Un nou...Inceput?!

De la prapastii, locuri si lucruri de neatins am ajuns la... un nou inceput. Dupa un sfarsit exista un inceput, mereu un inceput. Poate la fel, poate diferit, cert e ca este un inceput.
Pot sa sper la un inceput de 1000 de ori mai bun decat cel anterior, si la un sfarsit indepartat si mai dulce.
Mi-era dor de un nou inceput, de o imbratisare calda, de un "bine ai venit in viata mea!"...
Stiu ca e greu sa incepi altceva, stiu ca inca doare, stiu ca ai tendinta sa te reintorci in trecut, stiu, stiu... Atat de bine stiu...
E dragut totusi cand vezi ca desi ai multe indoieli, cand il vezi... Parca dispar toate, parca sunteti doar voi doi si nimic nu mai conteaza. Nu, n-am renuntat la iubire, nu o sa renunt niciodata, mereu o sa cred in ea, indiferent de cate dezamagiri o sa am parte, le las in urma, merg mai departe.
Ii vad pe toti cum se cearta, cum nu se mai inteleg "ca la inceput", imi amintesc ca ajunsesem si eu asa, dar acum... Ma bucur de "inceput", nimic nu se compara cu primul sarut, prima atingere, dorinta de a sti, de a cunoaste mai mult... Mai sti cum era sa vrei sa afli cat mai mult? Nu sa cauti ceva despre care sa mai vorbiti... Mai sti cum era sa vrei sa-l vezi? Cum abia asteptai sa vina ora aia? Nu cum abia te mai aranjai atunci cand trebuia sa va intalniti...
Pot sa ma insel, stii? Poate poate o exista iubirea aia cand in fiecare zi e un nou inceput... Cand nu te saturi... Heh, ma uit prea mult la desene animate? " Au trait fericiti pana la adanci batraneti..." Mi-as dori...