duminică, 31 mai 2009

Azi.


Azi, cineva iti va arata cu totul o alta lume. Azi, vei fi fermecata fara voia ta, azi vei trai cat pentru 1 an, azi e vorba numai despre voi doi, despre nebunia lui si visul tau. Sapte ore, o dorinta ascunsa, un sarut refuzat, o imbratisare si plecarea. Nu va fi ultima data, eu stiu, pacat ca tu nu sti. Zambeste, aduna fiecare secunda si pastreaz-o in sertarul sperantei, astept totusi sa suni. Am si eu la fel de multe emotii ca si tine. N-ai nevoie de bafta, ai nevoie de un suras si o minte agera, sa-i termini propozitiile si sa fi cu un pas inaintea lui. Stiu ca poti! Iti tin pumnii.



Pentru tine,
O persoana importanta caruia i-am gresit mult, dar a stiut sa gaseasca iertarea.

sâmbătă, 30 mai 2009

?!


Nu stiu cum reusesti, nu stiu cum poti sa existi pentru mine, nu stiu cum imi hranesti iluziile si mi le destrami in acelasi timp, nu stiu cum te pot iubi si uri privindu-te in ochi, ti-as raspunde la "Te iubesc" cu un "Te urasc ca te iubesc", ti-as povesti viitorul meu daca nu te-as fi inclus in el de atatea ori, in vise, in gand, mereu... Rautatea ta o ador, iar bunatatea ti-o arunc, nu dau 2 lei pe ea. Stergeti zambestul de pe fata cand citesti, iti regret privirea atat cat ma apasa iertarea, de atatea ori irosita pe buzele mele. Ti se citeste satisfactia in ochi, stiu, iti place asa, imi placi asa si stiu ca daca te-ai schimba, te-as schimba si eu. Stiu ca vei pleca, insa stiu ca voi veni si eu, destinul imi e al naiba de legat de al tau, tu pleci, eu vin...Eu raman. Mereu raman cu tine, de ce? De ce? De ce? Cand nimeni nu ne da sanse, ne dam noi? Cand nimeni nu ne vrea impreuna, de ce inca suntem? Poate suntem... Suflete pereche?!

joi, 28 mai 2009

Te rog


"Copil.Naiv,


Sper sa fiti fericiti, stiu ca tu meriti si el te merita mult mai mult decat mine, cand o sa mai cresti o sa imi dai dreptate, o sa iti dai seama ca totul a fost in mintea ta, ne-ai dat o sansa, ne-ai vazut fericiti, ne-ai vazut iubindu-ne pana la sfarsit, dar doar in vis. Nu vreau decat sa te vad radiind, langa el sau fara el, mi-e totuna atata timp cat nu iti mai alerg prin vise,prin ganduri... Nu a fost sa fie, nu plange, nu ma intrista... Zambeste, ca la asta te pricepi, aduna-ti visele si indeplineste-le. Iubeste aerul, lumina, zilele de vineri innorate, ploaia de vara, pe Andreea, locul nostru, chipul tau, iubeste ce am avut si ce n-o sa mai avem, da-mi drumul asa cum ti-am dat eu, dar nu ma uita, niciodata. Sterge-ti lacrimile ca nu ti le merit, vreau un suras si un "POT", nu-ti vreau tristetea, pentru ca o simt...Imi arde sufletul, imi arde simturile, te rog, nu uita, poti, uita, mergi mai departe."


Mereu, niciodata eu.

miercuri, 27 mai 2009

Reality check


"Ploua. Lin. Nu da semne de incetare... Nu-i nimeni pe strada, un trecator ici colo alergand, fugind de ea, de mine... Asa cum a fugit si el..."

[...]" Sper sa fie cineva acasa..."

- Buna seara, Mihai este acasa?
- Da este, dar nu stiu daca vrea sa te vada.
- Ati putea totusi sa-l intrebati?
- Intra.

[...]

- Ce cauti aici?
- Putem vorbi?
- N-am timp si nici nu cred ca vreau.
- Te rog.
- Ascult.
- M-am gandit la noi...
- Si ti-ai dat seama ca locul tau e langa mine?
- Da....
- Atunci de ce plangi?
- Pentru ca te porti asa cu mine, pentru ca ma privesti indiferent... Pentru ca simt ca nu vrei...
- Si n-am motive sa fiu asa? Crezi ca nu stiu ce ai facut in ultimele luni? Si cu cine?
- Am gresit...
- Ai gresit acum ca el a plecat, daca ramanea nu spuneai asta...
- Daca eu ii ceream ramanea!
- Nu prea cred...
- Sti ceva ce eu nu stiu?
- Da, draga mea stiu mult mai multe decat iti trece tie prin capsorul ala. Ca sa vezi! Nu ti-a spus ca a venit sa-mi vorbeasca? Ce pacat!
- Ce ti-a zis?
- Mi-a spus ca azi vei veni sa-mi ceri sa ne impacam... Mi-a spus sa te primesc si sa te iert ca de fapt pe mine ma iubesti, si-a dat el seama... N-am crezut ca o sa vii sincer...

" Nu putea sa zica asta...Chiar crede asta? Sau...Da... A vrut sa ma impac cu el..."

- Uite ca am venit!
- Si crezi ca daca ai venit, spasita, din nou in bratele mele o sa te iert asa usor?
- Mihai, te cunosc! Ce vrei de fapt?
- Vreau ca totul sa fie cum vreau eu. Eu am voie orice, tu doar ce vreau eu.
- Nu!
- Atunci usa e in directia asta, drum bun!
- Bine fie.
- Maine vei primi "instructiunile".
- Vai, multumesc!
- Cu placere.

luni, 25 mai 2009

Ramas bun


- Nu pleci pana nu o sa-mi raspunzi la cateva intrebari! Vorbesc serios, nu te misti de aici pana nu-mi explici tot!
- Nu am nimic de explicat, da-te din usa!
- Altfel ce?
- Ce vrei?
- O explicatie plauzibila a plecarii tale.
- Inceteaza, nu am nevoie acum de copilariile tale. Nu te-ai prins pana acum? Ai fost inca o copila care s-a indragostit de mine si de care m-am plictisit. Uite, am destule pe cap ca sa te mai ascult si daca nu te dai acum din usa o sa pierd avionul adica se vor duce pe apa sambetei ultimii mei bani.
- Bine, daca asa stau lucrurile nu vad de ce te-as mai retine. Pana la urma esti inca un baiat care isi bate joc de o fata. Tipic! Pacat... Credeam ca esti diferit... Mai sti? Noi doi, "gemenii"? Toata lumea zicea ca semanam, si ca ne potriveam, se pare ca totul de fapt a fost in capul meu. Ei bine, felicitari, sper ca te-ai distrat pe seama mea. Poftim, iti deschid si usa, maestre!
- N-ai intelege daca ti-as spune.
- Cred ca am inteles tot! Imi pare rau ca am venit dupa tine, imi pare rau ca l-am parasit pe Mihai pentru tine, imi pare rau pentru toate amintirile pe care le am cu tine, imi pare rau ca te-am cunoscut!
- Te iubesc!
- Si mai ce? Hai, mai minte-ma!
- Nu te mint... Asculta-ma!
- Nu VREAU! Alte minciuni? E cazul sa pleci... Iti pierzi sansa de a te intoarce acasa... Pe mine deja m-ai pierdut, nu ca ti-ar si pasa...
- Ramai...
- Nu... Pleaca! Ai avut dreptate...Locul tau nu este aici, e acolo... Indiferent de cate minciuni au fost intre noi, adevarul e ca nu ne este predestinat sa fim impreuna... Niciodata! Cuvantul tau preferat... Pentru mine o sa ramai mereu..."strainul" si atat... Iar eu voi ramane mereu eu. Drum bun!
- Un sarut de adio?
- Prefer unul de ramas bun.

joi, 21 mai 2009

Time`s up!


- Ah, nu-mi vine sa cred ca au trecut 2 luni de cand suntem impreuna!
- Uite ce e, trebuie sa vorbim neaparat.
- Ce s-a intamplat?
- Trebuie sa plec.
- Unde?
- Inapoi.
- Aaaa, dar te intorci nu?
- Probabil vara viitoare.
- Cand? Nu vorbesti serios! Te desparti de mine?
- Da, ti-am zis ca o relatie la distanta nu merge, nu avem de ales. O sa ramanem cu amintiri.
- Amintiri? Ce? Nu-mi vine sa cred ce spui. Stai sa inteleg, stiai de la bun inceput ca o sa pleci la un moment dat?
- Da, aveam chiar si termen limita.
- Se pare ca e pe punctul de a expira..
- Da... Imi pare rau, te rog n-ai de ce sa plangi... Asa a fost sa fie!
- Cine esti? Tu nu esti persoana cu care am fost impreuna in ultimele 2 luni, ce e cu tine? Esti rece, nu te pasa, ce este?
- Nimic. Nu a fost niciodata nimic, mi s-a parut amuzant sa ma joc cu tine.
- Bine, atunci n-o sa te mai retin, mult noroc.
- Multumesc! Ai grija de tine!
- Normal, cine altcineva sa aibe?

luni, 18 mai 2009

Just fun.



- Multi ani traiasca, multi ani traiasca, cine sa traiasca, cine sa traiasca?
- Mama? Nu vreau tort! Ti-am mai spus, vreau sa va comportati ca si cum ar fi oricare alta zi, neimportanta. Va rog, plecati.
- Draga mea, a venit un baiat sa te vada.
- Cine?
- Mi-a spus doar ca a venit sa te salveze. Tinerii din ziua de azi, nu poti intelege despre ce vorbesc.
- Spune-i sa intre!
- Dar esti in pijama!
- Exact! Sunt in pijama,nu sunt dezbracata!

[...]

- Cioc, cioc? Este o majora in casa asta sau am gresit adresa?
- Ce cauti aici?
- Altceva mai dragut nu puteai sa zici? Gen, vai nu trebuia sa te deranjezi sau WOW!! 50 de trandafiri albi, de unde stiai ca imi plac?
- Sunt superbi! Multumesc!
- Si?
- Si ce?
- Pot saruta sarbatorita?
- Hmmmm...
- Daca as sta dupa raspunsul tau am ajunge si la cea de-a o suta aniversare a ta. Apropie-te, stiu ca vrei.
- Dar...
- Stiu ca vrei...

[...]


- Nu poti sa revii asa in viata mea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat! Totul incepuse sa revina la normal, ma impacasem cu...ah...
-Te-ai impacat cu el? Cum ai putut? Iti mai aduci aminte cat rau ti-a facut? Mai sti? Mihai, lupul cel rau de care fugeam ca nebunii pe strada? Mai sti? Iti mai amintesti de noi? De putinele zile perfecte pe care le-am avut?
- Nu e cazul acum sa-mi aduci aminte de toate astea!
- Am venit dupa tine, special pentru ziua ta, nu ti se pare ca as vrea sa inmultesc amintirile astea?
- Si eu de ce crezi ca am venit dupa tine? Probabil in ochii tai nu sunt decat o fetita rasfatata...
- Care intre timp a devenit majora...
- Mda. Noi nu existam si nu o sa existam niciodata impreuna. Locul tau e acolo nu aici, asa cum locul meu este aici si nu va fi acolo.
- Ce mod subtil si rafinat de a-mi spune "du-te dracu!".
- Inceteaza! Chiar credeai ca o sa mearga? Ai fost doar o distractie si atat.
- Aaaa, AM FOST DOAR O DISTRACTIE? Frumos, adevarul e ca am avut destule ca tine, tu macar ti-ai jucat bine rolul.
- Rol?
- Da! Rolul de c*rva, pentru ca in esenta asta esti, te dai pe langa lume, le spui ceea ce vor sa auda, le iei tot ce au mai bun si dupa? Dupa hei fraiere, te-am pacalit! Urmatorul!
- Pleaca!
- Altceva mai vrei? Bani pentru prestatie?
- Pleaca am spus! Mama???
- Plec. Iti pleaca distractia! Nu-ti pare rau?
- Nu intelegi ca ti-am spus toate astea ca sa pleci? Ca sa uiti tot? Ca sa vezi ca nu putem fi impreuna?
- Ramaneam in Romania, dar se pare ca nu mai am pentru cine.
- Poftim?
- Pa...
- Stai! Te rog! Stai!

[...]

sâmbătă, 16 mai 2009

(nu) POT!


Zac, pierduta de febra, prinsa intre lacrima din coltul de jos a buzei stangi si cea care s-a oprit pe obrazul drept cu hainele in care i-am zis adio inca pe mine, impregnate cu aroma pielii lui. Cand m-am privit in oglinda n-am putut sa-mi dau seama daca am obrajii rosii de la soare sau de la plans. Trist... Pana si catelul numai latra, sta inert si se uita la mine, parca plangandu-mi de mila ca toti ceilalti. Nu-mi mai iese zambetul, nu mai stiu si nici numai vreau sa zambesc, nu mai am puterea sa ma ridic si de data asta. Am incercat de atatea ori, am iertat, am uitat... Si, ciudat, nu mai pot simti nimic, nici soarele nu ma mai deranjeaza, nici vanticelul de seara, nici imbratisarea ei. Un mesaj m-ar putea trezi la viata, un cuvant doua din viata ta... Pentru mine afara ploua, tuna si fulgera,si, curios, nu imi mai e frica.... Iata-ma,din nou, facuta bucati, din nou din vina ta... Tot ce imi doresc este un semn ca sa pot ridica privirea spre cer si sa spun: "Pot!"

"Mi-as fi dorit sa imi spui ca va fi bine."

**(imbratisarea)ei- my bf

vineri, 15 mai 2009

Trezirea!!



Ei, si a venit vremea cand realizezi ca orice vis se termina. Pana la urma ce farmec ar mai avea viata daca nu te arunca asa dintr-o data in realitate fara sa-ti spuna "TREZESTE-TE!". Trist si deloc necesar... Dar de azi o sa pun piciorul in prag! Fara vise, fara tampenii existente doar in mintea mea... Realitatea e alta! Mai cruda si departe de ceea ce imi imaginam. Nimic nu mai are farmec acum ca ceasul desteptator al realitatii nu ma mai trezeste, de fapt nu mai are nevoie... Deja o vad, o simt, o ating... Sti, ceva? Renunt, am ales prost si aleg sa scap de tot pana nu e prea tarziu, pana nu visul imi distruge realitatea deja traumatizata.

joi, 14 mai 2009

Inceput


"Promit sa mi-l scot din minte... Promit sa-l detest din tot sufletul, promit... la dracu nu pot!"

--Avionul este pe cale sa aterizeze, va rugam sa va puneti centurile de siguranta pana la stingerea becului rosu! Va multumim!--

-Mihai?!
-Si mie mi-a fost dor de tine, iubito!
- De unde stiai ca ajung azi?
- Prea multe intrebari dintr-odata, hai la masina, cred ca esti obosita...
- Nu! De unde ai stiut ca vin astazi? Vreau acum si aici un raspuns!
- Bine, m-a anuntat unchiul tau si mi-a povestit tot. Condoleante!
- Condoleante? Unchi?
- Da! M-a sunat azi dimineata si mi-a spus ca abia te-ai urcat in avion si ca intr-o ora si 40 de minute aveai sa ajungi in Bucuresti, si deci iata-ma, asteptandu-te! Cum iti mai e? Mai esti trista?
- Sunt bine... Du-ma acasa, te rog!

[...]

"Unchi? Condoleante? Ce mincinos! Macar la telefon stie sa minta... "

- Si? Maine devi majora, cum te simti?
- Nu prea ma intereseaza! Zilele de nastere sunt ca un ceas cu alarma, suna fix la data, ora si secunda pe care destinul ti le-a impus, au doar rolul de a-ti aminti ca timpul trece cu sau fara voia ta si ca viata se scurge.
- Tot n-ai renuntat la ideile tale prost preconcepute?
- Mihai, azi mai mult ca niciodata nu-ti accept nicio critica, nici macar o nota de sarcasm in vocea ta!
- Sti... M-am gandit foarte mult la noi cat timp ai fost plecata si mi-am dat seama ca ti-am facut prea mult rau, si nu meriti, tu nu mi-ai face asta niciodata, tu nu m-ai insela, in schimb eu nu am nicio scuza...
- Nu mai conteaza acum ce a fost. Daca traiesti in trecut, prezentul nu exista si viitorul trece pe langa tine... Ce-ar fi s-o luam de la zero? Buna, Mihai! Imi pare bine sa te cunosc!
- Si mie imi pare bine, mi-ar fi placut sa mai stam de vorba, dar e cazul sa urci.
- Asa e!
- Maine deja o sa fiu norocosul iubit al unei majore superbe!
- Nu te mai flata!

[...]

miercuri, 13 mai 2009

Noi.Doar noi.


Nu e usor sa explici ceea ce simti mai ales intr-un moment in care ma aflu chiar eu, acum. Nu stiu daca e un post trist sau suparat, nu stiu ce o sa intelegeti voi din el... Se spune ca atunci cand e vorba de iubire, toate barierele dispar lasand sa se vada un orizont insorit pe care il poti imparti cu jumatatea... Daca insa, orizontul impartit de fapt il priveste unul singur, iar tie nu-ti ramane niciun petec de raza? Daca totul ce trebuia impartit revine unuia singur, iar celalalt nu ramane decat sa se complaca sau sa plece. Asa este acum iubirea? Suntem insetati de cat mai mult, nu impartim cu nimeni nimic? Ce-i al nostru ramane al nostru chiar si cand nu este cazul? Se mai poate numi iubire? Sau e doar un orgoliu nemarginit care nu se sacrifica nici macar pentru fiinta firava care iti apreciaza pana si ultimul defect? De ce ceea ce tu primesti sa nu dai inapoi? De ce nu platesti totul cu aceeasi moneda si te rezumi la a fi zgarcit? Adevarul doare, insa nu te raneste... Nu iti poate face nimeni niciun rau...
Am invatat de mici sa fim primii, sa vrem sa fim primii, sa nu dam ce este al nostru ca poate o sa ramanem fara el. Nu mai sunt prea multe de spus, decat ca o sa ramanem singuri, ingropati in rautatea noastra, in mandria noastra, care mai tarziu vor ajunge bariere. Bariere intre noi si...restul. Pana la urma noi contam, nu altii... Doar noi...

Replica


Imposibilul este doar o scuza. "Niciodata" este inutil in orice situatie. Nu putem fi siguri de franchetea lui . "Nu vreau sa te mai vad niciodata!", "nu vreau sa-ti mai vorbesc niciodata", "n-o sa te iubesc niciodata", "n-o sa fim niciodata prieteni", "n-o sa fim niciodata impreuna" etc. Serios? Esti sigur? Cat de sigur? "Niciodata" isi are locul numai in carti, cand autorul decide destinul fiecarui personaj, cand niciodata ramane niciodata pentru ca asa vrea el, cand un el si o ea n-o sa reuseasca sa fie niciodata impreuna, nu exista scapare. Ce sanse sunt ca atunci cand ii spui vecinului "nu vreau sa te mai vad niciodata" chiar sa nu-l mai vezi? Cuvantul "niciodata" apare din mai marea noastra mandrie, nu din statistica reala. Pentru optimisti "niciodata" exista cand e vorba de extreme, pentru pesimisti, e la ordinea zilei... Roata vietii se intoarce de prea multe ori ca sa te tii de "niciodata". Tu de cate ori folosesti pe zi?

luni, 11 mai 2009

Adio!


" Nu am cuvinte indeajuns de puternice pentru a exprima sentimentul de azi, care a fost si ieri si va persista si pana maine...!
N-as asculta lumea, daca as putea sa te chem si tu chiar sa vii, fara alte cuvinte si explicatii, daca as putea sa cred in noi, barierele erau deja o amintire... Dar nu vii, eu nu te cred.. Esti doar o voce si multe cuvinte amestecate fara de care ma sufoc...
Azi, nu mai respir, pentru ca am uitat de ce traiesc, ce tel am...
Astept un vis... Astept un "niciodata"...

N-a mai ramas nimic, decat cuvinte goale si sentimente false, nu pot sa te mai vreau...
Te las...Adorat de toata lumea, in plina cadere...
Nu imi mai gasesc locul langa tine, nu-ti mai vreau suflarea in ureche, nu mai vreau atingerile de dupa-amiaza si nici sarutul de aseara, pleaca, de fapt...ramai, plec eu...pentru totdeauna. Adio, amice!"

Te...


- Nu trebuia s-o lasi singura... Mai ales acum cand v-ati impacat...
- Nu se supara, cred ca e inca e in stare de soc ca ne-am impacat.
- Sper sa fi fericit cu ea!
- O sa fiu la fel de fericit cat o sa fi tu cu el...
- Nu am nevoie de ironii, el, spre deosebire de altii nu ma face sa visez la lucruri imposibile. Actor de 2 lei! Puteai sa te straduiesti mai bine de atat!
- Nu m-ai putut intelege niciodata, acum e prea tarziu.
- Ba am inteles! Iti place sa te joci cu focul, lasandu-l pe celalalt sa se arda...
- Nu mai bine iti tii gura tot restul drumului?
- Cata amabilitate!
- M-am saturat de vocea ta, de privirea ta, de neincrederea ta... L-ai ales pe el, drum bun!
- Cand am zis ca l-am ales pe el? Cand? Tu esti cel care a trecut primul la fapte, fara preaviz, tu te-ai intors in trecut, in greseli, nu eu.
- Ti-am zis sa incetezi!
- Nu vreau!
- Daca nu taci te sarut!
- Sa nu cumva s-o inseli pe Anna!
- Vino incoa!
- Conduci!
- Taci!


[...]


- Se pare ca asta e... S-a terminat tot!
- Esti sigura? Poti sa ramai totusi...
- Ai vrea sa raman?
- E problema ta, eu doar ziceam... Oricum esti bine venita oricand la mine acasa.
- Nu multumesc! Exista cineva care ma asteapta acasa.
- Atunci, hai, i-ati zborul, sa nu cumva sa pierzi avionul care te aduce in bratele iubirii tale!
- Pa!
- Stai! Promite-mi ca ne vom mai vedea in viata asta...
- Nici in cealalta n-am de gand! Adio!
- Tine bine minte ce-ai zis cand o sa ti se faca dor de mine.
- N-o sa mi se faca niciodata dor, n-am de cine... De ce nu-mi dai drumul? De ce ma privesti asa? Ai sa-mi zici ceva?
- Te...Ai grija de tine!
- Dar?...

[...]

duminică, 10 mai 2009

Cortina cade... Voi pleca.


"Si cu toate cele spuse... De-ar sti, ca fiecare moment il traiesc cu frica, mi-e frica de secunda urmatoare pentru ca te-as putea pierde, as putea pierde putinul nostru... As putea pierde ceva ce pentru tine nu conteaza, n-a contat, n-a avut cand sa conteze. Nu stiu de ce ai aparut, dar ador la nebunie ca existi... Insa niciodata ramane niciodata, eu plec, tu ramai, te las invaluit in propriile amintiri si propriile aventuri cu timpul, te las, dar o sa te pastrez, o particica din mine ramane la tine, va ramane intotdeauna, dar tu n-o sa sti, n-ai de ce, nu vreau sa sti...
Astfel actorul va ramane fara replici, iar cortina cade inainte de timp... De data asta, spectacolul nu va continua, totul s-a terminat, publicul a pleacat.. Pana maine vor uita...Te vor uita. Imi pare rau."

O greseala.






- Inainte sa-mi inchizi, te rog asculta-ma! Imi pare sincer rau pentru toate cele intamplate, speram sa te pot uita insa nu pot. Ai putea sa ne vedem?

- Nu am de ce sa ma intalnesc cu tine, Anna.

- Atunci vin eu la tine.

- Nu! Alo? Alo? La dracu.

[…]

- Cine era?

- Aa, te-ai trezit…

- De fapt m-a trezit telefonul. Ce ai patit? Iti tremura mana…

- Nu am nimic.

- Uite ce e, m-am decis sa plec, am ingrijorat deja prea multa lume…

- Vrei sa spui de fapt ca ti-e dor de el… Stiu ca asta e, cum ti-am spus si aseara, nu o sa te opresc, ai cale libera sa faci ce vrei, dar nu mai e cale de intoarcere…

- Ai impresia ca m-as razgandi? Nu am de ce.

- Nu ai de ce? Eu ce rol joc in povestea ta?

- Nu apari in poveste, dragule, cel putin nu mai ai nici un rol, ai fost un actor care si-a gresit replicile si a fost dat afara de pe scena. Daca ti le invatai, publicul te-ar fi adorat, acum au si uitat de tine. Ai fost o greseala a producatorului.

- Ce producator lipsit de experienta! Am si eu o veste pentru tine, m-am impacat cu Anna.

[…]

- Esti bine? Te-ai lovit?

- Da, sunt bine, am avut o cadere de calciu, nimic grav, actor de 2 lei!

- Puteai sa-mi multumesti ca am fost pe faza si te-am prins. Daca mureai?

- Daca muream nu eram obligata acum sa-ti multumesc. […] Ai musafiri?

- Da, e Anna…

- Nu glumeai…

- Poftim? Ce-ai zis?

- Ma duc sa-mi termin de facut bagajul…

- Nu, stai, as vrea s-o cunosti…

- Lasa-ma!!

- Hai sa-i deschidem impreuna, s-o intampinam cum se cuvine.

- Daca nu-mi dai drumul la mana, tip!

- Fii cuminte!



Fiecare om merita o a doua sansa, insa ea nu. Nu stie ce vrea, nu recunoaste cand greseste, ma considera pe mine vinovatul prostiilor ei, insa…ciudat…nu stiu daca as putea sa traiesc fara sa-i vorbesc. Pacat, ca actorul, eroul, salvarea ei e fix langa ea privind-o neincetat, savurandu-i miscarile… Pacat ca nu realizeaza… Nu stie, nu vede dincolo de nepretuitul ei orgoliu…”



- Ce ma bucur ca ne-am impacat!

[…]

What goes around comes around.



"Probabil ca nimic nu e asa cum vrem. Probabil ca doar doua cuvinte iti pot schimba viitorul si pot rani un milion de persoane. Daca nu ar fi fost incapatanata ar fi vazut realitatea sincera din ochii lui, dar nu a vazut. Si nu s-a gandit niciun moment ca a ranit o persoana si ca a facut alte doua fericite. Ce-i ramane de facut? Sa plece sau sa ramana? Voi ati pleca sau ati ramane?... Roata in curand se va intoarce, voi ce o sa alegeti? Orgoliul sau realitatea?"

Texte...


- Pana la urma ti-ai dat arama de pe fata, banuiam eu ca esti un alt porc, fix ca toti ceilalti.
-
Ce am facut?
-
Se pare ca nu am fost singura minora naiva care ti-a cazut in plasa? Ai talent dragul meu felictari!
-
Nu inteleg, copile, ce s-a intamplat? Calmeaza-te!
-
Sa ma calmez? Am venit dupa tine in alta tara, am crezut ca esti real, esti doar un fruct al imaginatiei mele. Inca sunt in stare de soc, sper ca v-ati distrat tu si prietenii tai pe seama mea. Nu cred ca ti s-a mai intamplat vreodata sa-ti sune una la usa in mijlocul noptii si sa-ti marturiseasca ca e indragostita de tine.
-
Copile, uita-te in ochii mei chiar nu vezi ca nu te mint? Ca nu imi bat joc? Ca te vreau sincer,fara mustrati de constiinta, fara minciuni?
-
Ei, eroul meu drag, ai un drum lung de strabatut sa ma convingi ca esti sincer, asa ca te sfatuiesc sa nu te obosesti sa ma opresti maine cand voi pleca.
-
Uite alt sfat, obisnuieste-te cu ideea ca o sa-ti dau voie sa pleci doar atunci cand o sa-ti doresti din tot sufletul sa ramai.
-
Stop! Sa-mi dai tu voie? Cine esti tu? Aaaa, stai, cred ca imi amintesc cine esti. Se presupunea ca tu erai salvarea mea, tu erai cel care imi deschidea orizontul, erai cel care imi promitea un cer senin si aer curat. Ia-te uita ce introsatura! Se pare ca esti chiar opusul, de fapt esti la fel ca el, de fapt esti chiar mai rau. Macar el nu imi dadea sperante ca apoi sa mi le fure.
-
Pana aici! Da, recunosc, nu esti singura minora naiva care mi-a cazut in brate, dar esti singura minora naiva pe care o vreau.
-
Pe langa restul majorelor usuratice probabil.
-
Nu! Asculta bine ca e prima si ultima data cand o sa-ti zic asta. Nu esti prima pe care am iubit-o, nu esti prima pe care am dorit-o, nu esti prima fata dupa care m-am tinut avand un scop precis, dar vreau sa fi ultima.
-
Texte…
-
N-am terminat! Ce vrei mai exact sa-ti recunosc? Ca atunci cand te-am cunoscut era clar ca nu vroiam mare lucru de la tine? DA! Asa e, dar mi-ai intrat in vene repede m-ai luat pe nepregatite, nu am putut sa ma abtin sa nu te vreau. Te las sa te gandesti la asta, daca pleci sau nu e alegerea ta si numai a ta, n-o sa te opresc.

miercuri, 6 mai 2009

Guilty.


- Copile, ce cauti aici?
- Mi-a fost dor de tine...E ceva gresit? Daca vrei plec, gasesc eu un zbor sa ma intorc acasa, poate chiar nu era cazul sa vin, ce as putea sa vreau de la tine? Nu,nu, lasa...
- Tu chiar crezi ca o sa te las la 11 noaptea sa te duci inapoi la aeroport? Macar asteapta pana maine independento, hai intra nu musc...
- Sigur?
- N-ai de ales.

[...]


- Si? Cum de ai venit pana aici?
- Ca sa te vad... Ti-am zis ca plec daca deranjez, probabil m-au si dat disparuta, plec...da...asta trebuie sa fac.
- Ti-am mai zis ca nu pleci, vrei sa te leg de calorifer? De fapt nu am calorifer...De pat?
- Foarte amuzant! In cazul in care nu ai observat am zburat 2000 de km sa te vad, nu 2, ar trebui sa-mi multumesti pentru asta!
- Mii de multumiri maria ta! Nu ma poti acuza ca te-am obligat eu, nici macar nu stiam ca vii pentru Dumnezeu, esti un copil nebun,stiai? Al naibi de nebun...
- Dupa tine...
- Recunosti deci...
- Mda. Se pare ca nu mai am nevoie de niciun erou, insa de tine as avea...
- Parca eu eram eroul...
- Ei,bine nu mai esti! De ce sa fi? N-ai nicio super putere, esti doar incredibil de enervant si vorbesti prea mult si prea repede...Eroii nu fac asta!
- Dar eroii fac asta?
[...]
- Sau asta?
[...]
- Eroii sunt cam obraznici, cel putin cel din fata mea, stai pe fotoliu si taci.
- Femeile, nu le poti intelege nici macar daca incerci! Daca nu vruiai ma opreai, ce vrei de fapt? Sti macar ce vrei? Ca eu cu siguranta nu stiu, si crede-ma ca am incercat. Vii neanuntata, in casa mea si tot eu trebuie sa tac?
- Da. Stiu ce vreau, pe tine, ma mai pui mult sa repet?
- Pana o sa iti intre tie in cap ca asta vrei. Pot fi orice, dar nu prost, te-ai certat cu el? Suferi mult si ai nevoie de un umar pe care sa plangi? Daca vrei parerea mea un e-mail ar fi fost mult mai rapid, eficient si al naibi de ieftin! Incep sa ma satur sa fiu felul doi. Ce vrei de la mine?
- Da-mi drumul!!
- Nu asta vruiai? O imbratisare ca sa fie totul mai bine? Sa existe cineva care sa te protejeze? Ca apoi sa le dai cu flit? Pentru tine mai e si convenabil, vii iti faci treaba dupa imi bagi scuza ca trebuie sa pleci! Sti foarte bine ca nu esti o victima, nu mai incerca sa pari ca esti! Ai fi avut atatea ocazii sa-ti si sa-i spui STOP! Nu ai facut-o, iti place sa suferi nu?
- Cum indraznesti? Din toate astea reiese ca tu esti de fapt victima si ca eu abuzez de tine si totusi cine pe cine strange de mana?
- Nu, niciunul dintre noi nu e victima, suntem amandoi vinovati. Tu pentru ca mi te oferi pe tava...
- Ia-o usor ca nu e adevarat!
-... si eu pentru ca te vreau. E foarte adevarat, altfel de ce ai mai venit aici? Sa ma saluti si dupa sa pleci? Nu cred...
- Ah, am plecat... Mare greseala am facut sa vin!
- Copile, uita-te la mine, te iubesc.
- Minti! Minti! Minti! Lasa-ma sa plec, nu te mai vreau!
- Eu DA!
- Da-mi drumu!
[...]


[...]

Stranger


-Credeam ca nu mai raspunzi, spune-mi azi te vad? Maine plec, macar asta ai putea sa faci pentru mine.
- Ce te face sa crezi ca as vrea sa fac ceva pentru tine?
- Stiu ca nu poti sa rezisti sa nu ma vezi, hai lasa-te si tu odata dusa de val, poate fi chiar frumos.
- Frumos? Poate chiar nu vreau sa-ti vad fata la asta te-ai gandit?
- Din cate stiu eu nu am facut nimic care sa te enerveze, decat poate faptul ca nu poti sa-mi rezisti. Adevarul doare papusa.
- Esti incredibil, vorbesti de parca as fi indragostita de tine!
- Pai esti!
- Sunt? Mersi ca m-ai anuntat, data viitoare sa fii mai prompt. Sa nu ma lasi 2 luni sa nu stiu.
- Cat ma innebunesti... Nu ma intelege gresit, dar sti sa scoti o persoana din fire, si ma sti, nu ma enervez repede si putine persoane stiu sa intreaca limita, tu insa sti foarte bine.
- Eh, ma bucur atunci, sa-ti fie de bine! Nici nu stiu de ce nu ti-am inchis pana acum telefonul...
- Inainte sa inchizi, azi la 7 la cafeneaua de langa tine, fii acolo, daca nu vin eu dupa tine.
- E o amenintare?
- Ia-o cum o vrei!
- Uita-te putin la telefon sa vezi cum iti INCHID!
...........................................................................................

" De ce m-as duce? Pana la urma nu e decat...decat...Ah, e deja 6 n-o sa am timp!"


- Hei, se pare ca sunt asa de irezistibil pe cat cred! Esti...

[Probabil ca nu mai e loc de cuvinte... Erau doar ei, amandoi, impreuna, imbratisati.]


- Stiam ca o sa vi.
- Nu stiai ca vin, nici macar nu ai intrat, abandonasei, vruiai sa pleci.
- Niciodata!
- Atunci nu pleca si ramai cu mine.
- Copile, trebuie..
- Nu trebuie, nu acum ca te-am gasit! Esti salvarea mea! Ramai...
- Sti, inainte ar trebui sa scapi de dependenta, sa nu ma mai consideri salvarea ta... Atunci o sa raman. Nu incerca sa ma folosesti, sti ca nu poti, sti ca vreau ceva real, nu vreau sa te salvez azi si maine cand o sa fiu plecat o sa te refugiezi in bratele lui, nu pot si nu poti asa... Copile, mai ai pana sa te maturizezi.
- A, da? Atunci hai pleaca, du-te si nu te mai intoarce.
- Plec...
- Stai... Daca pana data viitoare scap de dependenta, ce o sa se intample?
- O sa mori dupa mine. Sunt irezistibil, iti amintesti?
- Si o sa pleci...
- Dar o sa vin...
- Dar nu dureaza nimic niciodata asa...
- Atunci nu incerca...
- Taci si vino...
[...]

sâmbătă, 2 mai 2009

Eterna poveste...


IUBIREA! Ce este iubirea? Cineva imi zicea, de fapt imi cita din Wedding Crashers: "Iubirea este regasirea unui suflet intr-altul.".Eh,na! De fapt,eee na-ul asta nu ma caracterizeaza! Da,stiu sunt una din acele persoane care viseaza la iubirea neconditionata care trece peste si prin orice. Si ce e asa rau in asta? Pai, poate visez la ceva ce numai exista, poate ma insel, poate acest gen de iubire il gasesc doar in carti si filmele mele lacrimogene de care nu ma mai satur. Nu stiu voi fetelor la ce visati si ce parere aveti despre toata povestea asta cu iubirea pot spune doar despre ce cred eu, pot afirma sus si tare CRED, si stiu ca daca voi crede in continuare mi se va intampla, stiu ca voi avea parte de iubirea aceea din filme,speranta moare ultima. Pana la urma iubirea e singurul sentiment pentru care merita sa lupti si sa traiesti.(ATENTIE! Am zis sentiment,nu lucru, exista multe alte lucruri pentru care se merita sa traiesti.) Va condamn pe toti care nu credeti in dragoste, de ce? Pentru ca sunteti oameni frivoli,reci care nu merita decat ceea ce dau, ura, nu iubire,nuuuu, de asa ceva sa nu aveti parte ca nu aveti fata de ea,de fapt nu aveti inima,dar dam in altele,mai bine pun stop aici. Ok,eu v-am condamnat pe voi, e randul vostru sa ma intemnitati pentru ca iubesc un vis,frumos,inocent,sincer. Daca asta va face sa va simtiti mai bine faceti-o,oricum nu o sa reusiti sa mi-l distrugeti, o sa ma ambitionati sa-mi doresc din toata inima o iubire doar a mea, a nimanui, a mea, o persoana care sa fie a mea fara obligatii ci doar pentru ca simte ca asa trebuie sa fie. Doar a mea. Amatori de sperante, unde sunteti? Unde e lumea visului meu? De ce va complaceti cu putin? De ce nu sunteti fericiti? De ce va certati? De ce va bateti? Unde e bunatatea din iubirea voastra? De ce va inchideti in ura proprie?De ce? Iubiti-va...


Iata ceva la care ati putea reflecta:

"Love is patient, love is kind. It does not envy, it does not boast, it is not proud. It is not rude, it is not self-seeking, it is not easily angered, it keeps no record of wrongs. Love does not delight in evil, but rejoices with the truth. It always protects, always trusts, always hopes, always perseveres. Love never fails". 1 Corinthians 13:4 BIBLE