Un copil de clasa a II-a

- Nu ma intelege gresit, dar de ce o vrei? Stiu, poate are ceva ce te atrage si te tine legat de ea, dar nu ti se pare ca nu va este sortit?
- Nu, nu mi se pare. De ce mi s-ar parea? Suntem doi oameni, care s-au gasit, si mai presus de orice au invatat sa se iubeasca pentru ceea ce sunt cu adevarat...
- Si cu minciuna cum ramane?
- N-am avut de ales...
- Inteleg ca are varsta pe care ai mai vrea-o si tu, inteleg ca e vesela, nebuna, e inca la liceu, nu e ca fetele de varsta ta, pardon, femeile de varsta ta.
- Tocmai asta imi doream, sa nu fie ca ele! De ce e asa greu de inteles? Eu nu vad niciun impediment!
- Restul, inclusiv ea il vede... Ai de gand s-o cresti? Ai de gand sa stai sa dea bac-ul, sa dea admitere la facultate, s-o termine, sa-si gaseasca servici, toate pe care tu le ai deja... E un fel de handicap pentru amandoi... Incearca sa vezi...
- La asta se rezuma?
- Da! Abia acum va incepe sa-si traiasca viata, chiar crezi ca nu-si va cere libertatea? Atat de la ai ei cat si de la tine? Nu crezi ca are nevoie de doza aia de nebunie, pentru ca asa am facut toti? In ultima instanta, i-ai fura ceea ce tu tanjesti si acum si incerci sa ai. Intre voi doi e un copil de clasa a II-a... Nu spun ca e imposibil sau inutil, e doar un risc pe care tu singur ti-l asumi, gandeste-te daca se merita.