joi, 18 februarie 2010

Ganduri de februarie


"Nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni? De ce ar trebui să fim sfâşiaţi de un vultur ca să avem curaj? Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa? Nu există un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe. Dar îl putem cita liniştiţi? Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi?"



- Octavian Paler -= Scrisori imaginare


E un adevarat chin sa stii ca s-a dus tot ce odata te facea sa zambesti.
Insa e o adevarata revelatie atunci cand deschizi ochii si privesti fericirea chiar langa tine. Ai fost orb si n-ai vazut-o. Ai fost prost si mereu ai trecut pe langa ea.
Tragedie e si cand alegi drumul cel mai greu pentru fericirea absoluta. Nu multi reusesc, de aceea e mai usor sa spui ca nu exista. De ce sa incerci cand poti sa abandonezi?
Nimeni n-a spus ca viata e simpla. Poate la un anumit moment era. Iubire absoluta,obedienta si viata fara lipsuri, insa tot noi ne-am complicat.
Se spune ca in fiecare dintre noi zace un sfant, doar ca avem grija sa-l omoram cu fiecare gand jalnic care ne trece prin cap.
Ma repet, noi complicam totul... Si daca nu noi, cu siguranta cei de dinaintea noastra au avut grija sa complice totul.
M-am conformat. Nu voi avea niciodata TOT. Al naiba el de cost de oportunitate!