Marea

Marea, prin definitie e inselatoare. Nu iti poti da seama daca lipsa valurilor, anunta calm sau dimpotriva, ascunde o mare furtuna... Indiferent daca exista sau nu salvamari, intri pe cont propriu in mare si speri sa nu te scufunzi, dar nici sa stai prea mult la suprafata. Cand ajungi cu picioarele pe nisip, dar nu poti respira, incepi sa te gandesti, sa ramai sau nu, sa scapi de probleme sau sa le faci fata. Insa... Daca ramai prea mult inecat, te poti trezi cu o durere groaznica de cap si multe greutati in spate. Daca iesi la suprafata, vei vedea ca ai aceleasi probleme, nu ti-a spalat marea niciun pacat, nu te-a facut mai bun, nu ti-a rezolvat nicio neintelegere. Iesi la realitate. Realitate de care ai fi vrut sa scapi, si ai scapat! Pret de cateva secunde... Mai bine ramaneai inecat, nu? Scapai de tot, aveai sufletul mai usor, incarcat doar de propria moarte...

Love...

"The music is making me growing
The only thing that keeps me awake is me knowing
There's no one here to break me or bring me down"

Am inceput trist, din dorinta de a scrie pentru a uita de durere. Pentru prima data am scris despre iubire. Credeam ca stiu ce inseamna, credeam ca nimic nu poate opri doi oameni care se iubesc. Credeam ca iubirea e indeajuns de puternica pentru a infrunta orice orice obstacol. Credeam multe... Mai tarziu experienta m-a invatat ca pot iubi de una singura singura, ca el nu imi impartaseste sentimentele, doar m-a mintit frumos... Am vazut, ca daca altii nu ne vor impreuna, pot reusii sa ne desparta. Si atunci, ce iubire mai pot apara eu? Ce definitie pot sa-i dau?
Nu-ti voi spune niciodata cat doare. Incerc sa astept... Sa astept sa treaca. Desi stiu, ca mi-am semnat o oarece condamnare.

:)

Nu stiu ce se intampla. As incerca sa caut raspunsuri la niste intrebari ce deja devin absurde, si prea folosite... Dar am obosit... Am obosit sa intreb, sa caut raspunsuri. M-am saturat sa ma trezesc ca totul se schimba pe langa mine, fara niciun preaviz. Se pare ca unele lucruri nu se spun niciodata, se pastreaza, te otravesc, si pana la urma distrug...
Renunt, abdic, ma dau batuta. Nu ma voi mai lasa prinsa la mijloc, in neutralitate pentru ca, ghici, am ramas si singura.
Pana la urma, n-am decat sa las in urma, niste oameni, niste sentimente,niste amintiri a vremurilor ce-au fost si nu vor mai fi, a unor aripi frante si vindecate cu priviri si imbratisari mute, cu oarece sacrificii venite din suflet. Daca astea au fost uitate, o sa le uit si eu.
De acum incolo, am invatat sa am grija cui ii spun "te iubesc".
Pana una alta, ma bucur de "un nou inceput", care sa nu aibe sfarsit, care sa nu-mi ridice intrebari...

"So I grab my bags and go, as far away as I can go.Cause everything ain't what I used to know.And I try to hide, but I just can't hide no more.There's nothing worse than feeling like a ghost.‌"

"

Un inceput fara sfarsit!

"- Dar de ce trebuie sa-ti amintesti si lucrurile marunte pe care le spun?
- Pentru ca atunci cand vorbesti te si ascult... Si nu ma uit la tine gandindu-ma la ce o sa mananc dupa acasa.
- Nu am suficienta incredere in mine ca sa cred ca exista cineva pe pamantul asta caruia sa-i placa toate prostiile mele, sa asculte tot ce zic, fara sa caste si fara sa se planga...
- Chiar nu ai vazut pana acum ca exista acel cineva? Ca de 2 luni e innebunit dupa toate prostiile tale si ca numai poate de dragul tau, a tot ce insemni tu? N-as schimba pentru nimic in lume, ceea ce esti, tot ceea ce reprezinti. "

Doomed beasts

In fiecare din noi, zace o javra de om. Fiecare din noi, facem rautati gratuite, flirtam excesiv desi avem o relatie, inselam, mintim, ne dam bine pe langa diferite persoane, doar de dragul de a scoate un avantaj. Exista oare cineva care sa nu fi facut nici macar unul din lucrurile de mai sus? Oops, ai mintit inca o data. De ce suntem asa?... Probabil ca sa scoatem in evidenta haosul de pe pamant, amestecul de rai si iad ce arde in noi... Fiecare isi face viata cu mana lui. Doarme precum isi asterne. M-am lamurit de mult cu treaba asta. Acum depinde de om, cat de mult ii place sa se complice, sau sa-si faca viata mai usoara, depinde daca ii place drama sau comedia, actiunea sau e un romantic incurabil. De obicei, avem parte intr-o masura mai mica sau mai mare din fiecare. Asta e rostul vietii. Plansetele, rasetele, sunt necesare. Suferinta si fericirea... Toate sunt mana in mana... Nu exista doar una, se preced, fie ca vrem fie ca nu. Nu vom fi niciodata perfecti. De ce? Pentru ca perfectul e plictisitor, n-are defecte, n-ai cum sa razi de perfect pentru ca nu te va face sa razi din cauza unei greseli, n-ai cum sa plangi dupa un perfect, pentru ca nu poate sa te faca niciodata sa plangi, n-ai cum sa te urci cu perfectul in primul tren pe care il vezi in gara, fara sa-i stii destinatia, pentru ca nu va risca o escapada din viata lui perfecta...
Poate de asta si suntem asa rai. Poate de asta uneori ne face placere sa suferim si sa complicam tot. Pentru ca astfel... Simtim ca traim. Nimic nu e mai inaltator decat sentimentul ca traiesti viata, nu o lasi sa treaca pe langa tine... Asadar, tanjesti dupa o viata perfecta? Mai gandeste-te!... Nu poti sa ai totul. Asta e farmecul.

"The Gods envy us. They envy us because we're mortal, because any moment might be our last. Everything is more beautiful because we're doomed." -Troy-

Complicated

Baby, I can't breath...


Ieri ai plans, azi razi, maine... Poate plangi iar. Ai de unde stii? Azi ai totul, maine nimic. Degeaba ai totul, daca nu ai ceea ce ai nevoie...
Asa e si cu sufletul, stie cand ai totul, dar simte cand ai ce iti trebuie. Problema e alta. Stii mereu cand ai totul, insa poti simti tarziu ca nu e ce ai nevoie... De obicei cand iti trece fericirea prin pori, o simti abia atunci cand nu mai e. O a doua sansa iti este oferita mai rar. Si daca o primesti, atunci te poti considera cel mai fericit, ti-ai recunoscut greseala, ai platit pentru ea, iar acum... Acum te bucuri de continuare. De aceea nu e bine sa pui un The END, merge mai degraba un TO BE Continued...
Vorbesc intruna de greseli, ca si cum asta as face mereu, poate ca le fac, poate ca asa trebuie, poate ca... Imi pare rau... Prea tarziu, insa. De trecut nu poti scapa, nici de greselile din el, care, din pacate, ameninta sa ameteasca prezentul. Nu-mi place sa ascund nimic, insa nici sa iasa totul la lumina nu e bine... It's complicated. Mereu e complicat, si culmea ca putea fi usor, stiu ca nu e, am complicat eu, eu, eu, eu, eu...
E usor sa citesti printre randuri, e greu insa sa iti exprimi starea in totalitate...

Niciodata:)

Incep sa cred in "niciodata nu spune niciodata..."... Mai trist e faptul ca as putea continua zicala cu inca una: "roata se intoarce"... Se completeaza... Se... Mai pe scurt, daca ti s-a intamplat sa zici asta esti un idiot. Nu exista niciodata, nimic nu se termina in totalitate. Si sunt destule sanse sa se continue, atunci cand te astepti mai putin...
Nimic nu e mai dureros decat sa realizezi ca acolo unde ai pus punct, era de fapt virgula. Era o pauza in timp, dar care poate ascunde rasturnari de situatie, rascoliri, amintiri, sentimente pierdute si regasite sau altele noi. De fapt, poti sti vreodata cand sa pui punct? Daca pui punct, inseamna ca nu va urma altceva, niciodata... Decat un total nou inceput. Oare? Nu esti singur pe lume ca sa iti indrumi singur pasii, la asta contribuie si altii, inconstient sau constient, nu conteaza. In ceea ce ma priveste, dupa punct roata se intoarce. Am facut pe cineva sa sufere, voi suferi. Am dat sperante false, si le voi primii inapoi. Am facut rau, primesc rau. Nimic nu ramane neplatit. Vreau sa cred ca in haosul in care traim, exista un echilibru, legi tacute, pedepse mute si "recompense", cu si fara ghilimele, primim cat dam, nici mai mult nici mai putin,

Dependente

Greselile sunt facute pentru a invata din ele. Fiecare din noi trebuie sa fie lasat sa se loveasca, sa cada, sa se ridice cu propriile puteri, iar apoi sa invete din cazaturi. Insa nu stiu cati din noi invata de la prima cazatura. Unora le place sa-si repete greselile, fie ca nu le considera greseli, fie ca le place, fie ca nu constientizeaza. Indiferent de motiv, ne place sa gresim. Pe moment, dupa ne bate realitatea la usa, dam de mustrari, lacrimi, si suferinta celor carora le-am gresit.
In viata toate se platesc, am simtit pe proprie piele... Nu ramane nicio fapta neplatita, mai devreme sau mai tarziu. Nu conteaza de ce ai gresit, nu conteaza nicio scuza, fapta ramane, si trebuie sa platesti...
Dependentele sunt considerate greseli, dauneaza, insa sunt si mai greu de indepartat. Si aici nu vorbim de tigari, alcool, droguri, vorbim de ceva mai profund: dependenta de un om. Nu mama, nu tata, un om pe care il iubesti cu tot sufletul si corpul.

"Orice iubire e un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma."

In momentul cand devii dependenta fie de iubirea ce o simteai pentru cineva, fie dependenta de persoana respectiva, atunci lumea capata o alta culoare, te alegi cu niste ochelari de cal, si privesti doar in fata, doar spre el. Aici e greseala. Cum te dezveti? Renuntand normal. Doar ca asta pare imposibil. Fie iti impui, fie timpul decide. Nu pot spune, ca nu te vei intoarce, ca nu vei vrea sa devi dependent inca o data. E prea posibil, viata isi urmeaza cursul, orice invat are si un dezvat, pana la urma, vei fi liber, vei scapa.
Vei scapa cu ajutorul tau. Vei renunta, te vei intoarce, vei renunta din nou, pana cand vei realiza singur ca iti faci rau, si cel mai probabil le faci rau si celor din jurul tau.
Nu-ti ramane decat sa iti ceri spasit iertare, si sa privesti spre o noua zi. Trecutul nu trebuie sa fie prezent, si n-are ce cauta in viitor.

"Yesterday is history. Tomorrow is a mistery. Today is a gift."

The show must go on

- Am impresia ca nu ne-am vazut de secole... Atat de greu sa fi trecut 3 zile?
- Si o sa treaca si luni si e prea posibil sa nu ma vezi.
- Ma asteptam la un astfel de raspuns. Nici nu ai avea de ce sa iti doresti sa ma vezi, adevarul e ca nu merita, ani intregi petrecuti impreuna zi de zi. Tocmai de-asta mi se pare o nedreptate timpul petrecut fara sa te vad sau fara sa stiu de tine, m-am obisnuit cu tine, iar acum, singura ma chinui sa ma descurc.
- Tu mereu te descurci. Nu m-ai lasat sa intru in viata ta, decat cu o limita, nu m-ai lasat sa te ajut, nici macar sa desfaci o sticla de Cola...
- Vezi tu, iubire, mi-ai oferit ajutorul cand nu aveam nevoie de el, si mi-ai dat drumul la mana cand aveam nevoie cel mai mult de tine.
- Acum n-ai?
- Acum n-are rost ce vreau. Esti prea consumat de nervi, si minciuni ca sa iti mai pot cere ceva.
- Imi placea sa-mi spui iubire.
- Am gresit spunandu-ti acum. Ar fi trebuit sa stiu mai bine!
- Eram perfecti impreuna. Eram...
- Si am mai fi fost.
- Nu cred. Totul s-a schimbat. Eu, tu, lumea din jurul nostru, tot striga a schimbare. Vreau sa cred ca este o schimbare in bine, o noua etapa, o noua viata fara tine in ea.
- Nici macar nu mi-ai spus adio si te gandesti la o viata fara mine. Spune-mi, are vreun rost conversatia asta?
- Macar suntem calmi. Macar avem parte de intalniri linistite, ca doi prieteni vechi.
- Prieteni? Ori ma confunzi, ori chiar ai uitat cu cine vorbesti. La noi nu va ramane niciodata "astept invitatia la nunta" sau " casa de piatra". Nu cred ca intelegi faptul ca iubirea mea pentru tine va ramane peste ani, peste probleme, peste tot, va ramane in suflet, acolo unde nimeni nu va putea sa-mi cotrobaie, si indiferent de distanta dintre noi, vei ramane mereu viu, asa cum erai inainte, nu cum esti acum si cu siguranta nu cum vei fi de acum incolo: nu al meu.
- Credeam ca vei accepta o despartire lenta, decat una brusca. Credeam ca iti va fi mai usor o departare lenta, sa ne pierdem in lume incet incet...
- Ai crezut si am crezut prea multe, si am facut prea putine. Noi am fost o greseala.

Din nou. Iar. Din nou. Iar...

Exista o oarece tendinta de a te gandi la ce va fi, ce-ar fi fost daca... Si dau de cat mai multe persoane care isi fac planuri cu nemiluita, desi nici ei nu cred ca se vor indeplini...
Mai ales intr-o relatie ajungi sa discuti si de cum va arata caruciorul copilului chiar daca tu ai doar 18 ani si ai multe in fata, alte prioritati, chiar daca esti atat de idiot incat sa crezi ca vei ramane cu persoana aia pana la moarte.
Pentru construirea unei relatii iti trebuie timp si suflet, si nu cred ca multi poseda cantitatea optima de daruire...
Ne lasam dusi de iubire(care niciodata nu dureaza mai mult de 2 iluzii). Pana la urma ramai tot singur... Chiar daca omul tinde spre a-si imparti "binele" si "raul" cu "a significant other".
Daca nu simti, nu risti decat sa-ti pierzi timpul... Si daca simti, risti sa-ti pierzi increderea in tine, respectul de sine, o parte din suflet...
Fiecare despartire te schimba, fara sa vrei. Te face mai nesimtit, te imbarbateaza... Te face mai imun. Atatea lacrimi, atatea nopti pierdute, atatea betii, atatea urlete, crize, isterii, atatea ganduri care iti sfasie si ultima urma de constienta.
Incerci sa te impaci cu gandul ca e temporar. Ca veti fi din nou impreuna. Asa cum v-ati promis. Impreuna pentru totdeauna.
Si vei cadea... Ai visat prea mult...
Te trezesti singur, te trezesti strigand dupa vocea ce odata iti alina orice durere... Te trezesti neputand respira, pentru ca nu mai ai pentru cine. Asta meriti, cand ti-ai fi dat viata pentru cineva care nu ti-o doreste...
Dar te ridici, te ridici si mai sus. Vei iubi din nou... Vei fi din nou iubit/a... Iti vei parasi din nou prietenii pentru ea/el. Vei juca prost din nou.

The way we were, we are, we will be.

- Te-ai mai gandit la noi?
- Nu-mi pierd timpul cu cauze pierdute...
- Ce iti mai place sa minti, draga mea!
- Am avut profesor bun, cel mai bun chiar... Si nu, nu ma privi asa. Am gresit! Nu am cum sa dau timpul inapoi, si nici nu as fii in stare sa ma spanzur, pentru ca nu consider ca am vreun drept asupra vietii mele...
- Singura diferenta dintre noi era ca eu imi recunosteam greselile, si tu iti strigai nevinovatia pana in panzele albe. Se pare ca eu am avut parte de o educatie de prima clasa.
- Mai pe scurt sunt dracu' gol.
- Cu alte cuvinte esti femeie! Esti un pachetel frumos ambalat de diavol, care din pacate sau nu mi-a aterizat in brate, fara sa cer si fara sa vreau. M-ai atras inocent, si nu mi-a trebuit mult pana sa nu ma tarasc obsedat dupa ochii tai. Esti doar o alta unealta spre pierzanie, as arde in iad, doar ca sa te am o viata langa mine...
- Nici tu nu stii ce vorbesti! N-ai fi miscat niciun deget ca sa ma ai langa tine... Aici nu e vorba de iad sau de rai sau de sentimentele tale, aici e vorba de realitate, o realitate dureroasa, care ne afiseaza ca doi muritori, aflati in extreme si indraznind sa se iubeasca. Aflati langa o prapastie, in care ulterior am cazut. Eu am cazut in pierzanie fara tine, pentru ca nu m-ai prins de mana! Nu ma justific, si desi nu as vrea sa ma judec, stiu ca aveam alte asteptari din partea mea. Se pare ca am ramas acelasi copil, chiar daca au trecut anii...
- Nu te judec!
- N-ai avea dreptul s-o faci, nici macar iertarea nu-ti sta in putere. Esti o simpla marioneta, suntem simple marionete care se joaca de-a papusarii cateodata... Dar fiecare marioneta are o sfoara, fiecare sfoara este trasa de o alta si o alta marioneta. Nu stiu sigur pana unde se ajunge, stiu doar ca totul e o joaca, totul se leaga, nimic nu e intamplator...
- Te iubesc! Te iert si te judec si te iubesc!
- Dar nu uiti...
- Niciodata.

Citatul zilei

Dacă ai o credinţă sau o religie, asta e bine. Dar poţi supravieţui şi fără ea.

Dalai Lama

Citatul zilei

"Iubirea? Ce-i iubirea? se gândea el. Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o particică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor."

Lev Tolstoi in Război şi Pace

Duminica

Sunt zile in care chiar nu am nicio dorinta de a ma ridica din pat... Fara chef, fara pofta, fara nimic, doar aceeasi companie... EU!...
Azi este una din acele zile, de fapt o sa-mi cam trebuiasca cateva luni de inspiratie si chef maxim...
De unde atata chef?...
Sunt bucuroasa ca mi s-a oferit oportunitatea sa-mi transform blogul intr-o carte... Daca stau mai bine sa ma gandesc inca nu-mi vine a crede. Poftim, motivatie! O carte? De bani nici nu mai vorbesc. Nici Coelho n-a primit atatia bani pentru Alchimistul. Cred ca sunt nebuni! Ma simt ca in Sex and the City, oh, dear, Carrie! Desi... Charlotte a fost mereu preferata mea...
Iauite! Trece timpul si eu tot cu mana inerta pe tastatura... Nu stiu ce sa scriu... Nu am nicio idee...

De cate ori ti se ofera asa ceva intr-o viata?
???
Doar daca ai un noroc chior poate o singura data... Si eu, fraiera, desigur, dau cu piciorul...
Sa ma gandesc... Cui vreau sa i se adreseze cartea? Fetelor, desigur!
Oh, am nevoie de Andreea!
[...]
Super! Nu raspunde...
Ciocolata? NU!
Daca ma duc la o plimbare,, pierd timpul degeaba...
Prefer sa ma strofoc in continuare...
E o zi insorita de duminica...

" Duminicile n-au fost niciodata febletea lui Rose. Parca se adunau toate in ultima zi a saptamanii... In plus, nu avea ce sa faca. De obicei toata lumea isi face planuri pentru duminica inca din timpul saptamanii, ea nu. Niciodata nu stia ce urmeaza sa faca a doua zi. Prietenele? Cu iubitii. Iubitul?...Ei asta e alta poveste inventata intr-o duminica."


P.S. Andru' - "Ti se ofera posibilitatea sa scrii o carte pe multi bani, si nu poti refuza, dar esti in pana de idei, cum o scoti la capat?"

Citatul zilei

"La ce ar folosi să trăieşti, dacă n-ai simţi puternic. Nu-i invidiez pe oamenii care au inima acoperită cu o carapace de broască ţestoasă sau cu o piele de hipopotam. Fericiţi sunt numai aceia care suferă de pe urma senzaţiilor lor, care le primesc ca pe nişte şocuri şi le gustă ca pe nişte bunătăţi. Pentru că trebuie să ne trecem prin minte toate emoţiile, fericite sau triste, să ne saturăm cu ele, să ne îmbătăm până la cea mai ascuţită bucurie şi până la desperarea cea mai dureroasă."

-Guy de Maupassant -

NU!(cateodata as vrea sa fie DA)

Nimeni nu intelege. E ca un cerc vicios, toti zic cate ceva dar ajung la aceeasi concluzie= care nu-mi convine.
Ma simt mai degraba un extraterestru care nu vorbeste limba oamenilor. Si incearca, dar fara rezultat...
Si... Nu-i convine. Tot ce-i ramane este sa se intoarca de unde a venit. Pana si prietenii nu inteleg. Nu intelegeti... Nu sunteti niciunul capabil sa intelegeti ca totul e mai intortocheat si complicat decat v-ati putea imagina.

Note to self and everybody: personal post.

Copil prost

Hmm... Cum te simti atunci cand te indoiesti si de propria umbra? Cand nu mai sti daca este a ta... Sau a altuia. Cam asa ma simt eu cand vad ca propriile convingeri sunt zguduite din temelii si cand evidentul imi sare in ochi si de data asta nu-l mai trec cu vederea. Am fost odata un copil naiv, acum sunt un copil maturizat, un copil care isi inabuse lacrimile pentru a parea mai puternic... Un copil care a aflat ca nimic nu e usor si simplu, nu pentru ca el si-a complicat viata, ci altii...
Un copil care infrunta cel mai mare cosmar, si care vrea sa renunte la tot pentru o iluzie... Ce copil prost! N-a invatat sa nu alerge dupa aer...

Macar... Face ce simte...


"Ideile noastre preconcepute sunt atat de puternice inradacinate, incat mintea refuza sa recunoasca detaliul si ochii ii trec cu vederea."

Nunta muta

Inca o dovada a unui regim neinteles de crud pe care l-a avut Romania:).

Poate...

Pentru orice plan, dorinta, ajutor ai nevoie si de a doua persoana... Degeaba incercam sa facem de unul singuri, ideea e ca avem nevoie si de cel putin a doua persoana. Pentru unii... E o fiinta suprema, pentru altii o fiinta draga, iar pentru mine... Nu conteaza pana la urma...

Cert e ca nu putem trai singuri... Eu una am sperat mereu sa ma pot descurca de una singura, sa nu trebuiasca niciodata sa cer ajutor... Dar mi-am dat seama ca indiferent de cat m-as zbate, o data si o data va aparea acel "ajuta-ma"... Ah, si cat doare, parca te si umilesti... (cel putin eu...)
Unii zic ca e vorba de orgoliu, altii zic ca e prostie curata, eu zic... Ambele. Cu multe lucruri pe care le fac nu sunt de acord, dar... Tot le fac...
E in sange. Greseli pe care le faci obligat de propria minte si propriul corp, greseli care ti se par naturale, care chiar sunt naturale.

Degeaba ne plangem ca nu multe sunt in regula pe planeta asta. Pai... NU SUNT, Si nu prea vor fi... Asa ca pana la urma ce conteaza inca o cearta in plus cu ai tai? Sau faptul ca mereu faci alegeri carora ulterior trebuie sa le faci fata cu greu? Sau ca te-ai trezit brusc la realitate cu nicio realizare importanta, dar cu multe figuri in cap, de ceea ce ai vrea sa pari dar nu esti? Sau poate ca te-ai pierdut pe drum, nu-ti mai sti calea, poate n-ai stiut-o niciodata, dar viitorul ti se pare din ce in ce mai negru?... Sau poate e doar parerea mea...

Discriminarea vine de la minoritati

O ultima teorie a unui adolescent lipsit de ocupatie sau cu prea multa: "Discriminarea vine de la minoritati". Sincer, n-am idee daca s-a mai spus sau nu asta, dar e concluzia la care eu am ajuns.
Un grup mic, e mai capabil sa se detaseze de masa decat intreaga masa de un grup mic. Aici nu merge "unde-s doi puterea creste", ci cu cat mai putini cu atat mai bine, ajungandu-se la un club exclusivist.
Nu masa este cea care ii tine departe pe cei diferiti. De ce? Pentru ca majoritatea cuprinde o scara larga de populatie, care mai de care, cu idei diferite,cu conceptii diferite, dar se numesc majoritate pentru ca au cateva trasaturi in comun. Minoritatea insa tinde spre uniformizarea parerilor, conceptiilor, scopurilor. Cu alte cuvinte, intr-o minoritate domneste comunismul.
Majoritatii ii e mai usor sa accepte minoritatea. Invers nu merge.

Dar, cum a afirmat Samuel Huntington ca pastrarea diversitatii este cheia viabilitatii planetei.
As adauga, ca de asemenea intre acceptare, toleranta si "aderare" nu exista semnul egalitatii. Ca pana la urma toti suntem oameni, si suntem diferiti intr-o masura mai mare sau mai mica. Nu conteaza daca suntem femei sau barbati, republicani sau democrati, catolici sau musulmani, albi sau negri. Toti avem dreptul la viata, la iubire... Nimic nu ar trebui sa stea intre noi, indiferent de lumile in care am trait. Respiram acelasi aer, impartim acelasi cer...

The invention of lying

Incepusem sa vad filmul acum cateva luni, insa umorul britanic de data asta m-a lasat rece si am abandonat vizionarea dupa 20 de minute. Aseara, insa, din motive personale, m-am decis sa-l revad.
Filmul ne prezinta o lume care nu stia sa minta, ba chiar se spunea absolut tot ce le trecea prin cap. Pana cand, eroul nostru, Mark Bellison, un scenarist concediat, isi minte mama,pe pe patul de moarte, ca se va duce intr-un loc calm,linistit, frumos in loc de locul gol in care credea. Totul se complica, atunci cand Mark realizeaza ca nu doar mama sa a ascultat inventiile lui, ci si cateva asistente. Vestea circula repede, afland pana si femeia iubita de Mark, Anna, pe care nu reusise s-o cucereasca atat datorita aspectului cat si datorita banilor...Lipsa. Astfel, Mark devine un adevarat profet si in curand se si imbogateste. Anna ce parere va avea?

Nu e cine stie ce. Insa... In esenta, chiar e magnific. Omul a inceput sa minta din frica, pentru binele altora, apoi cand a vazut ca "ii merge treaba" a inceput sa minta pentru el, pentru binele sau. Azi, toti mintim pentru noi, din placere, sa ne ascundem, nu conteaza.
Putem sa fim uneori niste javre, putem sa fim ai dracu de rai, si sa ne placa, ba chiar sa nu ne para rau... Cine a crezut vreodata ca exista persoana aia care n-o sa te faca niciodata sa plangi, se inseala, e de fapt doar o parere personala... N-are rost sa ai incredere in nimeni, ti se va dovedi inca o data ca esti ultimul fraier pentru ca ai crezut.

And though you broke my heart...

You’re everything I thought you never were
And nothing like I thought you could’ve been
But still you live inside of me
So tell me how is that?

You’re the only one I wish I could forget
The only one I’d love to not forgive
And though you break my heart, you’re the only one
And though there are times when I hate you
Cause I can’t erase
The times that you hurt me
And put tears on my face
And even now while I hate you
It pains me to say
I know I’ll be there at the end of the day

I don’t wanna be without you babe
I don’t want a broken heart
Don’t wanna take a breath with out you babe
I don’t wanna play that part
I know that I love you
But let me just say
I don’t want to love you in no kind of way no no
I don’t want a broken heart
And I don’t wanna play the broken-hearted girl...No...No
No broken-hearted girl
I’m no broken-hearted girl

Something that I feel I need to say
But up to now I’ve always been afraid
That you would never come around
And still I want to put this out
You say you’ve got the most respect for me
But sometimes I feel you’re not deserving me
And still you’re in my heart
But you’re the only one and yes
There are times when I hate you
But I don’t complain
Cause I’ve been afraid that you would've walk away
Oh but now I don’t hate you
I’m happy to say
That I will be there at the end of the day

I don’t wanna be without you babe
I don’t want a broken heart
Don’t wanna take a breath with out you babe
I don’t wanna play that part
I know that I love you
But let me just say
I don’t want to love you in no kind of way no no
I don’t want a broken heart
And I don’t wanna play the broken-hearted girl...No…No
No broken-hearted girl

Ma complica

Lumea vorbeste mult si prost. (Nicio noutate).
Mai oribil e cand afirma aiureli cu pretextul ca iti vor binele, si ca stiu ce e mai bine pentru tine.
De aici se incepe. De la simple afirmari la ordine si interziceri... Ca sa vezi. Si te mai miri de ce fug oamenii(copii:D) de acasa.

E greu cand se intampla ceva ce nu-ti convine si nici nu te obosesti sa accepti. E greu cand esti inchis la bibilica si nu esti in stare sa judeci just. Greu, domne, greu!
Daca esti prost esti prost, chiar nu ai ce sa-i faci unui prost, dar cand stii ca il duce capu', dar nu vrea, atunci e grav...
Se pare ca nimic nu e asa simplu, ma complica altii.

NU!(cateodata as vrea sa fie DA)

Nimeni nu intelege. E ca un cerc vicios, toti zic cate ceva dar ajung la aceeasi concluzie= care nu-mi convine.
Ma simt mai degraba un extraterestru care nu vorbeste limba oamenilor. Si incearca, dar fara rezultat...
Si... Nu-i convine. Tot ce-i ramane este sa se intoarca de unde a venit. Pana si prietenii nu inteleg. Nu intelegeti... Nu sunteti niciunul capabil sa intelegeti ca totul e mai intortocheat si complicat decat v-ati putea imagina.

Note to self and everybody: personal post.

?

- Stii, ce ne lipseste?
- Noua sau tie?
- Ahmm...
- Deci tie, ce iti lipseste?
- Siguranta!
- Zilei de maine?
- Nu rade de mine... Stiam eu ca o sa fi ironic si de data asta...
- Sincer, exista atatia oameni pe pamant care n-au siguranta secundei urmatoare... Iar tu, care le ai pe toate, te complaci sa te simti nesigura pe ce pereche de pantofi sa-ti cumperi.
- Toti avem nesiguranta secundei urmatoare... Daca iti cade ceva in cap in momentul asta?
- Stiu ca ti-ai dorii... Dar sa nu exageram. Daca iti iei masurile de precautie, macar mori incercand sa nu mori, daca ma intelegi...
- Deci nesiguranta apare cand nu iti iei toate masurile de precautie...
- Da, nu ti se pare logic? Cel putin asa lucreaza psihologia umana, daca iti iei cateva masuri de precautie, esti mai sigur...
- Dar mereu exista un risc.
- Absolut!
- Nu e absolut nimic sigur pe lumea asta?
- Ba da, ca o sa mori la un moment dat.
- Ce noutate... Ar cam trebui sa ma obisnuiesc cu ideea. Pana la urma de ce sa ma bat cu morile de vant, cand totul se termina pana la urma?
- N-ai prins esentialul. O viata ai... O traiesti gandindu-te la moarte?
- Nu... Dar sfarsitul asta... Te indeamna sa nu mai lupti... Deloc, adica pana la urma tot ce construiesti se duce de rapa.. Dispare, cel putin tu dispari 100%. Asta daca nu cumva vorbim de pila lui karpen...
- Eh, raspunsul la intrebarea "de ce mai traiesc", il vei gasii singura.
- Dar...?
- Uite, sunt o multitudine de raspunsuri. Conteaza ce simti tu, ce crezi tu, care din ele te caracterizeaza. Unii zic ca o singura viata iti e data si ar trebui sa profiti cat mai mult, sa te bucuri, sa lasi ceva in urma ta. Altii, spun ca viata asta te pregateste pentru o alta vesnica... Ca viata asta ti-a fost data pentru a fi repartizat dupa in una din cele doua tabere, stii tu. Ceva de genu daca esti cuminte te duci la cei buni, daca esti nazdravan te duci la cei rai. Ca povestea cu Mos Craciun, daca esti cuminte primesti cadou, daca nu esti, te lingi pe bot si plangi in ajunu Craciunului. Altii spun, ca ai 6 7 8 9 vieti(nu stiu sigur), insa nu neaparat esti om de fiecare data. Adica mai pe scurt poti ajunge de la o ciuperca, la un tantar sau la o balena.
- Nu m-ai convins...
- Exact! Faci doar ce crezi, ce consideri mai bine pentru tine... Te poti pregati, fie invatand cum sa intoxici oamenii, sa-i intepi sau sa-i inghiti, fie dedicandu-ti viata facand bine ca sa fi apoi rasplatit, fie sa faci ce vrei, in limitele tale, fix asa cum iti doresti tu. Cel putin la astea m-am gandit eu... Poate tu vei gasi alte raspunsuri... Sincer, in lumea asta, nu intrebarile sunt problema, ci raspunsurile. Prea multe intrebari fara raspuns. Si culmea, niciunul dintre raspunsuri nu ne satisfac. Dar nu-i nimic, pentru asta avem imaginatie.

Ganduri de februarie

"Nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni? De ce ar trebui să fim sfâşiaţi de un vultur ca să avem curaj? Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa? Nu există un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe. Dar îl putem cita liniştiţi? Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi?"



- Octavian Paler -= Scrisori imaginare


E un adevarat chin sa stii ca s-a dus tot ce odata te facea sa zambesti.
Insa e o adevarata revelatie atunci cand deschizi ochii si privesti fericirea chiar langa tine. Ai fost orb si n-ai vazut-o. Ai fost prost si mereu ai trecut pe langa ea.
Tragedie e si cand alegi drumul cel mai greu pentru fericirea absoluta. Nu multi reusesc, de aceea e mai usor sa spui ca nu exista. De ce sa incerci cand poti sa abandonezi?
Nimeni n-a spus ca viata e simpla. Poate la un anumit moment era. Iubire absoluta,obedienta si viata fara lipsuri, insa tot noi ne-am complicat.
Se spune ca in fiecare dintre noi zace un sfant, doar ca avem grija sa-l omoram cu fiecare gand jalnic care ne trece prin cap.
Ma repet, noi complicam totul... Si daca nu noi, cu siguranta cei de dinaintea noastra au avut grija sa complice totul.
M-am conformat. Nu voi avea niciodata TOT. Al naiba el de cost de oportunitate!

....

Trebuia sa se ajunga si aici.
Singurul moment de care imi era frica... E prea devreme...
Nu stiu ce sa fac, nu pot reactiona.
Parca toate s-au incapatanat sa curga alert, si de data asta, going with "the flow" n-o sa ma ajute...
Se zice ca de ceea ce iti e frica nu scapi. N-am scapat. N-am putut.
This is the beginning of the end. This is the end of one part in my life.
Nu stiu incotro, stiu doar ca trebuie tot inainte, niciodata inapoi.

...

Cand esti pus sa alegi intre un lucru vechi... Si altul nou... Ce alegi?
Cel vechi? Cel pe care il cunosti ca pe apa? Cel cu care esti obisnuit, care nu-ti ofera surprize neplacute, dar a devenit oarecum banal? Cel de care esti sigur 100%?
Sau...
Cel nou? Neatins, necunoscut, misterios,proaspat?...

Personal, fie din comoditate sau nu, raman la ce e vechi. Prefer stabilitate decat nisipuri miscatoare.
Sunt destule lucruri care nu-mi dau pace. De aceea scad la maxim riscurile de a da-o in bara.
Din pacate, mereu suntem predispusi la greseli, poate ca asta e in firea noastra, sa nu facem ce e bine sau ce trebuie.
Acum mai mult ca niciodata viitorul e in ceata, si in loc sa zaresc o luminita, un semn, o simt cum se inteteste. Stiu ca urmeaza 3 4 decizii care pot schimba tot cursul vietii, stiu ca nu mai e teren sigur, iar pasii mei nu-si mai permit sa fie naivi si necunoscatori. Se presupune ca am invatat, ca stiu sa am grija de mine, si ca pot face alegerile care sunt cele mai bune pentru mine.

Dar oare nu alunec in vals dupa o naluca? Oare imi risc ce am construit pentru o iluzie?
Daca in cele din urma, nu vor fi toate bune si frumoase, si in loc sa ma ridic ma afund mai mult in noroi?
Raspunsul final? Nu stiu...

Not mine, but still beautiful!

By Agnes




Sa definesti dragostea nu-i tocmai la indemana, cuvintele pot parea de-a dreptul caraghioase si nu arareori pufnim cand auzim cum isi rostesc unii iubirea ( puf - Ange nu ma injura- , iub, pui,pisoi,iubuletz.. :X )mai ceva ca pe un poem de liceean amorezat..
Dragostea nu are simtul masurii, este egoista si fara mila, si te face sa crezi ca nu ai nicio sansa sa o poti struni sau controla incotro se duce..
Oricat te-ai inalta pe varfuri s-o vezi cum vine din multime , ti se arata sireata atunci cand te astepti mai putin..
E mai presus de orice sentiment trait vreodata , absoarbe in ea toate senzatiile si le amesteca nuantele cu o pofta nebuna de culoare..ca o tornada care vine pe neasteptate ..te ia pe sus si iti clatina absolut tot ce credeai ca stapanesti sau ca stii..
Indragostitii din toate timpurile au incercat sa ii combine esentele si sa o inteleaga sperand sa ii gaseasca elixirul permanentei acesteia...exemplele le stim cu totii...Tristan si Isolda..Romeo si Julieta...acestia au experimentat ceea ce se poate numi dragostea care iti tulbura toate simtirile ...i-a lovit precum un tsunami si nu au putut sa o stapaneasca ...fiind nevoiti sa treaca in nefiinta pentru a o explora in strafundurile ei...aceasta sa fie dragostea?oare nu poate fi ea controlata de catre cei pe care ii loveste pe nesimtite?
Odata ce te-a prins, ratiunea este trimisa undeva intr-un loc intunecat de unde nu isi mai face simtita prezenta si lasa sentimentele sa se infiripeze in voie..
Chiar daca inauntrul nostru exista ceva care ne spune daca o persoana este potrivita sau nu ...momentul in care intram pe caile dragostei aceste lucruri nu mai conteaza ..simti ca zbori,te lasi imbatata de aceste sentimente...si dintr-o data te trezesti ca proiectezi planuri pentru viitor din care sa iesi cel mai bine si in care te vezi fericita alaturi de el..
Dragostea se simte in diferite feluri ..
Pentru mine sunt la fel de importante aproape toate momentele..
atunci cand ne plimbam si vreau sa il tin de mana...sa ii simt pulsul...efectiv sa simt contactul cu pielea lui..sa ii ascult inima batand..sa incerc sa ma sincronizez cu mersul lui...de fapt cu tot ceea ce il defineste..
La fel de bine ma simt atunci cand pe ultima suta de metri stand in masina nu imi vine sa mai plec si sper sa reusesc sa ii mai smulg cateva sarutari, iar el se limiteaza la pupicuri...si putem sa ne petrecem asa ore intregi fara sa ne plictisim..cel putin eu...pentru ca imi este de ajuns sa ii intalnesc privirea , sa il simt langa mine...
Mai greu imi este atunci cand suntem in oras...atunci se ciocnesc o serie de sentimente...sunt invidioasa pe altii care nu se jeneaza sa isi manifeste dragostea in public...sunt geloasa pe toate fetele care sunt in jurul nostru si indraznesc macar sa ridice privirea la el....sunt suparata pentru ca atunci nu mai este numai al meu si nu pot sa ii arat cat de mult il iubesc de teama sa nu fiu judecata..
Cel mai frumos este cand reusim, chiar daca este ceva ce se intampla mai rar,sa plecam departe...sa putem sa ne desfasuram in voia noastra..atunci cand totul este al nostru si eu simt ca este numai al meu...atunci cand in cursul noptii pot sa ma trezesc si sa ii simt respiratia in ceafa, si pot sa imi manifest sentimentele materne sa il acopar sa nu ii fie frig...sa pot sa contemplez asupra lui minute in sir si sa ma bucur de linistea pe care o are in somn ca un copil...
Cred ca asta este iubirea adevarata...atunci cand celalalt te urmeaza deplin in nebunia ta...si da iub stiu ca uneori este foarte greu sa imi suporti toate isoanele...dar asa cum sunt eu te iubesc in intregime...si stiu ca nu o sa mai intalnesc pe cineva ca tine prea curand...
I love you..

No words

I never needed you to be strong
I never needed you for pointing out my wrongs
I never needed pain, I never needed strain
My love for you was strong enough, you should have known
[...]
I never needed you for judgements
I never needed you to question what I spent
I never asked for help, I take care of myself
I don't know why you think you gotta hold on me

And it's a little late for conversations
There isn't anything for you to say
And my eyes hurt, hands shiver.
[...]
I never needed your corrections
On everything from how I act to what I say
I never needed words, I never needed hurt
I never needed you to be there every day.



Mai mult de atat n-am ce zice.

Pf...

N-am suportat toata viata mea persoanele care nu sunt in stare sa spuna adevarul in fata. Care nu stiu sa-ti zica "nu te suport", " nu sunt de acord cu ce spui" decat persoanelor apropiate, prieteniilor, dar pe altii prefera sa-i pupe-n cur de dragul de a mentine "relatiile". Nu suport persoanele care se dau pe langa altii doar de dragul de a scoate cat mai multe "secrete". Nu va suport!

Cu ce va incalzeste ca sunteti ultimii prefacuti? Cu ce va incalzeste ca beneficiati de increderea altora pentru a o calca in picioare si a da veste in tot orasul?

Ai grija, s-ar putea sa cazi in propria plasa. S-ar putea sa afli minciuni si sa le raspandesti degeaba...
De ce atata vorbarie? Ce e atat de placut in barfa asta de 2 lei? Te simti mai fericit seara la culcare? Mai implinit?

La un moment dat o sa-ti vina scarba de cate stii... Pardon, de cate minciuni sti. La un moment dat o sa vrei sa iti versi si matele ca sa-ti dispara grozaviile pe care le sti. Dar, stai linistit/a, n-o sa reusesti.

Punctul culminant va fi cand se va afla cine dadea din casa.
Deznodamantul? Iti vor curge si tie secretele... Sau... Se vor inventa povesti. Mai pe scurt, se va intoarce roata.
Nu stiai ca raul este rasplatit cu rau? Nu stiai ca toate se intorc? Ca nimic nu ramane neplatit?

Mereu

Zambete, noapte, fericire, incredere, juraminte, perfect, unic, diferit, complet, sinceritate, daruire, toamna,fara limite, 3, un nou inceput,mereu, pentru totdeauna.

Verde, roz, lacrimi innecate, D la patrat, renuntare, C, nu uitam, mereu, Bucuresti, cafea, ajutor, Sangria,cel mai tare rev, shopping magic,If Only, blog, banca a 2-a de la perete,imi pare rau,what's mine is yours.


Repede trece timpul! Mi-ar fi placut sa-i dau un Pause,si sa ma bucur de secunda asta, ca imi zboara printre degete, prea prea prea usor... Insa, ce e menit sa dureze, va dura, indiferent daca trece timpul, indiferent de distanta, indiferent de bariere, ce e pentru tine, va fi mereu.

Sunt inca aici, si voi fi mereu... Nu plec, nu renunt, nu ma mai dau la o parte!

eh...

Nu... Nu ma apuc nici eu sa insir o serie de frustrari de dragul de a replica. Am incercat si nu mi-a reusit sa tin de sansa aia. Prin simplul fapt ca nu am spus tot, a insemnat ca am mintit.
Dezamagirea a venit si din partea ta cand n-ai ascultat si n-ai crezut.
N-am pus punct, si nu mi-am bagat picioarele, doar m-am dat la o parte. Vroiai sa fi prietena cu multi, vroiai sa aibe foarte multi incredere in tine... M-ai pierdut pe mine(suna dramatic pierdut dar la ora asta alt verb nu gasesc), nu ti se pare un adevarat cost de oportunitate?
Nu ma priveste pe mine sa fac alegeri in locul tau sau sa pretind ca stiu ce e mai bine decat tine.
Nu stiu. Si nu ma mai bag...
Si stii... Spre deosebire de tine, EL m-a crezut, cand prietena mea de aproape 2 ani nu m-a crezut, a crezut UN STRAIN!...
E randul meu sa-ti multumesc. Si da... Si pe mine m-a durut, si pe tine te-a durut, acum nu mai e nimic de facut sau daca e, nu stiu care din noi va face ceva.
In tine am avut cea mai mare incredere, si nimeni nu stie cat sti tu. NIMENI.
Am avut, cat timp am avut, cea mai frumoasa prietenie a mea de pana acum...
Si sincer, nu o sa mai am asa ceva... Pentru ca nu mai vreau si nici nu mai pot.
Ai exagerat insa cand ai zis ca am uitat sa petrec timpul si cu prietenele. Gresit! Am. Si o sa am mereu. Am sau cel putin aveam cand era vorba de tine, de restul nu, ti-am zis ca nu mai dau 2 lei pe restu...
Nu cer nimic, simteam ca trebuia sa dau o replica. Nu ma mai astept la nimic. Nu vreau nimic in schimb. Vreau eu totusi sa-ti multumesc pentru clipele alea petrecute impreuna... Cand plangeam eu la If Only si tu erai pe jumate adormita... Cand sforaiai de rev, cand ne-am imbatat si mi-ai pierdut cercelu cu zar, cand faceam probleme la economie, cand mi-ai scris in jurnal(mai stii ce ai scris?), cand ai adormit dupa ziua lu' R cu muzica in telefon si cu jurnalul meu in mana si te-am invelit cu plapuma de iarna desi era vara, cand ai mancat tiramisu si copane facute de mine, cand am plans impreuna, cand vorbeam la telefon, sau cand vorbeam continuu pe mess.
N-o sa uit nimic, si as mai fi scris... Imi pare rau, dar timpul inapoi nu-l pot da... Nu mi-as fi dorit niciun moment sa te pierd, dar aveam nevoie sa ma desprind ca sa-mi revin din soc...

Inca o data iti multumesc sincer pentru tot. Si... Sper sa iti tii prietenii aproape pe astia pe care ii ai si pe cei pe care ii vei avea... Pentru ca stiu ca iti sunt foarte importanti si tu spre deosebire de mine, te sufoci fara ei.

Nu.Nu.Nu

E o poveste simpla, fara prea multe complicatii. Iubire, minciuni, imbarligaturi, tradari, zambete, lacrimi, fericire, ura, un amalgan de sentimente si fapte pe care oricine le da piept... Ce ne diferentiaza este felul cum ne descurcam sa depasim momentu'.

Povestea de azi, nu mai e naiva ca toate celalalte... N-o mai povesteste un copil. I s-a impregnat un alt parfum, un parfum ce persista de ceva vreme, si nu dispare odata cu vantul.

Nu-si considera povestea una speciala, una dramatica si nici nu pretinde vreun strop de mila. Insa, a invatat multe, n-a pierdut nimic, n-a castigat nimic, doar a invatat...
Considera ca mereu lucrurile care iti apartin gasesc o poteca spre tine.
Stie ca prietenii exista, stie ca se castiga greu, insa cateva cuvinte pot omori si cea mai stransa prietenie...
A aflat ca... Lumea e rea cu sau fara motiv.
Crede ca exista un singur suflet pereche. Ca o singura data in viata iubesti cu adevarat.

Povestea ei continua, cu sau fara dragoste, prietenie, familie...




Povestea ei nu se termina aici.:)

:x

Cam nu mai dau 2 lei pe parerea nimanui...
Nu prea imi mai pare rau de ce spun si ce fac!
Nu ma mai intereseaza... N-ai cu cine... Si ma doare oarecum... Dar s-a creat o prapastie prea adanca pentru a mai incerca sa cad... Pentru ca nu ma prinde nimeni... Si de data asta numai risc, ca sa nu ma mai obosesc sa ma ridic, pentru ceva ce a devenit neinsemnat.

Asta e adevarul... Ne stricam, ne-am stricat, s-a stricat, nu pot sa lupt cu ei, de fapt nu vreau...
N-o sa dureze mult si se va ivi si veriga slaba... Ati uitat oare? Ce incepe prost e destinat esecului?

Oamenii sunt de cacat, toti iti vor demonstra asta o data si o data... :)
Mult noroc, si la revedere!:X

Zero

Prietenii adevarati cu siguranta NU exista... Nu prea credeam eu de fel ca exista, insa aveam un strop de speranta... S-a uscat insa. Spre binele meu pana la urma.

Lumea e rea, si e foarte putin probabil, aproape imposibil sa gasesti pe cineva care sa nu aibe intentii rele in ceea ce te priveste.

Nu poti sti niciodata de unde sare iepurele. Si pentru asta am decis sa nu fiu precauta, ci sa nu mai cred in nimeni, e inutil, si ma complic singura.

Pana una alta, incerc sa repar ce e stricat... De bine de rau, voi reusii... Iar apoi "sarutul dulce al razbunarii..." De data asta n-o sa uit si cu siguranta nu voi ierta...

Simplu... Poate ca aveam nevoie de o trezire brusca la realitate, chiar daca mi s-a parut mai degraba o palma grea...

Multumesc inca o data pentru increderea acordata. Pe viitor nu stiu ce se va intampla, chiar nu stiu... Eu, tu , drumuri diferite sau poate nu... Ca o ultima promisiune pentru ce am avut aman2: kiss and tell = 0.

Toti si toate.

"Toate fericirile se sprijina pe iluzii. Adevarul nu face altceva decat sa sfasie valul cu care se acopera ochii ce nu vor sa vada realitatea." - Scrisoare de dragoste - Mihail Drumes


Si la mine, minciuna a atentat la fericirea mea, a alterato pret de cateva clipe, dar intr-un sfarsit, ramane ceea ce conteaza pentru tine.
Se spune ca greselile nu sunt bune, mai ales daca sunt repetate... Dar daca percepem gresit situatia, si tocmai pentru ca am mai gresit odata ne e frica sa nu repetam?

Atata timp cat sunt fericita, greselile nu vor exista. Nu-mi mai e frica, nu mai dau inapoi, gata cu pesimismul, gata cu lacrimile! Nu mai vreau! Si orice ar fi... Stiu ca ma am pe mine. De bine de rau, de mine voi da in fiecare dimineata, mie imi voi face rau sau bine, suna egoist dar... Mereu voi conta eu pentru mine... Pentru ca... Oamenii vin si pleaca, tu insa te ai pe tine, si te vei avea pana la ultima suflare si poate si dincolo de asta...

Pentru ce sa plangi cand poti sa razi? Pentru ce sa cazi, cand poti sa te agati? De ce sa intorci spatele cand poti sa imbratisezi? De ce? Pentru ce??

Imi asum riscul, ma avant in fata cu un singur gand, acela de a trai cu cat mai putine lacrimi in viata asta... Nu mai pot, si nu mai vreau...


"Pur si simplu m-am saturat, a trebuit sa pun stop si sa-ti urez tie bun venit in viata mea!"


"Mereu a existat cineva in viata mea, care la momentul acela era tot... Ahhh, am avut parte de "toti"."

Un copil de clasa a II-a

- Nu ma intelege gresit, dar de ce o vrei? Stiu, poate are ceva ce te atrage si te tine legat de ea, dar nu ti se pare ca nu va este sortit?
- Nu, nu mi se pare. De ce mi s-ar parea? Suntem doi oameni, care s-au gasit, si mai presus de orice au invatat sa se iubeasca pentru ceea ce sunt cu adevarat...
- Si cu minciuna cum ramane?
- N-am avut de ales...
- Inteleg ca are varsta pe care ai mai vrea-o si tu, inteleg ca e vesela, nebuna, e inca la liceu, nu e ca fetele de varsta ta, pardon, femeile de varsta ta.
- Tocmai asta imi doream, sa nu fie ca ele! De ce e asa greu de inteles? Eu nu vad niciun impediment!
- Restul, inclusiv ea il vede... Ai de gand s-o cresti? Ai de gand sa stai sa dea bac-ul, sa dea admitere la facultate, s-o termine, sa-si gaseasca servici, toate pe care tu le ai deja... E un fel de handicap pentru amandoi... Incearca sa vezi...
- La asta se rezuma?
- Da! Abia acum va incepe sa-si traiasca viata, chiar crezi ca nu-si va cere libertatea? Atat de la ai ei cat si de la tine? Nu crezi ca are nevoie de doza aia de nebunie, pentru ca asa am facut toti? In ultima instanta, i-ai fura ceea ce tu tanjesti si acum si incerci sa ai. Intre voi doi e un copil de clasa a II-a... Nu spun ca e imposibil sau inutil, e doar un risc pe care tu singur ti-l asumi, gandeste-te daca se merita.

Can't live, can't breath with no air...

Si dintr-o data totul se naruie peste tot ce a cladit pana acum... Dintr-o data, iar cade intr-o prapastie adanca, nenorocita de care nu poate sa scape...
S-a obisnuit prost saraca... A crezut inca o data ca "o sa fie bine"...
S-a obisnuit sa creada prosteste, sa nu plece urechea si la altii, sa aibe incredere in necunoscuti...
S-a obisnuit sa fie mintita, calcata in picioare, sa sufere...
S-a obisnuit sa planga...
S-a obisnuit sa mai moara ceva din ea...
S-a obisnuit...

E numai vina ei. Nu-i ramane decat sa incerce sa traiasca si fara aer...

Multumesc!

Uneori

Nu prea stiu cum sa mai incep... Am impresia ca am folosit toate inceputurile din lume sau cel putin din capul meu.
Vroiam sa ma refer la egalitatea dintre sexe, insa intre femei si barbati, semnul nu este "=" ci "<" (in viziunea multora)...
Vroiam sa evidentiez in cate situatii ajung foarte multe femei, poate chiar si mamele noastre, doar pentru ca s-au indragostit ca fraierele de tinere, si credeau ca dragostea tine de foame... Isi dau seama insa prea tarziu, poate, cand n-au loc de munca stabil, au un copil plangand si inca unul in burta... Si atunci te intrebi: unde mai e dragostea? Nu stiu... A iesit pe fereastra probabil, odata cu inconstienta ta...
Si uite asa te trezesti sub ordinele celui "care aduce painea in casa"....
Si cand te gandesti ca e vorba de niste amarati de bani...
Am fost criticata ca imi permit sa vorbesc despre bani ca nefiind ceva important pentru ca ii am... Pai... N-o sa-i am mereu... Momentan stau in casa alor mei, nu a mea, si traiesc mai mult sau mai putin pe banii lor, nu ai mei. Subliniez inca o data MOMENTAN. Am ajuns sa ne conduca viata niste bani? Chiar asa?
Ma mai gandeam si la minciuni... Cum iti pot schimba viata, fie ca le spui, fie ca spune altul despre tine... Sunt cam inevitabile in al doilea caz, pentru ca nu poti oprii o razbunare, nu poti obliga pe nimeni sa nu te vorbeasca de rau... Dar macar atunci cand vorbesti de rau, incearca sa ai dovezi sau macar vorbeste de ceva ce ai vazut cu ochii tai, nu inventa povesti nemuritoare cu "daca" si cu "parca"...Eh, pana la urma n-ai nevoie langa tine decat persoanele care te cunosc cu adevarat si te iubesc pentru ceea ce reprezinti, restul sa se duca in origini!


" Uneori mi-as baga picioarele in ea de viata, pacat ca sunt prea lasa sa-mi satisfac singura dorinta sincera, nemateriala..."

Shut up

Uneori, cel mai bun lucru pe care l-ai putea face este sa taci dracului din gura... Cam asta am invatat eu... Uneori, chiar nu e bine sa comentezi ci doar sa critici tacit... Mai ales atunci cand intrii intr-o polemica in care aveti pareri total diferite, cu argumente solide. Discutiile de genul nu-si au rostul... La sfarsit veti ramane cu aceleasi pareri dar cu cateva injurii la bord. Chiar e necesar? Nu. Asa ca nu ne ramane decat sa ne gandim de 2 ori inainte sa deschidem gura pentru ca putem naste razboaie din nimic.Sometimes you have to shut the fuck up!

YOU!

I never believed in miracles. Well, I guess I was wrong. You`re my miracle! My gift from high above... The best thing that ever happened to me! I love you!

Nicio grija!

Ma intreb cate poate suporta un om... Ma intreb prin cate rahaturi trebuie sa treaca pentru a trage o invatatura... Si de ce ar trebui sa invatam din greseli? Cand toata viata asta e o greseala? Fiecare minut ma apropie de moarte... Ce penibil suna! Si ciudat... Si... Natural?!

Nu aveam nicio intentie sa scriu, dar here I am, once again NOT turned into pieces...

E putin frustrant sa nu stii incotro te indrepti, unde vei ajunge, ce vei face, dar mai ales care e rostul... Oricum, stiu ca raman doar cu intrebarea, pentru ca nimeni nu-mi va raspunde, pentru ca nimeni nu stie sigur...
Am invatat sa nu cred in nimic, decat in mine, eu sunt singura fiinta in care pot avea incredere 100%, si chiar daca ma voi dezamagii, stiu ca imi va parea rau, de 100000 de ori mai mult decat le-a parut celor care au stiut cum sa ma faca sa plang... Increderea se castiga, se mentine,insa dispare foarte repede... E foarte usor sa dezamagesti. Uneori chiar si fara sa vrei spui cuvinte care dor, actionezi fara sa constientizezi ca vei face pe cineva sa planga, sa se simta sfasiat, mort.
Si chiar daca nu intentionai, faptul e consumat, nu prea poti sa te intorci in trecut. Poti insa sa ierti... Sau nu. Oricum nu se uita...
"Suntem oameni, gresim." Oricine greseste, dar nu toata lumea poate sa treaca peste, fiecare avem cate o limita, atunci cand e trecuta inevitabilul se intampla... Viata e prea scurta, pentru a-ti pierde timpul iertand ratati sau curve. Ai toata viata inainte sa dai de alti ratati si alte curve, pentru ca pana la urma toti suntem asa intr-un anumit moment.





"Hai, n-ai de ce sa mai stai, du-te unde vrei cu gandul, e randul tau sa n-ai nicio grija!"

Mi-am amintit!

Nota pentru sine: Anturaju' te strica,
Te coboara, te ridica...

Nu prea vreau...

Eh... Daca stau sa ma gandesc mai bine... Nu mi-as dori sa cresc, desi e inevitabil. As fi vrut sa am din nou vreo 7 ani, cand totul era roz, nu ma gandeam la viitor, nu plangeam, iar singurul lucru pe care il invatam este cum sa fac bastonase si liniute...
Stiu ca e imposibil, dar inca visez, inca imi doresc... Mi-e dor... De zilele insorite din copilarie, pentru mine, mereu erau insorite si fericite...
Acum, sunt si ploi, si furtuni... Dar parca soarele straluceste si mai puternic. Mi-am pierdut din inocenta, si inca mai pierd din ea...
N-am de ales, trebuie doar sa privesc inainte, sa nu raman in trecut, sa tin bine de amintiri, si sa uit de regrete...

OF!

Am impresia ca ma ravratesc cam mult, si nu stiu daca e necesar sau recomandat.
Mereu gandesc in avans... Poate acum ma gandesc la fiecare detaliu... Si ma intreb cum va fi... Nu pot decat sa-mi dau cu parerea, pentru ca sunt prea lasa sa caut raspunsurile, de fapt, sunt prea lasa sa adresez intrebarile...
E o lume care ma intriga prin simplul fapt ca nu ma reprezinta, nu ma completeaza, nu ma regasesc... Insa... Tot sunt curioasa...

"Curiozitatea a mancat pisica..." Hmmm, imi e ca voi fi interpretata gresit, si... In astfel de situatii nu e bine sa faci niciun pas gresit... Ar putea fi fatal pentru personalitate si propriile convingeri...

Pe de-o parte ar insemna o imblanzire, pe de-o parte ar insemna moartea ideilor mele...

De ce trebuie sa fie complicat? Pentru mine e!... Oricum as da-o, trebuie sa renunt la ceva, iar aici costul de oportunitate e ingrat... Nu ma lasa sa le pastrez pe amandoua, desi nu costa bani, nu se iroseste nimic material, doar spiritual.

"Gandesti prea mult..." Stiuuuu, dar n-am ce sa fac, ma roade al naiba de rau... Trebuie sa gust putin din pierzanie, din ispita...

Ai mai vazut pana acum ispita care nu te conduce spre pacat? O am eu, stai calm...

Suntem diferiti, suntem chiar foarte diferiti... Ei, bine, totul se intampla cu un motiv, stiu ca orice drum as alege, va fi cel bun, si daca nu e, il voi indrepta eu... EU sunt stapana destinului meu, EU pot sa refac, desfac, inchei, incep orice e legat de mine...

Aiurez....

6.Accept...

- In sfarsit, mi-ai deschis usa, de data asta o daramam... Te iubesc!
- Lasa-ma!... Nu ma atinge...
- Clara... De ce te porti asa? Ce ti-am facut, eu? Ce vina am eu, ca l-ai vazut pe ala?
- Nu e vorba de asta, doar ca, nu suport nicio atingere acum...
- O discutie suporti?
- Da... De fapt cred ca vrei o explicatie...
- Ar fi si cazul... O saptamana intreaga sunand, batand la usa, nimeni nu stia nimic de tine, nu stiam daca esti acasa, daca ai fugit, am sunat la toate spitalele, politie, chiar la morga... N-ai idee cat de disperati am fost toti!
- Imi imaginez... Dar daca va anuntam ca sunt bine, nu m-ati fi lasat fara sa-mi explic starea de izolare, mai bine asa...
- Deci?
- Deci... Ia loc! Vrei ceva de baut?
- Nu! Te vreau pe tine bine!
- Imposibil... Uite, la petrecerea de logodna a Mihaelei, a venit...
- Tudor, fostul tau... Mi-a povestit Mihaela...
- Da...
- Ti-au revenit toate sentimentele pentru el dintr-o singura privire?
- Nu! Lucrurile nu stau chiar asa... Nu l-am mai vazut de 5 ani si nici nu credeam ca il voi mai vedea vreodata... A fost un soc. Intelegi? Un soc!
- Inca il mai iubesti...
- NU!
- Ba da... Uita-te la tine! Esti ravasita, si nu e vorba de confuzie aici! Esti constienta de sentimentele tale, te depaseste situatia pentru ca nu stii cum sa procedezi, nu ca n-ai stii ce simti...
- Daniel... E o poveste incheiata!
- Nu e, dragoste, nu e! Inca suferi dupa el... Nu o sa incerc sa ma lupt cu morile de vant... Primeste inelul asta, fa ce vrei cu el!... Si... Ne vedem la nunta Mihaelei... Pana atunci bafta cu Tudor...
- Nu pleca!
- De ce? Ma iubesti?
- Da!
- Atunci de ce suferi dupa altul?
- Pentru ca a fost o poveste terminata brusc, cand inca mai erau sentimente...
- Nu ma intereseaza... Ma vrei pe mine? Accepti inelul sau se termina tot... Dupa 2 ani am tot dreptul sa te cer de nevasta si tu esti obligata sa dai un raspuns, afirmativ sau negativ.
- Da, accept!
- Aacc..
- Accept!

Reciproc

#nu face parte din poveste#


- Uite ca a venit si vremea sa vorbim...
- Ce placere! Sincera sa fiu, esti ultima persoana cu care imi doresc sa vorbesc, dar fie, trebuie sa ii fac suferindului pe plac...
- Ce glumeata esti!
- De fapt, prostia ma distreaza... Treci odata la subiect?
- Vrei sa vorbim de iubirea vietii tale? Cum de ai gasit-o imediat,dupa mine? Ba nu... Scuze, nici macar nu se terminase.
- Nu e problema mea daca tu aveai cu mine o relatie imaginara!
- Aaaa, deci totul a fost in mintea mea?
- A fost, dar a fost o scurta perioada de timp! Si nu e vina mea ca te-ai amorezat tu ca prostu' intr-un timp atat de scurt...
- Asa e, eu am fost prostul, tu desteapta care a fugit la altul in brate!
- Ia zi-mi, te-am luat vreodata de mana cand ne plimbam? Te alintam? Te imbratisam cand ne vedeam? Iti sopteam "te iubesc"? Ti-am demonstrat intr-un moment ca vreau sa tin de tine? NU! Normal ca nu! Pentru ca nu eram indragostita de tine... Nu am fost niciodata... Am vrut sa ma agat de iubirea ta pentru mine, pentru a scapa de iubirea mea pentru el...
- Si totusi, ai stiut sa-mi dai sperante...
- Numesti sperante, 3 refuzuri? Sperante ca am acceptat dupa 2 tentative de sinucidere ale tale? Care s-au dovedit minciuni de 2 lei... Si cand te gandesti ca tremuram la gandul ca ai murii... Pentru ca niciun om nu merita sa moara pentru un altul... Nu e viata ta, pentru a o curma.
- Totul a trecut! Mi-am revenit...
- Nu ma intereseaza daca ti-ai revenit! Mi-ai pierdut respectul de mult...
- Tu vorbesti de respect? Dintre toti, ti-ai indreptat ghearele spre el! EL!
- E un simplu el, ce a reusit ce tu n-ai putut. De ce? Pentru ca nu erai cel potrivit...
- Ti-e usor sa vorbesti acum...
- Da! Imi e! Pentru ca nu pot fi judecata in continuare ca scorpia care si-a batut joc de tine! Orice om are dreptul sa greseasca, in plus, m-au coplesit si sufocat sentimentele tale... Am gresit, ca nu ti-am zis stop mai devreme, si cand m-am trezit, era deja prea complicat ca sa nu iasa niciunul din noi ranit. Ai iesit tu ranit, pentru ca eu n-am tinut niciodata la tine...
- Ma bucur ca am lamurit...
- N-am lamurit nimic... Stiu ca ma detesti... Si eu m-as detesta. Dar nu rezolvi nimic daca te bagi in viata mea, stii ca te bagi, nu poti nega... Si o s-o faci pana cand ma vei prinde cu ceva gresit...
- Crezi ce vrei...
- Cred ce stiu. Tu ar trebui sa fi sincer cu tine, sa-ti recunosti sentimentele, starea, nu sa te afunzi in minciuni," sunt bine, mi-a trecut", " am langa mine o alta fata, si sentimentul de data asta e reciproc..."...
- Iti dai cam multa importanta.
- Nu-mi dau, tu ma faci. Sper ca aceasta sa fie ultima conversatie, ultima amintire, ultimul lucru care il voi mai spune despre tine si ce a fost. Am intrat intr-un nou an, ar trebui sa iertam, sa ne iertam, reciproc, ambii suntem vinovati de suferinta ta.