Subalterni superiori!

Ce ti-e si cu superioritatea "practicata" de multi, daca nu toti din generatia tanara(si nu numai).
Am observat ca orice lauda va face sa va ridicati privirea si sa ne priviti de jos, ca deh, tie nu ti-a zis x-ulescu ca esti bun.
Laudele de obicei sunt pentru a te ambitiona, pentru a dovedi ca poti mai mult de atat sau sunt dovezi ca iti faci treaba cum trebuie.
Pentru ce ridici privirea? Pentru ce ne vorbesti de sus?
Si culmea, aerul asta il respira doar cei ce nu prea au cu ce se lauda, sau de fapt cu niste fake-uri, cu un vocabular colorat, stiti la ce ma refer.
Am avut de-a face cu niste donsoare pline de ele, de cum arata, de ce scot pe gura, si au doar 17 ani... N-au reusit mare lucru in viata, inca nu au casa lor, inca depind de mami si tati, dar se pricep la comentat. Se pricep sa sara ca arse cand cineva le critica munca, de ce? Pentru ca mai ai de invatat, viata nu e asta, inca nu ai dat piept cu ea, inca nu ai ajuns singura si cu un "descurca-te" in buzunar, inca nu comenta...
Stiu asta pentru ca am fost una din ele, inca mai am 17 ani, inca mai comentez, dar accept critici, inca nu dau sfaturi.

DAR! Am crescut intr-o lume in care totul se critica, facem parte dintr-o generatie ce critica tot ce misca, fie cu buna credinta fie rea vointa, nu conteaza! Momentan, nu putem decat sa acceptam o critica buna de la o persoana potrivita sau oricare alta critica care o simtim noi ca e bine intemeiata. De ce inchizi ochii? De ce va considerati perfecti? Mai avem mult de lucrat, de invatat, nu avem lumea la picioare, acum lumea ne calca in picioare... Acum, multe se pot schimba, iar viitorul e plin de critici multe si laude putine, depinde totul de tine... Pana acum era un extaz, acum incepe agonia...

Inca 1.

Un rau niciodata nu vine singur.
Dezamagirile par ca se tin lant, ce mai conteaza una in plus?
Trandafirii albi au zburat pe geam, asa cum s-au uscat si macii, mai ramane iarba, care e calcata incontinuu de toti.

Iubirea exista doar in mintea fetelor, iar baietii sunt cei care ne fac sa ne para atat de rau ca ne place acest sentiment. Pana cand o sa plangem? Pana cand o sa asteptam sa vina...NIMENI?
Insa, regretul n-o sa-mi fie prieten, atunci cand am considerat ca e bine ce fac, am facut.
Mi-au placut diminetile impreuna si totusi asa departe, mi-au placut ultimii 2 ani.
Nu-mi ramane decat sa zambesc si sa privesc in fata, eu contez si doar eu, cine ma raneste sa se duca dracu.
Nu-mi e frica nici de zambet nici de lacrimi, fac parte din mine si ma complac.
Stiu ca indiferent de situatie totul o sa fie bine, acum e greu, dar cu cat timpul trece toate raman in urma transformandu-se in simple amintiri... Urate sau frumoase.... Sunt ale tale.
Iti promit ca o sa fac muntele sa vina la mine, iar eu nu o sa misc nici un deget. De ce?
Pentru ca e randul meu sa ma joc, sa tin sforile si sa te domin. O sa vezi. Si o sa regreti.

Va veni o vreme cand nu vei mai simtii nimic, vei fi gol, iar ele nu iti iti vor umple inima ci patul.
Va veni o vreme cand ea nu va mai crede in nimeni si va privi cu indiferenta minciunile lor... Se va lasa alinata, dar nu va mai iubi, pentru ca a uitat cum.
Ii poti ajuta?