Te crezi in stare sa judeci?

Ti se pare amuzant sa judeci desi nu ai idee despre viata celorlati.
E frumos sa ironizezi pe "astia mici", cu ani putini care "inca nu au invatat ce e viata", si nu au habar de caile ei insorite care de fapt te afunda intr-un pustiu greu de trecut.
Sa pretindem de la noi si restul sa ne considere atotstiutori cand de abia am invatat sa ne stergem la nas este o cale de a infrunta viata? De a o critica pe a celorlalti?
Azi, ni se cere sa uitam copilaria si sa fim responsabili. Azi, vor multe de la niste simpli pusti care prefera sa mai viseze inca 5 minute... Ai curajul sa-i opresti? Sa le spui: " Viata e grea, iti da cu o mana si iti ia cu alta etc."?
Sau poate ai doar imensul tupeu sa critici sentimentele unei adolescente sau 2,3 sau 1000, doar pentru ca acest moment li se pare etern, si ca se confrunta cu un sentiment nemaintalnit, numit de noi dragoste. Tu ai habar ce inseamna? De il critici asa? Pentru ca da, mon ami, il critici sau cel putin asa ti-a iesit.
Din absolut orice greseala, capatam experiente desi poate o vom mai repeta, macar stim ca nu e bine.
Fiecare dintre noi avem o imagine diferita asupra oricarui lucru, incerci sa ne impui ca tovarasu` punctul tau de vedere, sa-l respectam, onoram si... INDEPLINIM cuvant cu cuvant?
Stii... Exista si verbul "a visa" in dictionar... Ai putea sa incerci, nu stiu daca o sa poti dar poate asa iti va reveni mintea la cap si o sa gandesti ca o persoana de varsta ta, care nu zambeste fals si nici nu este narcisista. Cer prea mult? Asa ziceam si eu...

Have a great holiday!

Inca mai am multe de invatat, si mai multe de descoperit, dar sper sa nu gresesc si sa fi apucat drumul cel bun.
N-am regrete decat ca momentul e prost ales, ar fi putut fi altceva, altcumva, dar poate pana la urma va fi bine.
N-am iluzii, ar trebui? Dar e multa ceata in jurul meu si am tendinta sa fug cu prima mana care imi este intinsa. Nu vreau sa fac ce vreau eu, ci ce e bine. M-am razgandit. E prea frumos! Ne vedem la toamna.
O sa mai scriu, cand apuc, daca pot, si daca am ce sa va povestesc, pana atunci vacanta placuta tuturor, bafta la bac, admiteri, examene and have fun!

Pierd

Cred ca fiecare dintre noi am pierdut o persoana importanta din viata noastra. Fie au parasit lumea noastra, fie pur si simplu sunt atat de departe de noi incat sunt ca si morti.
Incercam sa ne descarcam prin plans, prin nervi, prin acte de nebunie sau pur si simplu ne inchidem in noi... Este suferinta noastra si trebuie sa ramana asa.
Nu exista alinare decat readucerea lor inapoi in viata noastra.... Uneori se poate, alteori nu.
Ce cruda e viata! Ne fura cele mai importante persoane si ne lasa plangandu-i.
Sau face pe smechera si ne lasa cu sufletul la gura, nestiind ce se va alege de ei.
Nu imi ajunge fraza : " A fost sa fie. E la Doamne Doamne acum.".
Daca se presupune ca este atotputernic, de ce vrea sa-mi ia omul la care tin cel mai mult, care nu a facut niciodata rau NIMANUI, doar m-a iubit ca pe lumina ochilor sai?
E ceva gresit? Sau eu nu sunt demna de iubirea altora?
De data asta sper sa te fi tras eu pe sfoara si sa-l mai tin langa mine inca 100 de ani.
Nu accept niciun "asta e" niciun un "asa i-a fost scris"!
Nu cred in destin, cred in liberul meu arbitru care nu m-a tradat niciodata.
Cred in coincidente, pentru ca prefer sa nu ma complic.
Nu-mi pun intrebari la care un preot si un om de stiinta imi dau raspunsuri diferite.
Nu ma intreb de ce exist, pentru ca n-am raspuns. Poate doar al meu: "Pentru a popula Pamantul".
Am putea filozofa pe seama atator intrebari si nu ar ramane decat simple cuvinte, pictate frumos, postate pe un blog si atat.
Ne mentinem pe linia viata- moarte si tot ceea ce implica.
Ne nastem pentru a muri, iar fiecare secunda trecuta ne apropie de acest moment.
Atunci pentru ce sa traim?
" Sa nu regretam nimic din ce-am facut si sa murim cu zambetul pe buze. Am trait, nu-mi pare rau! Adio" - o persoana draga mie.
Indiferent de situatie n-o sa uit niciun moment petrecut cu tine, si te iubesc extraordinar de mult!
O sa zambesc in continuare, pentru ca stiu ca nu ti-ai dori sa ma vezi niciodata plangand. Pentru tine "niciodata" va capata un alt sens si nu ma va deranja sa-l folosesc.
Multumesc pentru tot...

R.I.P Michael Jackson

Enjoy!:(

Inca 1.

Un rau niciodata nu vine singur.
Dezamagirile par ca se tin lant, ce mai conteaza una in plus?
Trandafirii albi au zburat pe geam, asa cum s-au uscat si macii, mai ramane iarba, care e calcata incontinuu de toti.

Iubirea exista doar in mintea fetelor, iar baietii sunt cei care ne fac sa ne para atat de rau ca ne place acest sentiment. Pana cand o sa plangem? Pana cand o sa asteptam sa vina...NIMENI?
Insa, regretul n-o sa-mi fie prieten, atunci cand am considerat ca e bine ce fac, am facut.
Mi-au placut diminetile impreuna si totusi asa departe, mi-au placut ultimii 2 ani.
Nu-mi ramane decat sa zambesc si sa privesc in fata, eu contez si doar eu, cine ma raneste sa se duca dracu.
Nu-mi e frica nici de zambet nici de lacrimi, fac parte din mine si ma complac.
Stiu ca indiferent de situatie totul o sa fie bine, acum e greu, dar cu cat timpul trece toate raman in urma transformandu-se in simple amintiri... Urate sau frumoase.... Sunt ale tale.
Iti promit ca o sa fac muntele sa vina la mine, iar eu nu o sa misc nici un deget. De ce?
Pentru ca e randul meu sa ma joc, sa tin sforile si sa te domin. O sa vezi. Si o sa regreti.

Va veni o vreme cand nu vei mai simtii nimic, vei fi gol, iar ele nu iti iti vor umple inima ci patul.
Va veni o vreme cand ea nu va mai crede in nimeni si va privi cu indiferenta minciunile lor... Se va lasa alinata, dar nu va mai iubi, pentru ca a uitat cum.
Ii poti ajuta?

Rasarit

Daca as fi putut... As da timpul inapoi pe data de 16.septembrie.2007
Daca as fi putut... Nu ti-as fi raspuns la mesajul pe hi5.
Daca as fi putut... As fi tinut de fratiorul meu.
Daca as fi putut... Te-as fi urat din toata inima.
Daca as putea... Te-as uita intr-o secunda.
Daca as putea... Ti-as plati totul cu aceeasi moneda.
Daca as putea... As fi indiferenta.
Daca as putea... Nu as mai plange.
Daca as putea... Te-as alunga din mintea mea.

Pentru tine e usor sa te ascunzi dupa aparente, dupa prietenii tai(pe care de fapt nu ii ai pentru ca nu sti ce inseamna a avea un prieten), dupa minciunile tale(carora le-am pierdut sirul), dar, iubite, nu iti seman si sunt recunoscatoare pentru asta.

Sper sa citesti, sper sa simti fiecare cuvant ca o palma promisa peste suflet.
Nu-mi voi mai plange de mila, ca ieri, ca acum 2 secunde. Nu-ti voi mai gasi scuze: e stresat, n-are timp, nu stie ce spune, are bac-u, are altele pe cap, nu are chef, e suparat, e enervat s.a.m.d.
Am plecat, stiu ca ti-am promis de multe ori ca voi pleca, si m-am intors intotdeauna spasita, dar azi pot sa privesc rasaritul fara sa ma gandesc la tine, fara sa-mi fie frig si sa te strig...
M-ai pierdut prin simplul fapt ca nu m-ai iubit. Trist, dar nu e niciodata capat de lume.
Promit sa nu mai scriu despre tine, asa cum ti-am promis ca nu te voi mai cauta!

Help?!

I know it`s crazy, but I`m atracted in a weird way.
Never like before, I feel that I have a new life waiting and my light is standing next to you.
Please save me, I need it, I want it, I depend on it...
Can you? Will you?
Help?!
I am scared like hell and I don`t know what`s right, I`d like to cross the river to the other side, but what if I`ll drawn? How you can save someone who is already dead?
It`s not gonna be easy, I promise that, but if it`s worth it, how about that?
2 months and it`s over...:(