vineri, 4 decembrie 2009

Exista



Se spune ca timpul vindeca ranile trecutului. Probabil. Dar cu siguranta vor ramane mereu ascunse intr-un coltisor. Asta e, se pare ca n-am fost dotati cu un Delete Selected Memories.
Dar, vine un moment, cand nu te mai persecuta trecutul, si nici persoanele care au facut parte din el, vine o vreme, cand se iveste luminita de la capatul tunelului, te bucuri de soare si lasi totul in urma, acceptandu-ti greselile si iertandu-i pe cei ce ti-au gresit.
Alta solutie nu prea exista, nu poti uri ce ai iubit... Cu tot orgoliul care ne caracterizeaza, trebuie sa recunoastem ca de la iubire la ura nu e un singur pas, e o mare prapastie plina de confuzii.

Printul, ce-ti promitea o viata fericita "pana la adanci batraneti", devine monstrul de azi, care te omoara incet, sigur, cu o naturalete exasperanta.
Il poti uri? Ce vina a avut el, ca tu ai inchis ochii? L-ai vrut print? In vise se poate orice...
Dar te-ai trezit, te-a trezit o palma, doua, mai poti continua?...

Il lasi prada trecutului si revii pe drumul tau.
Mereu exista un moment potrivit, nepotrivit, si inca unul de tranzitie intre cele doua.
Au aparut persoane si la momentul nepotrivit, si in cel de tranzitie, n-a mers, nu se putea.


Doar tu, ai aparut cand negarea era sincera, cand mintea si sufletul se pusesera de acord, cand in final, s-a terminat.
Doar tu, mi-ai aratat rabdare, doar tu te-ai luptat cu indiferenta mea.
Doar tu, m-ai fi asteptat, doar ca sa ne fie bine...
Doar tu, ai reusit sa-mi distrugi barierele, sa ma ofer complet si s-o fac in fiecare zi, de fiecare data inzecit, mai mult si mai mult.
Doar tu, ma faci sa scriu, sa vorbesc de tine, sa ma gandesc non-non stop la tine.




Iubirea se castiga, apoi se pastreaza prin impartasirea ei. Poate ca prima data, ar trebui sa privesti realitatea in ochi, in ochii monstrului, si apoi sa realizezi ca e printul tau, ca mereu a fost, ca orice ti-ar oferi vine din suflet, si ca niciodata nu ti-ar face rau...
Am vrut sa cred ca exista o astfel de iubire, acum stiu, o vad, o simt, cand il vad...