- Ma simt de parca as vorbii cu peretii... - Nu te-am luat aici ca sa vorbesti... - Ma faci sa ma simt o curva! - Nu ma intereseaza ce esti... Ti-as fi recunoscator daca ai pleca cat mai repede... - Porcule!
Mda, am ramas fara tigari... E al doilea sau al treilea pachet?... Si sticla e goala... De ce nu simt nimic? Vreau starea aia de amorteala, vreau sa nu-mi mai simt capul... Dar... Prea tarziu, m-a imbatat inca o data ea... Micuta mea... Ce frumoasa era... Radia, aproape ca inainte...
Nu credeam ca mai simte ceva pentru mine... Nu se poate sa fi lesinat din nimic, s-a speriat, s-a dezlantuit intreaga ei iubire pentru mine, n-a rezistat, si a cazut... Sincer, ma asteptam sa fie mai puternica de atat, sa ma scuipe intre ochi si sa ma dea afara pe usa... "Iesi, afara, nenorocitule, cosmarule!"... Micuta, ma iubeste mai mult ca inainte... I-a fost dor la fel cat mi-a fost si mie... Trebuie s-o revad, nu poate sa-mi scape iar, nu se poate!
Nu stiu cum am ajuns acasa... Nu stiu nimic... Tot ce stiu e chipul lui uimit ca ma vede, cu aceeasi caldura ca altadata, cu aceiasi ochi negrii, ce imi ardeau sufletul, acelasi el, neschimbat... De ce, Doamne? De ce trebuia sa reapara dupa atata timp? De ce nu l-ai tinut departe de ranile mele? De ce imi sangereaza iar?
Degeaba suna telefonul, soneria... Zac. Fara viata, mi-a furat-o iar. As plange, dar nu mai am lacrimi, nu mai am nimic, a luat totul, mi-a luat totul, si acum, vrea si ceea ce nu am... Pleaca, pleaca! Sa plece!... Sa dispara! Sa dispara dorul... Dorul asta ce ma macina de 5 ani de cand am renuntat la ultima farama din ceea ce eram odata -noi-...
M-am mintit degeaba ca l-am uitat? Cand o simpla privire, mi-a dat peste cap toate convingerile mele, toate barierele mele, toata iubirea mea ascunsa, pentru el, doar pentru el, s-a revarsat intr-un amarat de lesin? Am demonstrat inca o data, cat se slaba am putut sa fiu...
"Sa vedem... Parul, buzele, rochia, plicul e gata. Am emotii! Ha, cine s-ar fi gandit ca surioara mea mai mica se va casatori inaintea mea?"
- Iubito, daca nu cobori in momentul acesta, plec fara tine! - Of, gata gata, cobor... - Femeile... - De 2 ani trebuia sa fi deja obisnuit cu mine... - Si te iubesc mai mult pe zi ce trece! - Mmmm, fii cuminte, ca nu avem timp de altceva... - Ia zi-mi, cat de mult iti place rochia de pe tine? - Nu, nu, nu o rupi si pe asta! - Mi-ai stricat surpriza... - Haide odata!
- In acelasi timp -
"Plictisitor! Alta petrecere de logodna. Alte juraminte ce dureaza 2 3 ani si apoi vine apocalipsa - divortul-. Macar voi avea ocazia ca dupa sa sfasii cateva rochii..."
- Surioara, esti superba azi! O sa fii cea mai frumoasa mireasa DIN LUME! - Oh, Clara, vei urma si tu, sunt sigura! - Nu ma grabesc! - A mai venit lume, scuza-ma, trebuie sa fac pe amfitrioana... [...]
- Clara! Uite cine a venit! Uita-te in spate!
" E imposibil.. E el! E..."
- Clara, Clara, trezeste-te! Doamne, a lesinat! Te rog, surioara, revino-ti!!!
Hmm... A fost, cred, din partea mea cel putin... Ah, de ce imi amintesc de el? A trecut prea mult timp... Ce as putea sa-mi amintesc? Cum ma alinta ca pe un copil? Cum imi facea cafeaua in fiecare dimineata? Cum imparteam o tigara...? Cum... ma insela si ma mintea, si isi batea joc de sufletul meu de copil? Da,eram copii, ne jucam de-a mama si de-a tata, arzandu-ne cu focu de prea multe ori. Sa neg? Sa-l neg? E trecutul meu dulce acrisor... E prima iubire si prima dezamagire... E ultima greseala, e pacatul meu, e... Inca prezent in mine si in tot ceea ce fac.
Ma intreb daca a ajuns unde isi dorea, daca e fericit, daca isi mai aminteste de mine, de noi... Sigur ca nu, ce prostie!
"Ma gandesc la fosta iubita, si cand zic iubita, inseamna c-am iubit-o..." Guess Who - 07.03.2006
M-am saturat de aceeasi melodie, dar nu pot s-o inchid, nu pot sa uit, nu pot s-o uit... Au trecut 5 ani in zadar, inca ma mai surprind plangand in mine, amintindu-mi de parfumul ei, buzele ei... Tot imi aminteste de ea, rasul ei inconfundabil, mereu cu zambetul pe buze, mereu cu ochii sclipitori de iubire... Pentru mine. Stiu unde am gresit, ea nu stie cat regret... O iubesc, o iubesc, o iubesc... Acum eu o iubesc, si ea... E cu altul... Un altul care nu va reusi niciodata s-o iubeasca asa cum o ador eu... Prostul... Imi are micuta in brate... E in locul meu... Si eu nu am ce sa fac. Nu ma mai vrea... O cred, cu mine a plans mai mult decat a ras... Mi-as fi dorit alt sfarsit... Mi-as fi dorit-o langa mine, sa-mi jure ca nu ma va parasi niciodata... A ramas prima si singura pe care o vroiam din tot sufletul... Restu? Cele de dupa ea? Nu le mai stiu, le uit imediat ce trantesc usa facandu-ma porc. Saracele, nu stiu ca inima mea e la alta, si ca mi-a mai ramas decat instictu animalic, le vreau, le devorez, restul devine neinteresant si de aruncat...
De m-ar vedea cum am ajuns, mi-ar rade indiferent si mi-ar arunca un "ti-am zis eu"... Odata imi zisese ca banii nu sunt totul, eram mic, eram prost, si eram lefter, cum s-o cred? Acum ca am tot ce imi doream de mic, imi lipseste ea, o ea care sa-mi incalzeasca si sufletul, nu doar patul... O ea care sa imi spuna "te iubesc" si s-o simta... Prea tarziu, a plecat si am lasat-o...
Cateodata parca nu are sens nimic. Nici macar viata ta nu mai are cine stie ce valoare... Parca nimic nu conteaza. Si culmea ca incepe sa-ti placa asa... Niciun plan, niciun vis, niciun zambet, dar nici plans... Un mareeee nimic. Se spune ca indiferenta doare... Nu indiferenta fortata, de dragul de a-l face pe celalalt sa sufere, nu asta doare, ci cea care e involuntara, instinctuala. Atunci sti ca numai are rost nimic...
Mi-e indiferent soarele, craciunul,bradul, cerul, mi-e totuna, zi sau noapte, mi-e egal cu zero... Timpul trece prea repede... Acum nu-mi mai doresc sa cresc. Pe masura ce "imbatranesc" cu inca o zi imi simt umerii mai grei, simt o povara in spate si un nod permanent in gat. Unde e copilul? Unde? Nu e... Probabil m-a blestemat cineva in somn. Abracadabra si bye bye kid!...
Cred cu tarie, ca exista o singura iubire adevarata, in viata fiecaruia. Si aceea este singura impartasita fara regrete, fara a fi gandita de 2 ori. Multi alerg dupa ea, multi vor atat de rau s-o gaseasca, si in cele din urma n-o gasesc. N-am cautat niciodata iubirea mea ca-n povesti, mi-o doream, dar n-am facut nimic ca s-o gasesc toti. Nu vroiam sa risc... Iubirea m-a gasit pe mine, intr-o masura mai mica sau mai mare, m-a gasit, eu trebuia sa zic doar "da"... Si am zis, de multe ori "da", o data am suferit eu, alta data el, mereu cineva iesea sifonat.
Toate aceste roller coaster-uri ale pseudo-iubirii, mi-au aratat ca drumul spre acea singura iubire, este plin de tipi indragostiti pana peste urechi de tine, de tipi care vor altceva de la tine, dar niciunul potrivit.
Si atunci cand vezi ca nu e "the one", cum sa nu rupi relatia? De ce nu se poate ramane cu un "n-a fost sa fie" din partea amandurora? Pentru ca foarte multi comenteaza dupa... "Va place sa ii schimbati!"( in limita bunului simt, nu supraestimam fraza). Pai, ma, daca nu esti ala pe care il vreau, care e problema?
Dar lumea poate sa vorbeasca, multe, multe, foarte multe. Poate daca ne-am da jos naivitatea de pe ochi, si am privii realitatea asa cum e, fara inflorituri, ne-am putea da seama, care e potrivit si care nu.
Cate nu ne-am dorii pentru viitorul nostru, atat apropiat cat si indepartat... Toti visam la ce va fi si speram ca totul va fi asa cum ne-am imaginat... Mda... Cate sunt asa cum ati vrut? Nimic? Prea putin? Poate ca e ceva in neregula cu noi, vrem prea mult sau vrem ceva gresit. Poate ca fix ceea ce primim ne este potrivit. Nu e cazul sa ne plangem, irosim timpul degeaba, visele nu se implinesc cand bati din palme si clipesti... Nu merge asa. Am fi toti fericiti, iar asta e interzis... Poate ca toate problemele, toate esecurile, tot ce e gresit in viata ta, exista pentru a-ti aminti ca nu esti asa bun cum te credeai, si ca poate nu meriti sa ti se intample toate lucrurile bune...
Ce vina are gazela cand e mancata de un tigru? Ei, uite ca poate are... N-a fost suficient de rapida si a fost depasita de situatie, prin urmare a murit sau ma degraba a fost omorata.
Poate ca din noi moare ceva, dispare ceva, se schimba ceva.
Stiu, Andrule, ca ai cea mai mare dreptate. Ni s-au dus visurile de anu` trecut... Ne-am izbit de realitate, ne-am mai maturizat, fara sa vrem ce-i drept... Mai sunt 5 luni si devenim majore, si parca n-am vrea... Ne fuge copilaria, ne fuge inocenta, ne fuge tot... Le ajunge trecutul din spate...
De-ar mai sta putin... Inca putin sa mai fiu copil, sa nu stiu ce e in jurul meu, sa-mi fie de-ajuns sa rad, sa ma joc, sa ma bucur de soare si de protectia absoluta a alor mei. Sa ma inconjoare iar, jucarii peste jucarii, sa le dau nume, sa le inventez povesti, s-o strig pe mama "mami", sa vreau ou kinder si sa fuga tata sa-mi cumpere... N-o sa mai fie niciodata la fel.
"They're saying, "Mama never loved her much"and "Daddy never keeps in touch. That's why she shies away from human affection" - Savage Garden - "to the moon and back"
"Mai e o ora... Ah, carte nenorocita! De ce nu pot sa citesc mai departe de despartirea lor? Dar de despartirea noastra am trecut?... Macar de n-ar ploua, m-ar durea sufletul mai putin... Nu mi-ar mai amintii de ziua aia blestemata cand am fost a lui..."
( Deschide cineva usa)
- Cine e? - M-am intors!
"Incredibil sau nu, era din nou in fata mea... Nu stiu daca prima ploaie de noiembrie l-a adus la mine sau pur si simplu dorul... Nu puteam reactiona, nu exista "m-am intors" dupa adio... E imposibil... "
- Ce cauti aici? - Credeam ca te bucuri ca m-am intors. De ce reactionezi asa? Nu puteai sa te schimbi... - Nu eu m-am schimbat! Nu eu am plecat! Te rog frumos, pleaca, de aici... Si din viata mea...
"Unde e privirea ei de copil? Unde ii e inocenta?... De ce ma priveste asa rece? Chiar cu ura... Cat rau i-am putut face?"
- Nu putem vorbi calm? Ca doi adulti? Fara tipete? - Ce am mai avea de vorbit? Ai distrus tot... Si speram ca si legaturile erau distruse. Se pare ca nu. - Nu puteam sa las totul cu un adio... Nu cand simt ca te iubesc mai mult decat niciodata, cand tot ce-mi doresc este sa fiu cu tine, cand nimeni si nimic altceva nu mai conteaza... - Pf... Cam tarziu pentru cuvintele astea. - Asta simt! - Prea tarziu! - Nu e prea tarziu. Daca nu mai simteai nimic, nu te alarmai cand m-ai vazut intrand pe usa! Nu aveai ochii umezi. Spune-mi... Ti-ai amintit de prima noastra ploaie de noiembrie impreuna? Era o zi ca asta... Stiu ca ti-ai amintit... Stiu ca ai ramas la aceeasi pagina din "Scrisoare de dragoste" de cand am plecat... Stiu ca nu poti sa ne termini povestea.
"De ce trebuie tu sa le stii pe toate?... Oh, ce dor mi-era de ochii astia verzi..."
- Si ce vrei sa spui cu asta? - Ca iti era la fel de dor cum imi era si mie, prostuto! Imbratiseaza-ma, sunt doar al tau! - Imi pare rau, prima ploaie de noiembrie din anul asta, o voi petrece cu altcineva. Si daca nu ma insel va suna la sonerie fix in 3....2.....(tzrrrrrrrrrr). Sincronizare perfecta! Acum te rog, ia-ti bagajele si intoarce-te de unde ai venit. Iubirea, dorul, nu-ti mai sunt de folos aici. Asa cum se opreste ploaia, asa a disparut din mine toata dragostea ce ti-o purtam. Pacat...
Se spune ca timpul vindeca ranile trecutului. Probabil. Dar cu siguranta vor ramane mereu ascunse intr-un coltisor. Asta e, se pare ca n-am fost dotati cu un Delete Selected Memories. Dar, vine un moment, cand nu te mai persecuta trecutul, si nici persoanele care au facut parte din el, vine o vreme, cand se iveste luminita de la capatul tunelului, te bucuri de soare si lasi totul in urma, acceptandu-ti greselile si iertandu-i pe cei ce ti-au gresit. Alta solutie nu prea exista, nu poti uri ce ai iubit... Cu tot orgoliul care ne caracterizeaza, trebuie sa recunoastem ca de la iubire la ura nu e un singur pas, e o mare prapastie plina de confuzii.
Printul, ce-ti promitea o viata fericita "pana la adanci batraneti", devine monstrul de azi, care te omoara incet, sigur, cu o naturalete exasperanta. Il poti uri? Ce vina a avut el, ca tu ai inchis ochii? L-ai vrut print? In vise se poate orice... Dar te-ai trezit, te-a trezit o palma, doua, mai poti continua?...
Il lasi prada trecutului si revii pe drumul tau. Mereu exista un moment potrivit, nepotrivit, si inca unul de tranzitie intre cele doua. Au aparut persoane si la momentul nepotrivit, si in cel de tranzitie, n-a mers, nu se putea.
Doar tu, ai aparut cand negarea era sincera, cand mintea si sufletul se pusesera de acord, cand in final, s-a terminat. Doar tu, mi-ai aratat rabdare, doar tu te-ai luptat cu indiferenta mea. Doar tu, m-ai fi asteptat, doar ca sa ne fie bine... Doar tu, ai reusit sa-mi distrugi barierele, sa ma ofer complet si s-o fac in fiecare zi, de fiecare data inzecit, mai mult si mai mult. Doar tu, ma faci sa scriu, sa vorbesc de tine, sa ma gandesc non-non stop la tine.
Iubirea se castiga, apoi se pastreaza prin impartasirea ei. Poate ca prima data, ar trebui sa privesti realitatea in ochi, in ochii monstrului, si apoi sa realizezi ca e printul tau, ca mereu a fost, ca orice ti-ar oferi vine din suflet, si ca niciodata nu ti-ar face rau... Am vrut sa cred ca exista o astfel de iubire, acum stiu, o vad, o simt, cand il vad...
Astept sa ninga. Mi-e dor de fragilitatea naturii in fata iernii. Acopera tot. Ninsoarea e ca o minciuna alba, nevinovata, care va fi mereu in preajma ta si are darul sa te amorteasca, ameteasca, imbete. Stii ca esti mintit, dar de dragul amortelii, te lasi dus, te mai imbeti din cand in cand... Aaaa, da, La Multi Ani, Romania, Trezeste-te ODATA!
Am invatat ca trebuie sa tac atunci cand ascult. Am invatat ca nu trebuie sa amani inevitabilul. Am invatat ca raului nu trebuie sa-i intorci si celalalt obraz. Am invatat ca greselile le repetam, nu pentru ca nu ne-am invatat lectia, ci pentru ca ne place. Am invatat ca nu avem limite cand e vorba de iubire. Am invatat ca imbratisarea unui prieten valoreaza mai mult decat un munte de aur. Am invatat ca regretele ne otravesc sufletul, si nu ne spala pacatele. Am invatat ca oamenii dispar. Am invatat ca timpul nu-mi este inamic, nu-mi va arata ca imbatranesc, imi va arata ca sunt in stare sa ajung unde mi-am propus. Am invatat ca exista suflete pereche. Am invatat ca distanta nu distruge prietenii adevarate. Am invatatsa iert cele doua persoane din viata mea care mi-au facut rau. Am invatat sa tac si sa injur in gand. Am invatat ca unei singure persoane ii vei spune "te iubesc" din tot sufletul. Am invatat 10 lectii la economie, mi-a mai ramas una. Am invatat ca mereu voi avea de invatat cate ceva.
Ca sa fiu sincera, n-am suportat niciodata persoanele aflate intr-o extrema sau alta cand e vorba de prejudecati. Nici deloc, dar nici cu foarte multe... Cand sunt prea multe, risti sa traiesti izolat, departe de tehnologie, departe de pacate, departe de orice te-ar putea face sa-ti incalci propriile reguli, pentru ca pana la urma sunt regulile impuse de tine, ai dreptul sa-ti alegi drepturile, sa fi cum vrei tu sa fi si sa te comporti astfel... Ce rost are sa... Urmezi turma? Sau... O turma, ca sunt mai multe. Iti place sa fi ca ceilalti? Sa faci, sa zici aceleasi lucruri ca ceilalti? Nu vrei sa te desprinzi? Nu vrei sa fi TU? Suntem toti diferiti si unici in felul nostru, dar uneori ne confundam, si ne lasam controlati... Controlul maselor, de-a lungul anilor, nu a facut decat sa uniformizeze populatia, sa impuna niste reguli tampite! Eu una, nu m-am nascut sa plec urechea la aberatii, am picioarele poate prea bine infipte in realitate ca sa cred in povesti, cred in puterea mea de a merge mai departe, cred in regulile mele, pentru ca sunt ALE MELE... Poftim, libera mea initiativa!
Daca stam mai bine si ne gandim, nu suntem chiar asa de emancipati, in unele cazuri ne asemanam prea mult cu animalele. Ne limitam la instincte si actionam fara a ne gandi de doua ori, chiar daca de multe ori regretam dupa. Asa si cu animalele, crezi ca stau sa se gandeasca? Crezi ca o leoaica infometata va fi oprita de constiinta sa nu omoare o biata gazela? Daca la ea e vorba de instinctul supravietuirii, la noi e putin mai complex. Noua orgoliul, ba chiar nebunia ne impinge la fapte mai putin umane...
Poate ca am invatat sa ne controlam, poate ca incercam sa "intoarcem si celalalt obraz", dar avem o limita, o limita peste care trecem cu totii intr-un moment sau altul al vietii, fie ca strigam, urlam, injuram, batem sau chiar omoram...
Eu, de exemplu, de fiecare data cand au incercat diferiti indivizi sa ma "schimbe", sa ma "imblanzeasca" mi-au activat automant instinctul de aparare a ceea ce sunt si ce reprezint pentru mine si pentru cei la care tin. Unii oameni nu vor putea fi niciodata imblanziti, cum nici un pradator nu va lua cina cu ceea ce se presupune ca ar fi masa... N-am sa tac niciodata, n-am sa-ti insir sute de calitati cand ai numai defecte, n-am sa ma port frumos doar pentru ca asa trebuie, n-am sa iti zambesc bland cand gandurile mele sunt mai mult decat murdare, n-am sa sting lumina pentru ca imi place ce vad in oglinda.
Increderea in tine conteaza cel mai mult, nu va mai fi nevoie sa te duci pe munte, il poti chema si va veni in 2 secunde.
Cand esti plin de ganduri negre, cand suferi, esti suparat, trist, fara chef, cand ai ceva pe suflet, dar n-ai cui sa-i zici... Scrii... Cel putin eu scriu! Cand... Toate incep sa se aseze la locul lor, nu stai toata ziua in casa plangandu-ti de mila, scriind posturi peste posturi, incercand sa trimiti un mesaj celor care te-au ranit... Incepi sa te bucuri de fiecare moment! Pentru ca nu se stie cand vei mai fi asa de fericit, nu se stie cat va dura, sti doar ca nu vei uita niciodata sentimentele astea placute care te-au cuprins si pe care le-ai pastra PE VECI!
E frumos sa fi indragostit!... O spune toata lumea... De fapt e cel mai frumos sentiment posibil. Pentru ce sa ma apuc sa scriu cand stiu ca nu ma vor intelege restul, poate doar EL?
"Being together is all that I want in this life... It's like you're running through my veins with a drop of adrenaline that keeps me alive... Your love gives me the strenght to carry on when I feel down, makes me humble when I don't want to bow, you make me believe that someone, somewhere exists, who will always take care of us.. Now, I know that the word "end" has no meaning to us. We don't have an ending, we'll always have beginnings... A beginning of a new life,together, always and forever."
Cine ar fi crezut?... Numar orele, minutele, cu secundele e mai greu, insa... Abia astept sa te vad! Maine,poimaine, mereu, noi doi, doar noi doi, si discutiile la felinar, cand se apropie 5 jumate si se intuneca, o ea care zice neata chiar si cand e seara, si un el mereu bucuros ca ea ii e alaturi, zambitoare si radiind de iubire... Nu e pasiune, nu e iubire, nu e dragoste, nu e prietenie, e un amalgam... Da, iubite, as putea sa insir mii de cuvinte, care mai de care, alese pe spranceana, si tot nu as putea sa exprim siguranta, linistea, caldura, naivitatea, puritatea iubirii tale fata de mine! Iubire pe care nu o ascunzi, nu e prefacuta, e adevarata si o simt in fiecare celula... De as putea sa ma confund cu tine, sa devenim 2 in 1 la propriu, de as putea sa ma opresc din plans,un plans de fericire, de as putea sa strig lumii intregi: "L-AM GASIT, IN SFARSIT!"... Mama mi-ar zice... Ai doar 17 ani, ce sa sti tu?... Poate stiu ce nu stiti voi, poate am gasit cheia fericirii, care spre uimirea voastra, nu e nimic material, e siguranta zilei de maine,e siguranta ca si maine va fi al meu.
Lumea toata ar putea sa se destrame in jurul meu, nimic nu mai conteaza, atata timp cat esti langa minevei fi lumea mea, sprijinul meu.
Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc!
A aparut soarele, asa am aparut si noi doi, deodata, fara planuri, fara vise, fara lacrimi,nimic premeditat, doar rasete... Imi ajungea un semn de viata din partea ta ca sa stiu ca singurul pe care mi-l doresc langa mine, cat mai mult posibil, esti tu. Ar fi trebuit sa fie simplu, eu si tu, nimeni altcineva, pana la sfarsit... Ar fi trebuit sa fie liniste, nu adunatura asta de zumzaituri nesimtite. Dar uite ca singurul sentiment perfect este iubirea, care nu stiu prin ce incurcatura, incrutisare, imbratisare ne-a unit, si ne face dependenti unul de altul. De ce? Nici eu nu stiu. Cum s-a ajuns aici? Nu-mi pasa! Ma bucur de tot, secunda cu secunda... Stiu ca inainte am gresit mult, stiu ca ajunsesem sa apar o iubire care exista DOAR in mintea mea, dar iubirea ta e dincolo de orice imaginatie, e dincolo de orice simtire cunoscuta de sufletul meu. Indiferent de ce se va intampla, stiu ca locul meu e langa tine, stiu ca NIMENI nu va mai putea sa ne desparta! Poate e prea devreme, poate ma grabesc, nu-mi pasa!
Multe, multe, multe, muuuulte lucruri sunt ciudate... Cuvantul ciudat cred ca s-a inventat pentru lucrurile care nu sunt nici bune, nici rele, nu-ti vine sa plangi, nici sa razi, poate o grimasa ceva, dar nimic mai mult. La lucrurile ciudate nici macar nu sti cum sa reactionezi la prima vedere, pentru ca nu le-ai mai intalnit... Nu sti nici macar ce simti, nici macar ce ai trebui sa simti... Nu prea sti nimic... Taci, privesti... Si te uimesti sau revolti dupa caz... Dar, ce spun? E interpretabil ciudatul, e relativ si diferit... N-avem aceeasi parere... Mi se pare ciudat sa stau, sa incerc un zambet, si totusi sa n-am cuvinte, sa nu pot sa comunic, sa nu pot sa zic "vreau/vin/plec si eu!"... Acum inteleg cum se poate simti un outsider... Un strain in alta tara... E acelasi lucru, nu va stiu limba, nu ma pot exprima, si daca incerc facand semne probabil ma si fac de ras... Mi se mai pare ciudat sa ma incerce o neincredere in anumite persoane... Sa le iau cuvintele ca un atac la persoana mea, cand poate nu e asa... Mi se mai pare ciudat si cand exista a treia persoana intr-o relatie de doi... Gen fata ,baiatul si soacra, mereu acolo prezenta sa strige ce face gresit unul din ei... Ciudat mi se pare si cand... Nu mai poti sa te prefaci, cand esti suparat si numai poti sa pari in regula... De asemenea, si cand eviti un prieten, doar pentru ca n-ai tupeul sa-i spui in fata cu ce ai gresit sau i-ai gresit... Lasitatea unui prieten doare mai mult, si e ciudat... Ca nu sti ce sa faci, sa-i ceri socoteala sau sa-i astepti spovedania... Si sunt atatea si atatea... Mi se pare ciudat si ca suntem nemultumiti, si in loc sa ne multumim cu ce avem, vrem mai mult, mereu mai mult, nu e gresit, decat pana la o limita... E gresit insa cand suntem nemultumiti de cel mai bun lucru care ni se putea intampla... Acum stiu ca niciun om nu e perfect, si nicio relatie nu e perfecta, si nu poate fi niciodata... Ca nici macar "alesul" nu va fi in intregime ce ti-ai dorit, si chiar de ar fi, mereu va exista o chichita care sa va pateze relatia cu imperfectiune... Totul e simplu, noi, oamenii complicam totul... Asa macar drumul spre moarte nu va fi monoton...
“We come to love not by finding the perfect person, but by learning to see an imperfect person perfectly...” Angelina Jolie
Inchin ultimul pahar de durere,pentru fericirea mea de azi inainte. Nu-mi ramane decat sa renunt la o mica parte din placeri si sa-mi inabus orice aminitire legata de tine. Cand nu mai ai ce cauta in viata mea, nu mai revii, te pierzi usor prin umbre... Am stins de mult tigarea de dupa, vine o alta etapa...Pana la urma n-ai fost decat o iubire gresita...
"-... Anuminte iubiri, cele gresite, sunt la fel ca tigarile: e mai bine sa te lasi. - Si cum faci sa-ti dai seama? - Iti dai seama cand respiri aerul curat si simti ca e diferit de fum, ca e bun... si intelegi ca e aerul curat de care ai nevoie." "Zodia indragostitilor" - Giulia Carcasi
Nu e iubire atunci cand te obisnuiesti cu durerea, cu gelozia. Nu e iubire cand te hranesti cu suferinta ta.... Nu e iubire cand o cersesti, cand o farama data din mila e un colt de rai... Nu-mi ajunge, vreau mai mult, vreau TOT... Desi e urat afara, e ceata, e frig, am.... Am... O mana care ma ghideaza si nu-mi va da drumul...
Avem prieteni, unii au multi, chiar foarte multi, altii 2 3, cert e ca sunt unele momente cand ai vrea sa spui, sa-ti spui oful, si simti ca nu poti sa spui niciunuia din ei... De ce? Pentru ca esti prea apropiata de ei, si desi se spune ca in fata unui prieten nu trebuie sa te prefaci ca esti dragut, exista insa o limita a bunului simt. Nu poti sa-i spui "fur, omor, insel".. Sau poate unii spun. Eu, cel putin nu as putea... Orgoliul mereu ma opreste sa-mi patez imaginea in fata celor mai buni prieteni... Stiu ca le-am ascuns mult, insa nimic nu i-ar fi afectat... Ce conteaza un secret in minus sau in plus, atata timp cat nu ii vizeaza pe ei? Si uite-ma din nou, singura intr-o camera plina de oameni, langa telefoane care suna, buzz-uri... Nu le aud, nu ma pasa, nu mai pot sa le raspund, nu stiu ce sa le raspund, nu pot recunoaste ceea ce am ajuns... Nu pot, condamnati-ma nestiind decat stiind.
Foame de tine. De noi... Nimic mai mult. Poate mai putin, mereu e mai putin decat mi-as fi imaginat. Tremur... Nu conteaza. Scap tigara...Vars sucu`. E doar un umar gol, nimic mai mult. Dorinta nu asteapta si cuvintele se impleticesc in sensul lor adevarat. Niciodata nu spunem exact ce gandim, iar cand o spunem o spunem fie prea vulgar, pervers, rautacios... Nu pot sa spun "te iubesc" cand de fapt nici "te ador" nu se apropie de adevaratul sentiment... Deci mint! Cateodata nu stiu ce sa spun, pentru ca nu s-au inventat cuvintele potrivite.... Ce as putea face? Cand faptele sunt interzise si esti prea departe sa-ti arat... As vrea... Dar nu pot. Degeaba.... Mi-e frica de maine, poate apar faptele...
Vi s-a intamplat vreodata sa va simtiti ultimul pacatos, iar cei din jurul tau sa para niste sfinti? Exagerez desigur... Sau poate nu. Nu v-a zis nimeni niciodata ca ati uitat valorile adevarate ale vietii si ca va complaceti in lucrurile rele, sa faceti rau? Hmm... Uneori cand vezi atata bine din partea acestor oameni, zici wtf? Let`s try it! Pana realizezi ca...Binele nu e de tine, ca orice ai face sa te indrepti nu poti, ca o parte din tine va ramane mereu rea, foarte rea. E ceva gresit? E ceva gresit in faptul ca nu-mi ascund adevarata fata, si ca nu sunt o ipocrita? Ati putea sa va prefaceti ca sustineti o cauza, fara sa credeti cu adevarat in ea? (excludem politicienii ca altfel as primii o groaza de "da"-uri...) In final, ramane o singura intrebare: esti bun sau rau? Ce prostie! Niciunu dintre noi nu suntem nici buni si nici rai in totalitate(sper). Nu ai niciun drept sa ma faci rea, doar pentru ca nu mi-ai vazut partea buna. Nu e corect sa ma faci buna, doar pentru ca nu am fost rea cu tine. De fapt... Suntem oameni, si prin asta intelegem un singur lucru, ne-am nascut buni... Dar ne-am stricat pe drum. E chiar asa un pacat de neiertat?
"In their look is something so fucking strange... It`s like I`m the only sinner in the room and they are all saints."
Cand eram mica credeam ca daca bat din palme orice dorinta mi se va indeplini... Si am crescut si am realizat ca daca bat din palme, sunt penibila, imatura, si luata in baza. Dar ei nu inteleg, un copil ramane un copil, se razvrateste anilor care trec, care se astern pe fata... Uite un cos! NU! E imaginar, eu inca sunt mica... De unde cosuri?... Negarea nu dureaza, iar adevarul il descoperi dintrodata, cand incerci sa gasesti o scapare in vechile obiceiuri si totusi nimic nu se mai leaga. Nu te mai invita nimeni sa va jucati cu papusile, ci la o tigara. Si uite asa constati: " am crescut, damn it!". Vrei inapoi? Ramai cu dorinta, stai linistit... "Dar nu vreau....". Stiu ca nu vrei, nici eu nu vroiam...
Gata... S-a terminat... Ai alte vise acum, acum ai chiar ambitii, devii rau, pentru ca si lumea e rea... Unii dintre voi o sa va pierdeti pe drum... Poate o sa va reveniti sau poate NU... Altii o sa uite sa traiasca, iar unii o sa-si faca griji... Trist, nu?
Nu e prima data cand vroiam sa fiu singura. Stiam ca singura modalitate de a ma linistii e o doza mare de singuratate. Nu ma deranja, ba chiar imi facea placere, vantul de octombrie, nasul rosu, eu cu mine si...Lacrimi? Ce conteaza?... - Hey! "Credeam ca nu ma cunoaste nimeni prin zona asta... Se pare ca m-am inselat!" - Buna, Mihai! - Te-am vazut si vroiam sa vad ce mai...faci!? Plangi? - Aveam de gand sa fiu singura, asa ca nu te supara dar as vrea sa raman singura. - Tu chiar crezi ca o sa plec si o sa te las asa? - Mi-as dori din tot sufletul! - Stii... Durerea poate fi mai usor de suportat daca o imparti. - Impart doar cuvinte, Mihai. Nu ai de unde sa simti ce simt eu acum... Si chiar de ai simtii, nu m-ai face deloc sa ma simt mai bine. - Incearca! Pentru ce sa te inchizi? Crezi ca daca nu arati nimanui cat de mult suferi, daca te prefaci, o sa te simti mai bine? - O sa ma simt mai bine cand o sa vad ca nu incearca nimeni sa-mi ofere vreo batista sau nu o sa-mi arate nicio urma de compatimire. - Ei bine, eu te compatimesc pentru gandirea asta. - HA! Multumesc, acum poti pleca. - Imi pare rau pentru tine! Nu te uita asa la mine. Trist este acela care nu e in stare sa-si arate adevaratele sentimente... Dar asta nu o inteleg lasii... - Acum sunt si lasa? - Nici n-ai idee... - Doar pentru ca nu vreau sa ma plang de problemele mele, pentru ca nu am incredere in nimeni ca sa pot impartasi o parte din viata mea? Cati crezi ca isi spun problemele la persoane cvasi-necunoscute? - Crezi ca esti singura? - DA!
Nedreptati vedem zilnic, pe strada, la scoala/facultate/servici, la tv, pe net... PESTE TOT!
Eh, ce daca vecinu o rupe in bataie pe vecina ca nu i-a facut 4 cartofi ci doar 3, ca deh, omu` e nesatul, el aduce banu` in casa(ba pe naiba!)?
Nu ma declar feminista, poate ca sunt in unele momente(momente ca acestea).
Subminarea femeii e de cand ma stiu. Parca aud vorbele unui prieten: " esti fata n-ai voie x,y,z!".
Oooo da, si traim in secolul 21, traiasca emanciparea femeii in lesa barbatului!
N-ai simtit, ca fata/femeie pe pielea ta discriminarea ca esti de sex feminin? Cum te iau toti la misto pe strada, PENTRU CA POT, pentru ca esti slaba si nu prea poti sa te aperi cu tot cu orele tale de karate.
Tind insa sa nu mai critic, si opresc subiectivitatea aici!
Pentru "sexul tare" suntem categorisite simplu: urate si frumoase. Alea urate, proaste, destepte nu prea conteaza...Iar cele frumoase...Hmm... C*rve? Majoritatea sau chiar 90%...
Mai exista si femeile "imposibile" care le cam au pe toate, frumusete si inteligenta.(Generalizez).
INSA! Din ce in ce mai des aud de la baieti/barbati " toate sunteti la fel".Cum? "C*rve", "pe interes"(gen manele asa) etc.
HA! Ne meritam numele. Cate fete nu vezi/auzi ca vor baieti cu bani si masina de fite(SI ATAT). Pai, bai fata mea, tu nu ai creier? Tu nu sti sa te ridici? Sa faci ceva cu viata ta inafara sa te oferi pentru... Ceva ce e trecator pana la urma. Cocalaru` o sa se sature de tine(ca deh ai un termen de valabilitate), odata cu cocalaru` se duc si banii tai si plimbarile cu masinuta. Vai! Iti cauti altu` 100%. Si tot asa...Pana chiar expiri(peste tot si de tot)...
Nu zic ca toate sunt asa, zic doar ce vad, 7 fete din 10 bag mana in foc ca gandesc asa...
Si totusi... Vecinu` n-are niciun drept sa ceara de la alta persoana care lucreaza la fel de mult ca el ceea ce el insasi nu e in stare sa faca.
Iata o carte recent citita pe care o... Recomand pentru cei "normali", cu gandire normala si fara prejudecati de genu`.
"De ce iubim femeile?" de Mircea Cartarescu
"
Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele.
Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac.
Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate.
Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat.
Pentru ca se trag din fetite.
Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare.
Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga.
Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor.
Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti.
Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti.
Pentru ca-ti spun "te iubesc" exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. "
Trecutul ne poate afecta viitorul, cu totii stim asta(cred)! Dar cati dintre noi traim acum si ne gandim la maine in acelasi timp? Cati va ganditi "vere daca fac asta o sa ma afecteze mai tarziu?"? Eu una am tendinta sa traiesc pentru maine, nu pentru momentul "vorbirii". Vorbesc despre viitor, planuri peste planuri, dorinte, vise... Ma intreb cate dintre ele se vor concretiza... Si... Ca orice om, am un trecut mai mult sau mai putin pacatos, e al meu si... Fie ca vreau fie ca nu, daca nu ma doboara Alzheimer-ul, o sa traiesc cu el toata viata... Am gresit, nu mult, destul pentru varsta mea... Mi-am repetat greseala si mi-a placut, am facut rau, prea mult, mi-am facut rau in mod deliberat... Si totusi parca n-as regreta nicio minciuna, nicio privire rautacioasa, nicio jignire... Unii nu le-ati meritat, altii ati fi meritat mai mult, dar deh inca mai lucrez la dozaj. Pana in prezent nu-mi e rusine cu nicio parte a trecutului meu, pentru ca stiu ca daca as fi procedat altfel as fi fost alta, nu cea de acum... Tin sa cred ca mi-am invatat lectia, ca pe zi ce trece sunt un om mai bun(in termenii mei si limita mea). Nu mi-as schimba modul de gandire decat in cazul cand apar anumiti "ghimpi". Atunci revin la levelul anterior, cu experienta mai putina, cu mai putina minte, dar cu siguranta cu mai mult tupeu si...Arme. Dramatizez! Mai pe scurt, cand iti spun nu te baga, a doua oara nu iti mai zic... Pana atunci, gresiti, invatati, aveti o viata, traiti-o cu cap si fara. Depinde de moment.
I'm an angel, I'm a devil
I am sometimes in between
I'm as bad it can get
and good as it can be.
Sometimes I'm a million colors,
sometimes I'm black and white
I am all extremes.
Try figure me out you never can.
There's so many things I am.
RSS Feed (xml)