Subalterni superiori!

Ce ti-e si cu superioritatea "practicata" de multi, daca nu toti din generatia tanara(si nu numai).
Am observat ca orice lauda va face sa va ridicati privirea si sa ne priviti de jos, ca deh, tie nu ti-a zis x-ulescu ca esti bun.
Laudele de obicei sunt pentru a te ambitiona, pentru a dovedi ca poti mai mult de atat sau sunt dovezi ca iti faci treaba cum trebuie.
Pentru ce ridici privirea? Pentru ce ne vorbesti de sus?
Si culmea, aerul asta il respira doar cei ce nu prea au cu ce se lauda, sau de fapt cu niste fake-uri, cu un vocabular colorat, stiti la ce ma refer.
Am avut de-a face cu niste donsoare pline de ele, de cum arata, de ce scot pe gura, si au doar 17 ani... N-au reusit mare lucru in viata, inca nu au casa lor, inca depind de mami si tati, dar se pricep la comentat. Se pricep sa sara ca arse cand cineva le critica munca, de ce? Pentru ca mai ai de invatat, viata nu e asta, inca nu ai dat piept cu ea, inca nu ai ajuns singura si cu un "descurca-te" in buzunar, inca nu comenta...
Stiu asta pentru ca am fost una din ele, inca mai am 17 ani, inca mai comentez, dar accept critici, inca nu dau sfaturi.

DAR! Am crescut intr-o lume in care totul se critica, facem parte dintr-o generatie ce critica tot ce misca, fie cu buna credinta fie rea vointa, nu conteaza! Momentan, nu putem decat sa acceptam o critica buna de la o persoana potrivita sau oricare alta critica care o simtim noi ca e bine intemeiata. De ce inchizi ochii? De ce va considerati perfecti? Mai avem mult de lucrat, de invatat, nu avem lumea la picioare, acum lumea ne calca in picioare... Acum, multe se pot schimba, iar viitorul e plin de critici multe si laude putine, depinde totul de tine... Pana acum era un extaz, acum incepe agonia...

Traiesc!

Odata cu noile experiente apar si invatamintele, fie aflate sau chiar puse in aplicare. Cu cat timpul trece si esti departe de ceea ce numesti "casa" cu atat ti se face dor de ce ai lasat in urma...
Asa si cu relatiile, cand se termina si inca mai exista sentimente cu cat trece timpul si esti departe de un el sau o ea, cu atat te doare mai mult...
Nu am avut timp sa invat ceva din aceasta noua experienta, am apucat insa sa ma cunosc un pic mai bine. Am aflat ca rautatea este gratis si o imprastiem cu mult zel.
Am aflat ca m-am subestimat, ca si eu pot face extraordinar de mult rau... Am invatat insa... Ca daca gresesti de 2 ori, mereu vei gresi. Am aflat ca prietenii nu sunt aceia cu care vorbesti non stop, ci aceia care sunt langa tine cand ai nevoie. Am aflat ca marea e singura care ma asculta, iar luna e cea care face figuri... Soarele deja ma orbeste, iar stelele sunt de decor...
La ce bune ar fi experientele noi daca le-am regreta? Prin urmare, nu regret, desi ar trebui...
Nu m-am schimbat, nu am de gand s-o fac... Desi ar trebui.
Am invatat sa nu plang pentru cine merita, iar pe cei pe care i-am plans nu mi-au meritat lacrimile.

Atata timp cat traim, mereu dupa un sfarsit va urma un inceput, iar daca ne incapatanam sa amanam un sfarsit, inceputurile care merita traite vor disparea.
Pacatele exista doar in mintea noastra, si depinde de perceptia fiecaruia, nu exista pacate ci doar dorinte ascunse, uneori interzise.

Pot sa Strig ca nu regret nimic din greselile mele, ca le voi repeta atata timp cat ma vor tine fericita! Traiesc pentru azi, nu pentru ieri si nici pentru maine.

Help?!

I know it`s crazy, but I`m atracted in a weird way.
Never like before, I feel that I have a new life waiting and my light is standing next to you.
Please save me, I need it, I want it, I depend on it...
Can you? Will you?
Help?!
I am scared like hell and I don`t know what`s right, I`d like to cross the river to the other side, but what if I`ll drawn? How you can save someone who is already dead?
It`s not gonna be easy, I promise that, but if it`s worth it, how about that?
2 months and it`s over...:(