Mi-e dor...

E dimineata, si pentru a nu stiu cata oara ma uit la un geamantan gol, pe care il voi umple de fiecare data cand voi pleca in vacante. Acel geamantan nu-mi va fii niciodata un prieten care ma va ajuta sa-mi adun visele si sa plec...
Am avut posibilitatea sa plec, nu ma oprea nimic, decat el...
Si am ramas... Daca regret sau nu, nici eu nu pot sa spun...
Mi-e dor de ceea ce as fi putut sa ajung... Daca plecam... Mi-e dor de fapt, de cum ma imaginam...
Nu mi-as fii dorit sa cresc. De ce nu m-a intrebat nimeni daca vreau? "Ba, tu asta mica, vrei sa cresti?" De ce? Spuneam nu...

S-a terminat, s-a terminat....

Și aici mă refer la liceu...
Da, doamnelor, domnișoarelor, domnilor, s-a terminat și perioada mea de liceu.
Am terminat să scriem prin albume, s-a terminat și banchetul, au rămas amintiri care momentan mă dor.
Doare incertitudinea. Nu știu cu cine voi ține legătura, nu știu cine pe unde va ajunge. La dracu, nu știu nici eu unde voi ajunge...
Nu am fost nici pe departe clasa unită, cuminte sau pericol public... Eram amestecați, diferiți, eram de pe planete diferite. Chiar și așa, sunt mândră să afirm ca am avut 4 ani plini de râsete, lacrimi, trădări, intrigi, certuri, prietenie, iubire, amestecate, niciodată nu au avut doza potrivită.( de obicei era prea mult din fiecare).
XII-G, până aici ți-a fost!