Rasarit

Daca as fi putut... As da timpul inapoi pe data de 16.septembrie.2007
Daca as fi putut... Nu ti-as fi raspuns la mesajul pe hi5.
Daca as fi putut... As fi tinut de fratiorul meu.
Daca as fi putut... Te-as fi urat din toata inima.
Daca as putea... Te-as uita intr-o secunda.
Daca as putea... Ti-as plati totul cu aceeasi moneda.
Daca as putea... As fi indiferenta.
Daca as putea... Nu as mai plange.
Daca as putea... Te-as alunga din mintea mea.

Pentru tine e usor sa te ascunzi dupa aparente, dupa prietenii tai(pe care de fapt nu ii ai pentru ca nu sti ce inseamna a avea un prieten), dupa minciunile tale(carora le-am pierdut sirul), dar, iubite, nu iti seman si sunt recunoscatoare pentru asta.

Sper sa citesti, sper sa simti fiecare cuvant ca o palma promisa peste suflet.
Nu-mi voi mai plange de mila, ca ieri, ca acum 2 secunde. Nu-ti voi mai gasi scuze: e stresat, n-are timp, nu stie ce spune, are bac-u, are altele pe cap, nu are chef, e suparat, e enervat s.a.m.d.
Am plecat, stiu ca ti-am promis de multe ori ca voi pleca, si m-am intors intotdeauna spasita, dar azi pot sa privesc rasaritul fara sa ma gandesc la tine, fara sa-mi fie frig si sa te strig...
M-ai pierdut prin simplul fapt ca nu m-ai iubit. Trist, dar nu e niciodata capat de lume.
Promit sa nu mai scriu despre tine, asa cum ti-am promis ca nu te voi mai cauta!

Incapatanare

- Ah, in sfarsit ai venit! Mi-a fost dor de tine! Intra in masina, spune-mi, ce-ai mai facut?... Ce s-a intamplat? De ce ai cearcane? De ce ai lacrimi in ochi? Ce...?
- N-am putut sa dorm azi-noapte, n-am nimic... De fapt...
- Da?
- O sa crezi ca sunt cea mai egoista persoana din lume, dar nu pot sa las ca totul sa se termine din cauza plecarii tale. Imi pare rau, dar prefer eu sa te las in urma decat sa-ti las tie ocazia asta.
- Ce tot spui? Trebuia sa ramanem impreuna dincolo de distanta, remember?
- Nu! Relatiile la distanta nu au sens si ne chinuie si mai mult. Ce vrei? Sa iti dau pupicuri pe mess, si sa iti fac cu mana la web? Asta inseamna pentru tine relatie?
- O sa ne descurcam...
- NU! Nu-mi retrag alegerea, va trebui sa accepti si gata.
- Si tu accepti? De asta ai lacrimi in ochi? Ca esti resemnata si chiar fericita?
- Si pentru ce sa lungesc inca 2 luni cand pot acum pune punct?
- Pentru ca ma iubesti! Simplu... Nu face ceva ce vei regreta!
- Ce sa regret? Ce?
- Ca puteai sa petreci mai mult timp alaturi de mine si totusi te-ai incapatanat sa nu faci asta!
- Pleaca...
- Nu vrei asta. Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu vrei sa ma mai vezi, ca nu mai tii la mine, ca nu ma mai vrei langa tine nici macar o secunda! Hai! Spune! Ai curaj?
- Am pe altcineva!
- Mincinoaso!
- Macar am incercat...
- Hai, intra in masina!
- Pleci de aici fix asa cum ai venit! Singur!
- Haide...
- Nu!... Intotdeauna tu ai fost primul, tu ai facut ce ai vrut, iar eu trebuia sa urmez drumul ales de tine. Si cand vei pleca? Mai vei lasa la o rascruce, unde probabil voi imbatrani asteptandu-te sa-mi arati drumul?
- Esti singura ca asta vrei?
- Da.
- Atunci nu o sa mai auzi de mine. Promit!
- Ar fi bine sa faci asa, sa nu cumva sa te razgandesti sau ceva... Ca n-o sa ma intorc la tine!
- Stai linstita ca totul se termina aici si acum.
[...]
- Niciun pa?
- Nici macar atat!