Traiesc!

Odata cu noile experiente apar si invatamintele, fie aflate sau chiar puse in aplicare. Cu cat timpul trece si esti departe de ceea ce numesti "casa" cu atat ti se face dor de ce ai lasat in urma...
Asa si cu relatiile, cand se termina si inca mai exista sentimente cu cat trece timpul si esti departe de un el sau o ea, cu atat te doare mai mult...
Nu am avut timp sa invat ceva din aceasta noua experienta, am apucat insa sa ma cunosc un pic mai bine. Am aflat ca rautatea este gratis si o imprastiem cu mult zel.
Am aflat ca m-am subestimat, ca si eu pot face extraordinar de mult rau... Am invatat insa... Ca daca gresesti de 2 ori, mereu vei gresi. Am aflat ca prietenii nu sunt aceia cu care vorbesti non stop, ci aceia care sunt langa tine cand ai nevoie. Am aflat ca marea e singura care ma asculta, iar luna e cea care face figuri... Soarele deja ma orbeste, iar stelele sunt de decor...
La ce bune ar fi experientele noi daca le-am regreta? Prin urmare, nu regret, desi ar trebui...
Nu m-am schimbat, nu am de gand s-o fac... Desi ar trebui.
Am invatat sa nu plang pentru cine merita, iar pe cei pe care i-am plans nu mi-au meritat lacrimile.

Atata timp cat traim, mereu dupa un sfarsit va urma un inceput, iar daca ne incapatanam sa amanam un sfarsit, inceputurile care merita traite vor disparea.
Pacatele exista doar in mintea noastra, si depinde de perceptia fiecaruia, nu exista pacate ci doar dorinte ascunse, uneori interzise.

Pot sa Strig ca nu regret nimic din greselile mele, ca le voi repeta atata timp cat ma vor tine fericita! Traiesc pentru azi, nu pentru ieri si nici pentru maine.

And so we move oN!

La sfarsitul oricarui lucru, liceu, relatie, perioada din viata ta sau chiar viata singurele care dainuie sunt amintirile... Dulci, prea dulci, amare, amarui, chinuitoare, greu de uitat, amuzante...
De unele vrei sa scapi, te chinuie, suferi pentru ca ramai ancorat in trecut... Altele sunt uitate prea repede...
Am invatat sa traiesc cu fantomele trecutului meu, am invatat sa le rad in fata si la spate sa plang si sa le reinvii... Printre lacrimi am reusit sa nu sting focul, dar trebuie sa ma conving ca nu mai pot continua asa.
M-am lasat mintita pentru cateva minute, am crezut ca soarele e pentru mine, dar telefonul tau mereu va lasa in urma ploi...
S-a terminat! Stiu de mult, dinainte de sfarsit, ca o sa raman cu lacrimi si un "nu ma uita"! Stiam ca va veni si seara asta, cand imi voi amintii de tot si toate, cand nu voi regreta nicio secunda, cand voi fi singura... Pentru o buna bucata de timp, desi va am pe voi, lipseste ceva... Si o sa lipseasca mereu...
Nu e bine nici sa traiesti in amintiri, in ce a fost si poate n-o sa mai fie pentru ca va veni o zi cand te vei trezi altundeva....altcumva...si vei observa ca timpul a trecut...ca s-au intamplat atatea in "lipsa ta" si atunci vei regreta.
Chiar daca doare, chiar daca simti ca nu poti inainta, chiar daca primul pas ti se pare al dracului de greu, MERGI mai departe. Sunt atatea locuri de vazut, oameni de cunoscut pentru a te impotmoli in trecut. In schimb poti ramane cu amintiri unice, pentru ca sunt ale tale... Poti ramane cu zambetul pe buze sau poti alege sa te plangi... Il poti astepta zile intregi sau poti privii live o noua zi cum ti se asterne pe fata...
Fiecare ne alegem drumul, fie ca gresim sau nu, nu poti privii decat in fata si sa te rogi sa existe cate o poteca... Sa te pierzi prin padure, poate poate iti gasesti soarta.
Poate poate...Iti gasesti perfectul sau poti visa in continuare la el.
Poate poate vrei doar sa uiti, sa-i uiti mirosul, sa nu-ti mai fie dor de atingerea lui, sa nu mai tanjesti dupa un sarut... Dar, sa uiti...Nu poti. Sa treci peste? Da... POTI!