trist...

Cand eram mica credeam ca daca bat din palme orice dorinta mi se va indeplini... Si am crescut si am realizat ca daca bat din palme, sunt penibila, imatura, si luata in baza. Dar ei nu inteleg, un copil ramane un copil, se razvrateste anilor care trec, care se astern pe fata... Uite un cos! NU! E imaginar, eu inca sunt mica... De unde cosuri?...
Negarea nu dureaza, iar adevarul il descoperi dintrodata, cand incerci sa gasesti o scapare in vechile obiceiuri si totusi nimic nu se mai leaga. Nu te mai invita nimeni sa va jucati cu papusile, ci la o tigara. Si uite asa constati: " am crescut, damn it!". Vrei inapoi? Ramai cu dorinta, stai linistit...
"Dar nu vreau....". Stiu ca nu vrei, nici eu nu vroiam...

Gata... S-a terminat... Ai alte vise acum, acum ai chiar ambitii, devii rau, pentru ca si lumea e rea...
Unii dintre voi o sa va pierdeti pe drum... Poate o sa va reveniti sau poate NU... Altii o sa uite sa traiasca, iar unii o sa-si faca griji...
Trist, nu?