Shit happens!

Sa zicem ca nu tot timpul am dovedit ca sunt o prietena buna. Cred ca toti am avut momente cand am dezamagit, dar ne-am cait, am luat-o de la inceput avand grija sa nu o comitem din nou.
Am avut mereu o problema cu falsele care fura, nu minciuni, nu vise, nu vieti ci doar FOSTI.
Acum o sa ziceti ca "lumea e mica", ca nu alegi de cine te indragostesti, dar poti alege sa renunti. La 17 ani la cate te poti astepta de la un baiat? Sau mergi pe principiul "dragostea nu moare si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti"?
Sau... Ai devenit fara batrana si nu el e singura ta scapare de a nu muri singura?
Papusa, ai 17 ani nu 70!
Fetele, cand e vorba de prietenii au cateva reguli, poate si de asta se spune ca intre fete prieteniile sunt superficiale si niciodata adevarate. De fapt, e vorba aici de bun simt. PE care, am inceput toate sa nu-l mai avem.
Vedem in filmele americane regula asta care dainuie de cand lumea, "you mustn`t date my ex".
Cine a zis ca fetele nu pot porni razboaie de la un baiat se inseala(chiar daca respectivul nu merita nici un sut in fund).
Am ajuns sa fim asa rele, incat nu iertam nimic, iar totul, dar absolut totul trebuie platit.
Ati avut vreodata o prietena care fara mustrari de constiinta devine iubita fostului vostru?
A incercat vreodata sa faca pe desteapta spunandu-ti tie prima isprava, parandu-i rau de ceea ce face, dar totusi nu pune punct situatiei stanjenitoare?
Iar el, se umfla in pene ca vede ca se cearta doua pe el. Cine mai e ca el, dorit de mai multe fete, gata gata sa-si dea cateva fire de par pentru el?
Avand bazele intr-un caz real, felicitand atitudinea ei, care e indiferenta nesimtirilor si ipocriziei "indragostitei", pot spune ca NU SE MERITA!
Indragosteala de 5 minute n-o sa dureze, crede-ma!

Incapatanare

- Ah, in sfarsit ai venit! Mi-a fost dor de tine! Intra in masina, spune-mi, ce-ai mai facut?... Ce s-a intamplat? De ce ai cearcane? De ce ai lacrimi in ochi? Ce...?
- N-am putut sa dorm azi-noapte, n-am nimic... De fapt...
- Da?
- O sa crezi ca sunt cea mai egoista persoana din lume, dar nu pot sa las ca totul sa se termine din cauza plecarii tale. Imi pare rau, dar prefer eu sa te las in urma decat sa-ti las tie ocazia asta.
- Ce tot spui? Trebuia sa ramanem impreuna dincolo de distanta, remember?
- Nu! Relatiile la distanta nu au sens si ne chinuie si mai mult. Ce vrei? Sa iti dau pupicuri pe mess, si sa iti fac cu mana la web? Asta inseamna pentru tine relatie?
- O sa ne descurcam...
- NU! Nu-mi retrag alegerea, va trebui sa accepti si gata.
- Si tu accepti? De asta ai lacrimi in ochi? Ca esti resemnata si chiar fericita?
- Si pentru ce sa lungesc inca 2 luni cand pot acum pune punct?
- Pentru ca ma iubesti! Simplu... Nu face ceva ce vei regreta!
- Ce sa regret? Ce?
- Ca puteai sa petreci mai mult timp alaturi de mine si totusi te-ai incapatanat sa nu faci asta!
- Pleaca...
- Nu vrei asta. Uita-te in ochii mei si spune-mi ca nu vrei sa ma mai vezi, ca nu mai tii la mine, ca nu ma mai vrei langa tine nici macar o secunda! Hai! Spune! Ai curaj?
- Am pe altcineva!
- Mincinoaso!
- Macar am incercat...
- Hai, intra in masina!
- Pleci de aici fix asa cum ai venit! Singur!
- Haide...
- Nu!... Intotdeauna tu ai fost primul, tu ai facut ce ai vrut, iar eu trebuia sa urmez drumul ales de tine. Si cand vei pleca? Mai vei lasa la o rascruce, unde probabil voi imbatrani asteptandu-te sa-mi arati drumul?
- Esti singura ca asta vrei?
- Da.
- Atunci nu o sa mai auzi de mine. Promit!
- Ar fi bine sa faci asa, sa nu cumva sa te razgandesti sau ceva... Ca n-o sa ma intorc la tine!
- Stai linstita ca totul se termina aici si acum.
[...]
- Niciun pa?
- Nici macar atat!

Schimbari.

E putin probabil ca in 5 zile o lume intreaga sa se schimbe, dar lumea din jurul tau?
Ce daca nu e semnal, ce daca nu e net, in 5 zile uiti? Tot? Adica... Toti anii?(si/sau anul).
Incercand sa copiez fara succes si punandu-mi amprenta cat pot mai bine, o sa imi respect promisiunea si o sa scriu/relatez/povestesc/descriu ceva.
De data asta o sa te las sa ghicesti si tocmai cand o sa fi aproape de raspuns, o sa realizezi ca gresesti.
De fapt, in viziunea mea gresesti, ma deranjeaza comentariile nesarate si POATE pline de adevar.
Si ma gandesc, cati pe lumea asta se pot numi narcisisti, voi sunteti 2, eu cu ea avem complexe, cealalta se simte bine in pielea ei, iar lor nu le pasa de noi.
Lor nu le mai pasa, se pierd printre necunoscuti si devin si ei la randul lor, "unii","aia".
Am uitat de ziua ta, nici macar nu ti-am spus de la multi ani, erai probabil singura care conta, restul sunt in proba.
Am obosit, observ, sa mai dam, vrem doar sa primim, cerem ca ultimii nesimtiti, si totusi, nu primim nimic... Iar cei ce dau, primesc poate prea putin, totul e o chestiune de moment, n-ai fost acolo cand a trebuit, acum e prea tarziu.
Probabil ca vei zice "nu ma regasesc", ba ar trebui, asa cum am promis existi pe aici pe undeva, dar nu-mi acaparezi tot postul, cum nu mi-ai acaparat nici mintea. E drum lung.
In cazul meu, spontanul e relativ, exista atunci cand sunt convinsa ca "se merita", la mijloc sunt destule prejudecati, sunt deosebirile duble fata de asemanari, nimic nu "se imbuca" asa cum ar trebui. Ce ramane de facut? Drumul promis-o amintire, viitorul- de nedescris, buzele- niciodata, ochelarii-mereu isi vor face datoria fie ca sunt pe nas fie ca sunt aruncati intr-un coltisor.
Vor veghea asupra mintii purtatorului, astfel incat inima sa dicteze si creierul sa ia notite, nimic mai mult. Poate inseamna da sau nu. Nu insa ramane nu, da-ul e schimbator. Ce-i de facut?
Probabil ca incapatanarea unuia de a se intampla, e provocarea altuia de a o impiedica. Multumit?
Nu ma impresioneaza nimic la tine. Vocea din radio mi se pare familiara si atat, nu ma atinge si nici nu ma emotioneaza. Sfaturile gratis si inoportune :"da naiba totul, hello libertate", "parcurge 243 de km(corecteaza-ma daca am gresit) pentru a fi spontana"; serios?
Partile bune? Inca nu le-am aflat(sau poate sunt prea rautacioasa ca sa le spun).
P.S: Ochelarii se pot sparge, ca si visele mele, chiar si o crapatura poate darama tot ce am construit, ai grija, nu vreau s-o iau de la inceput.Buzele te transforma in cea mai parsiva persoana atunci cand sti cum se "utilizeaza". Pot ascunde sau spune secrete nebanuite, sau doar simple minciuni. Nu te increde. Poate mint.

Raspuns

" Inca ma mai gandesc la ce a fost... De ce m-ai indepartat? De tine? De noi? De ce ai plecat... De ce i-ai vorbit lui Mihai si nu mie? De ce nu ne-am putut continua ce am inceput? De fapt... Scuze... Stiu deja de ce... N-am fost de-ajuns pentru ochii tai umblatori, nici pentru firea ta alunecoasa, mi-am dat seama ca preferi altele si altele, pana la urma semeni cu Mihai mai mult decat as fi crezut. Ai vrea sa afli ultimele vesti? Asa cum ti-ai dorit, sunt din nou impreuna cu el, sunt fix ca inainte de a te cunoaste, goala, trista, dezamagita... Ascunde zambetul ala malitios, nu am nevoie de el. M-am gandit mult timp, daca ar trebui sau nu sa-ti raspund la scrisoare. Cum iti mai e viata? Cum e noua "ea"? Nu astept sa-mi raspunzi, imi ajunge chinul de zi cu zi. Cu bine."

Ce nu suport oamenii!

" Dacă nu suportăm să trăim printre oameni, atunci cu cine ne vom însoţi?"

M-am saturat!


Minciuni, barfe, nervi, batai de cap. ma scutiti? Habar n-ai de viata mea, habar n-ai de ce plang, de ce rad, de ce te urasc sau de ce traiesc. Ramai in viata ta, in lumea ta si lasa-ma pe mine. Nu-mi deranja planeta ca nu am facut armata impreuna, nu avem nicio legatura si sper sa nu avem vreodata.

Ai putea sa-ti tii gura, sa dispari in viata ta drogata de interzis.N-am admirat niciodata lasele, nici tentativele de fete rele, nici macar c*rvele, pentru ca, ghici ce? Asta esti papusa. Iti multumesc pentru atentia acordata, si te rasplatesc cu un post, poate poate iti vine mintea la cap si realizezi despre cine vorbesti. Gura mica, doar cu el poti sa o deschizi la maxim!

Prostia e un privilegiu pentru tine, te mandresti cu ea zi de zi, absordind hi5`u in cautare de "baieti buni"(prea buni pentru tine adica). In rest nu mai e nimic de tine, cu bine,"prietena mea"!

Voi...

Fluturasii din stomac sunt ceva, dar sa ajungi sa dansezi de nebun in ploaie se numeste deja fericirea dereglata. M-am imbolnavit de libertate, nu am nevoie de tine, nici de pastile, doar de soare, o iubire de-o vara, o umbrela si vise, nu ma trezi, nu indrazni vara asta sa faci niciun pas. O sa gresesc, o sa dobor ce e interzis, o sa-ti stric planurile, o sa-ti depasesc limitele. Nu-ti vreau perfectiunea, o sa-ti fructific defectele si o sa-ti arunc frumusetea.

Nu-ti convine? Asta e. Nu am avut bariere proprii, doar pe ale tale, acum ca sunt la 400 km departare ma bucur de lipsa lor, ma bucur de ei/ele, de tot ce-am pierdut si trebuie sa recuperez, de tot ceea ce o sa am, iar tu n-o sa cunosti.

Pentru mine n-ai fost o obsesie, la ce bun? Ai fost pentru "picioare strambe", si pentru "perfecta" si pentru "modelu' " si pentru restul de 2309 de "amoreze".

Soricelul... Pleaca... L-a speriat lupu' cel rau... Pisica era cat pe ce sa-l manance, catelul a fost fidel pana cand si-a aratat coltii, nu mai are vreme aici, te paraseste zambind, e fericit, a scapat...

N-a pretins niciodata ca viata e perfecta, viata e gri...cu Roz... Griul e de zi cu zi, rozul e iubirea, atingerea ta, imbratisarea ei, cuvintele lor, sfaturile lui.

A venit vara, copii(inca sper sa ajung sa fiu copil si la 30 de ani)! Nu faceti nimic din ce va spun ei, ci doar ce vreti voi, mintiti, radeti, nu regretati nimic!