunt mai multe. Iti place sa fi ca ceilalti? Sa faci, sa zici aceleasi lucruri ca ceilalti? Nu vrei sa te desprinzi? Nu vrei sa fi TU?
Suntem toti diferiti si unici in felul nostru, dar uneori ne confundam, si ne lasam controlati...
Controlul maselor, de-a lungul anilor, nu a facut decat sa uniformizeze populatia, sa impuna niste reguli tampite!
Eu una, nu m-am nascut sa plec urechea la aberatii, am picioarele poate prea bine infipte in realitate ca sa cred in povesti, cred in puterea mea de a merge mai departe, cred in regulile mele, pentru ca sunt ALE MELE... Poftim, libera mea initiativa!

Nu poti

Daca stam mai bine si ne gandim, nu suntem chiar asa de emancipati, in unele cazuri ne asemanam prea mult cu animalele. Ne limitam la instincte si actionam fara a ne gandi de doua ori, chiar daca de multe ori regretam dupa.
Asa si cu animalele, crezi ca stau sa se gandeasca? Crezi ca o leoaica infometata va fi oprita de constiinta sa nu omoare o biata gazela? Daca la ea e vorba de instinctul supravietuirii, la noi e putin mai complex. Noua orgoliul, ba chiar nebunia ne impinge la fapte mai putin umane...

Poate ca am invatat sa ne controlam, poate ca incercam sa "intoarcem si celalalt obraz", dar avem o limita, o limita peste care trecem cu totii intr-un moment sau altul al vietii, fie ca strigam, urlam, injuram, batem sau chiar omoram...

Eu, de exemplu, de fiecare data cand au incercat diferiti indivizi sa ma "schimbe", sa ma "imblanzeasca" mi-au activat automant instinctul de aparare a ceea ce sunt si ce reprezint pentru mine si pentru cei la care tin.
Unii oameni nu vor putea fi niciodata imblanziti, cum nici un pradator nu va lua cina cu ceea ce se presupune ca ar fi masa...
N-am sa tac niciodata, n-am sa-ti insir sute de calitati cand ai numai defecte, n-am sa ma port frumos doar pentru ca asa trebuie, n-am sa iti zambesc bland cand gandurile mele sunt mai mult decat murdare, n-am sa sting lumina pentru ca imi place ce vad in oglinda.

Increderea in tine conteaza cel mai mult, nu va mai fi nevoie sa te duci pe munte, il poti chema si va veni in 2 secunde.

N-am ce sa scriu...

Cand esti plin de ganduri negre, cand suferi, esti suparat, trist, fara chef, cand ai ceva pe suflet, dar n-ai cui sa-i zici... Scrii... Cel putin eu scriu!
Cand... Toate incep sa se aseze la locul lor, nu stai toata ziua in casa plangandu-ti de mila, scriind posturi peste posturi, incercand sa trimiti un mesaj celor care te-au ranit... Incepi sa te bucuri de fiecare moment! Pentru ca nu se stie cand vei mai fi asa de fericit, nu se stie cat va dura, sti doar ca nu vei uita niciodata sentimentele astea placute care te-au cuprins si pe care le-ai pastra PE VECI!

E frumos sa fi indragostit!... O spune toata lumea... De fapt e cel mai frumos sentiment posibil. Pentru ce sa ma apuc sa scriu cand stiu ca nu ma vor intelege restul, poate doar EL?


"Being together is all that I want in this life... It's like you're running through my veins with a drop of adrenaline that keeps me alive... Your love gives me the strenght to carry on when I feel down, makes me humble when I don't want to bow, you make me believe that someone, somewhere exists, who will always take care of us..
Now, I know that the word "end" has no meaning to us. We don't have an ending, we'll always have beginnings... A beginning of a new life,together, always and forever."

Best feeling ever.

Cine ar fi crezut?...
Numar orele, minutele, cu secundele e mai greu, insa... Abia astept sa te vad! Maine,poimaine, mereu, noi doi, doar noi doi, si discutiile la felinar, cand se apropie 5 jumate si se intuneca, o ea care zice neata chiar si cand e seara, si un el mereu bucuros ca ea ii e alaturi, zambitoare si radiind de iubire...
Nu e pasiune, nu e iubire, nu e dragoste, nu e prietenie, e un amalgam...
Da, iubite, as putea sa insir mii de cuvinte, care mai de care, alese pe spranceana, si tot nu as putea sa exprim siguranta, linistea, caldura, naivitatea, puritatea iubirii tale fata de mine! Iubire pe care nu o ascunzi, nu e prefacuta, e adevarata si o simt in fiecare celula... De as putea sa ma confund cu tine, sa devenim 2 in 1 la propriu, de as putea sa ma opresc din plans,un plans de fericire, de as putea sa strig lumii intregi: "L-AM GASIT, IN SFARSIT!"...
Mama mi-ar zice... Ai doar 17 ani, ce sa sti tu?...
Poate stiu ce nu stiti voi, poate am gasit cheia fericirii, care spre uimirea voastra, nu e nimic material, e siguranta zilei de maine,e siguranta ca si maine va fi al meu.

Lumea toata ar putea sa se destrame in jurul meu, nimic nu mai conteaza, atata timp cat esti langa mine vei fi lumea mea, sprijinul meu.

Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc!

Pentru tine...

A aparut soarele, asa am aparut si noi doi, deodata, fara planuri, fara vise, fara lacrimi,nimic premeditat, doar rasete... Imi ajungea un semn de viata din partea ta ca sa stiu ca singurul pe care mi-l doresc langa mine, cat mai mult posibil, esti tu.
Ar fi trebuit sa fie simplu, eu si tu, nimeni altcineva, pana la sfarsit... Ar fi trebuit sa fie liniste, nu adunatura asta de zumzaituri nesimtite. Dar uite ca singurul sentiment perfect este iubirea, care nu stiu prin ce incurcatura, incrutisare, imbratisare ne-a unit, si ne face dependenti unul de altul. De ce? Nici eu nu stiu. Cum s-a ajuns aici? Nu-mi pasa! Ma bucur de tot, secunda cu secunda...
Stiu ca inainte am gresit mult, stiu ca ajunsesem sa apar o iubire care exista DOAR in mintea mea, dar iubirea ta e dincolo de orice imaginatie, e dincolo de orice simtire cunoscuta de sufletul meu.
Indiferent de ce se va intampla, stiu ca locul meu e langa tine, stiu ca NIMENI nu va mai putea sa ne desparta!
Poate e prea devreme, poate ma grabesc, nu-mi pasa!

(No comment)

E ciudat, stii?

Multe, multe, multe, muuuulte lucruri sunt ciudate... Cuvantul ciudat cred ca s-a inventat pentru lucrurile care nu sunt nici bune, nici rele, nu-ti vine sa plangi, nici sa razi, poate o grimasa ceva, dar nimic mai mult. La lucrurile ciudate nici macar nu sti cum sa reactionezi la prima vedere, pentru ca nu le-ai mai intalnit... Nu sti nici macar ce simti, nici macar ce ai trebui sa simti... Nu prea sti nimic... Taci, privesti... Si te uimesti sau revolti dupa caz...
Dar, ce spun? E interpretabil ciudatul, e relativ si diferit... N-avem aceeasi parere... Mi se pare ciudat sa stau, sa incerc un zambet, si totusi sa n-am cuvinte, sa nu pot sa comunic, sa nu pot sa zic "vreau/vin/plec si eu!"... Acum inteleg cum se poate simti un outsider... Un strain in alta tara... E acelasi lucru, nu va stiu limba, nu ma pot exprima, si daca incerc facand semne probabil ma si fac de ras...
Mi se mai pare ciudat sa ma incerce o neincredere in anumite persoane... Sa le iau cuvintele ca un atac la persoana mea, cand poate nu e asa... Mi se mai pare ciudat si cand exista a treia persoana intr-o relatie de doi... Gen fata ,baiatul si soacra, mereu acolo prezenta sa strige ce face gresit unul din ei... Ciudat mi se pare si cand... Nu mai poti sa te prefaci, cand esti suparat si numai poti sa pari in regula... De asemenea, si cand eviti un prieten, doar pentru ca n-ai tupeul sa-i spui in fata cu ce ai gresit sau i-ai gresit... Lasitatea unui prieten doare mai mult, si e ciudat... Ca nu sti ce sa faci, sa-i ceri socoteala sau sa-i astepti spovedania...
Si sunt atatea si atatea... Mi se pare ciudat si ca suntem nemultumiti, si in loc sa ne multumim cu ce avem, vrem mai mult, mereu mai mult, nu e gresit, decat pana la o limita... E gresit insa cand suntem nemultumiti de cel mai bun lucru care ni se putea intampla...
Acum stiu ca niciun om nu e perfect, si nicio relatie nu e perfecta, si nu poate fi niciodata... Ca nici macar "alesul" nu va fi in intregime ce ti-ai dorit, si chiar de ar fi, mereu va exista o chichita care sa va pateze relatia cu imperfectiune...
Totul e simplu, noi, oamenii complicam totul... Asa macar drumul spre moarte nu va fi monoton...

“We come to love not by finding the perfect person, but by learning to see an imperfect person perfectly...” Angelina Jolie

Enjoy

N-am cerut vreodata prea mult de la viata... In ultimul timp ceream doar liniste, pe care n-am avut-o...