marți, 22 iunie 2010

The show must go on


- Am impresia ca nu ne-am vazut de secole... Atat de greu sa fi trecut 3 zile?
- Si o sa treaca si luni si e prea posibil sa nu ma vezi.
- Ma asteptam la un astfel de raspuns. Nici nu ai avea de ce sa iti doresti sa ma vezi, adevarul e ca nu merita, ani intregi petrecuti impreuna zi de zi. Tocmai de-asta mi se pare o nedreptate timpul petrecut fara sa te vad sau fara sa stiu de tine, m-am obisnuit cu tine, iar acum, singura ma chinui sa ma descurc.
- Tu mereu te descurci. Nu m-ai lasat sa intru in viata ta, decat cu o limita, nu m-ai lasat sa te ajut, nici macar sa desfaci o sticla de Cola...
- Vezi tu, iubire, mi-ai oferit ajutorul cand nu aveam nevoie de el, si mi-ai dat drumul la mana cand aveam nevoie cel mai mult de tine.
- Acum n-ai?
- Acum n-are rost ce vreau. Esti prea consumat de nervi, si minciuni ca sa iti mai pot cere ceva.
- Imi placea sa-mi spui iubire.
- Am gresit spunandu-ti acum. Ar fi trebuit sa stiu mai bine!
- Eram perfecti impreuna. Eram...
- Si am mai fi fost.
- Nu cred. Totul s-a schimbat. Eu, tu, lumea din jurul nostru, tot striga a schimbare. Vreau sa cred ca este o schimbare in bine, o noua etapa, o noua viata fara tine in ea.
- Nici macar nu mi-ai spus adio si te gandesti la o viata fara mine. Spune-mi, are vreun rost conversatia asta?
- Macar suntem calmi. Macar avem parte de intalniri linistite, ca doi prieteni vechi.
- Prieteni? Ori ma confunzi, ori chiar ai uitat cu cine vorbesti. La noi nu va ramane niciodata "astept invitatia la nunta" sau " casa de piatra". Nu cred ca intelegi faptul ca iubirea mea pentru tine va ramane peste ani, peste probleme, peste tot, va ramane in suflet, acolo unde nimeni nu va putea sa-mi cotrobaie, si indiferent de distanta dintre noi, vei ramane mereu viu, asa cum erai inainte, nu cum esti acum si cu siguranta nu cum vei fi de acum incolo: nu al meu.
- Credeam ca vei accepta o despartire lenta, decat una brusca. Credeam ca iti va fi mai usor o departare lenta, sa ne pierdem in lume incet incet...
- Ai crezut si am crezut prea multe, si am facut prea putine. Noi am fost o greseala.