Magnet.

Inca o seara singura. Nu ma deranjeaza, ba chiar imi surade ideea. Aceeasi terasa ca anul trecut, marea neschimbata, ceva insa plutea in aer, ca si cum m-ar anunta ca azi nu va fi ca ieri, ca azi nu voi ramane ultimul client, iar chelneritele nu se vor mai ruga de mine sa plec ca sa poata inchide.
Incepusem sa ma obisnuiesc cu singuratatea. Pana cand...
- Pot sa iau loc?
N-am luat intrebarea in seama, fiind sigura ca nu-mi era adresata. Fapt pentru care a repetat.
- Ma scuzati, pot sa iau loc?
Am ridicat privirea din romanul meu siropos si am observat 2 ochi mari si verzi fixati asupra mea.
Si iata-l in fata mea, un el brunet cu cativa zulufi adiind...
Trezindu-ma prea tarziu ca sa nu-si fi dat seama ca il sorbeam in priviri am replicat:
-Nu! desi ardea in mine un "da" cateogoric.
- Multumesc! si se aseaza. Atat de amabila sunteti si cu restul persoanelor?
- Necunoscute, da! N-am niciun interes sa cunosc alte persoane... Alte mesaj de Craciun? O sa dau faliment daca se mai adauga un 0 la factura telefonului.
- Deci pe langa amabilitate, sunteti tare prietenoasa.
Surprinzator ironiile lui la atrageau, nicidecum nu ma jigneau... Chiar zambeam. lucru pe care nu-l mai facusem de ceva vreme... Cel putin nu asa.
- Trebuie sa recunosc, continua el, ca aveti cel mai urat zambet pe care l-am vazut!
"Nemernicu!"
- Multumesc!
- Ma fascineaza de-a dreptu`... Ah, am uitat sa ma prezint...
- Numele mi se pare total neinteresant asa ca prefer sa nu-l aflu.
Incepusem s-o iau razna... Nu mai indrazneam sa vorbesc, simplu fapt ca era in fata mea imi bloca orice alt gand. Ajunsesem, din nou, cuiul ruginit atras de un magnet nou... Niciodata magnet, intotdeauna atrasa...

Traiesc!

Odata cu noile experiente apar si invatamintele, fie aflate sau chiar puse in aplicare. Cu cat timpul trece si esti departe de ceea ce numesti "casa" cu atat ti se face dor de ce ai lasat in urma...
Asa si cu relatiile, cand se termina si inca mai exista sentimente cu cat trece timpul si esti departe de un el sau o ea, cu atat te doare mai mult...
Nu am avut timp sa invat ceva din aceasta noua experienta, am apucat insa sa ma cunosc un pic mai bine. Am aflat ca rautatea este gratis si o imprastiem cu mult zel.
Am aflat ca m-am subestimat, ca si eu pot face extraordinar de mult rau... Am invatat insa... Ca daca gresesti de 2 ori, mereu vei gresi. Am aflat ca prietenii nu sunt aceia cu care vorbesti non stop, ci aceia care sunt langa tine cand ai nevoie. Am aflat ca marea e singura care ma asculta, iar luna e cea care face figuri... Soarele deja ma orbeste, iar stelele sunt de decor...
La ce bune ar fi experientele noi daca le-am regreta? Prin urmare, nu regret, desi ar trebui...
Nu m-am schimbat, nu am de gand s-o fac... Desi ar trebui.
Am invatat sa nu plang pentru cine merita, iar pe cei pe care i-am plans nu mi-au meritat lacrimile.

Atata timp cat traim, mereu dupa un sfarsit va urma un inceput, iar daca ne incapatanam sa amanam un sfarsit, inceputurile care merita traite vor disparea.
Pacatele exista doar in mintea noastra, si depinde de perceptia fiecaruia, nu exista pacate ci doar dorinte ascunse, uneori interzise.

Pot sa Strig ca nu regret nimic din greselile mele, ca le voi repeta atata timp cat ma vor tine fericita! Traiesc pentru azi, nu pentru ieri si nici pentru maine.

Have a great holiday!

Inca mai am multe de invatat, si mai multe de descoperit, dar sper sa nu gresesc si sa fi apucat drumul cel bun.
N-am regrete decat ca momentul e prost ales, ar fi putut fi altceva, altcumva, dar poate pana la urma va fi bine.
N-am iluzii, ar trebui? Dar e multa ceata in jurul meu si am tendinta sa fug cu prima mana care imi este intinsa. Nu vreau sa fac ce vreau eu, ci ce e bine. M-am razgandit. E prea frumos! Ne vedem la toamna.
O sa mai scriu, cand apuc, daca pot, si daca am ce sa va povestesc, pana atunci vacanta placuta tuturor, bafta in tot ceea ce v-ati propus!

Din rau in mai rau

Se zice ca dupa bine vine rau si invers. Niciodata nu e fericire deplina pentru mult timp. Daca razi prea mult asteapta-te sa plangi. Daca plangi gandeste-te ca o sa vina si ziua cand o sa zambesti. Ridicol! In cateva cuvinte am definit viata. Rau si bine. Derivate ar fi: putin mai bine, foarte bine, foarte rau, mai putin rau, mai putin bine. Ne ghidam dupa ce ar trebui sa fie bine in viziunea societatii, uitam cateodata ca avem personalitate si ca putem sa nu facem ce e bine, ci ceea ce credem noi ca e bine chiar daca pentru "restu`" nu e.
Putem sa alegem sa fim buni cu anumite persoane dar si rai. Nu prea cred in rau facut la voia intamplarii, dar binele vine din suflet.
Abia azi am realizat cat de mult pot rani cateva cuvinte... Cat rau poti face... Cateodata poti trece cu vederea, uneori de neiertat.
Nu exista regrete pentru greseli, exista regrete pentru ca ai facut pe cineva sa planga din cauza greselii tale, ca ai facut pe cineva sa regrete ca te-a cunoscut... Doar pentru ca tu ai fost... Prea slab de inger si te-ai pierdut cu firea.
Unii zic: gandeste-te numai la tine cand iei o decizie; altii: gandeste-te si la cei care pot avea de suferit de pe urma deciziei tale, daca se merita sa ranesti pentru ca tu sa fi fericit.
Am invatat sa calcam in picioare cine este mai slab decat noi si sa ne lasam calcati in picioare de cei mai puternici. De ce? Pentru ca fiecare subaltern trebuie sa fie sef in sectia lui. Nu exista sef suprem pe Pamant ci doar multi, multi (pseudo)sefi!
Ne place sa dam ordine si sa nu ne supunem, ne place sa fim rai pentru ca asa castigam respect, cand de fapt nu castigi decat o adunatura de injuraturi, de ce te mai miri ca te impiedici?
Nu-ti pare rau de rautatea de care dai dovada? Mie imi pare...
Rasare soarele, maine vei fi mai bun?

And so we move oN!

La sfarsitul oricarui lucru, liceu, relatie, perioada din viata ta sau chiar viata singurele care dainuie sunt amintirile... Dulci, prea dulci, amare, amarui, chinuitoare, greu de uitat, amuzante...
De unele vrei sa scapi, te chinuie, suferi pentru ca ramai ancorat in trecut... Altele sunt uitate prea repede...
Am invatat sa traiesc cu fantomele trecutului meu, am invatat sa le rad in fata si la spate sa plang si sa le reinvii... Printre lacrimi am reusit sa nu sting focul, dar trebuie sa ma conving ca nu mai pot continua asa.
M-am lasat mintita pentru cateva minute, am crezut ca soarele e pentru mine, dar telefonul tau mereu va lasa in urma ploi...
S-a terminat! Stiu de mult, dinainte de sfarsit, ca o sa raman cu lacrimi si un "nu ma uita"! Stiam ca va veni si seara asta, cand imi voi amintii de tot si toate, cand nu voi regreta nicio secunda, cand voi fi singura... Pentru o buna bucata de timp, desi va am pe voi, lipseste ceva... Si o sa lipseasca mereu...
Nu e bine nici sa traiesti in amintiri, in ce a fost si poate n-o sa mai fie pentru ca va veni o zi cand te vei trezi altundeva....altcumva...si vei observa ca timpul a trecut...ca s-au intamplat atatea in "lipsa ta" si atunci vei regreta.
Chiar daca doare, chiar daca simti ca nu poti inainta, chiar daca primul pas ti se pare al dracului de greu, MERGI mai departe. Sunt atatea locuri de vazut, oameni de cunoscut pentru a te impotmoli in trecut. In schimb poti ramane cu amintiri unice, pentru ca sunt ale tale... Poti ramane cu zambetul pe buze sau poti alege sa te plangi... Il poti astepta zile intregi sau poti privii live o noua zi cum ti se asterne pe fata...
Fiecare ne alegem drumul, fie ca gresim sau nu, nu poti privii decat in fata si sa te rogi sa existe cate o poteca... Sa te pierzi prin padure, poate poate iti gasesti soarta.
Poate poate...Iti gasesti perfectul sau poti visa in continuare la el.
Poate poate vrei doar sa uiti, sa-i uiti mirosul, sa nu-ti mai fie dor de atingerea lui, sa nu mai tanjesti dupa un sarut... Dar, sa uiti...Nu poti. Sa treci peste? Da... POTI!

Shit happens!

Sa zicem ca nu tot timpul am dovedit ca sunt o prietena buna. Cred ca toti am avut momente cand am dezamagit, dar ne-am cait, am luat-o de la inceput avand grija sa nu o comitem din nou.
Am avut mereu o problema cu falsele care fura, nu minciuni, nu vise, nu vieti ci doar FOSTI.
Acum o sa ziceti ca "lumea e mica", ca nu alegi de cine te indragostesti, dar poti alege sa renunti. La 17 ani la cate te poti astepta de la un baiat? Sau mergi pe principiul "dragostea nu moare si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti"?
Sau... Ai devenit fara batrana si nu el e singura ta scapare de a nu muri singura?
Papusa, ai 17 ani nu 70!
Fetele, cand e vorba de prietenii au cateva reguli, poate si de asta se spune ca intre fete prieteniile sunt superficiale si niciodata adevarate. De fapt, e vorba aici de bun simt. PE care, am inceput toate sa nu-l mai avem.
Vedem in filmele americane regula asta care dainuie de cand lumea, "you mustn`t date my ex".
Cine a zis ca fetele nu pot porni razboaie de la un baiat se inseala(chiar daca respectivul nu merita nici un sut in fund).
Am ajuns sa fim asa rele, incat nu iertam nimic, iar totul, dar absolut totul trebuie platit.
Ati avut vreodata o prietena care fara mustrari de constiinta devine iubita fostului vostru?
A incercat vreodata sa faca pe desteapta spunandu-ti tie prima isprava, parandu-i rau de ceea ce face, dar totusi nu pune punct situatiei stanjenitoare?
Iar el, se umfla in pene ca vede ca se cearta doua pe el. Cine mai e ca el, dorit de mai multe fete, gata gata sa-si dea cateva fire de par pentru el?
Avand bazele intr-un caz real, felicitand atitudinea ei, care e indiferenta nesimtirilor si ipocriziei "indragostitei", pot spune ca NU SE MERITA!
Indragosteala de 5 minute n-o sa dureze, crede-ma!

Gresesc

Ar fi cazul sa taci, nu sti ce spui, iar eu... Eu m-am saturat sa ascult acelasi cantec ieftin si fara rime.
Cu tine am gresit, o data, de 2 ori, de 3 ori...de... 652 de ori(nu e luat la intamplare).
Voi continua? Chiar si cand am gasit un motiv sa apuc drumul cel bun?
Ce vreau? Pe cine vreau?
Gresim cu totii, dar cati dintre noi invatam din greseli? Cand repetam aceeasi greseala de n ori inseamna ca macar suntem constienti ca gresim, deci e un pas si asta.
Dar atunci cand greselile tale nu te afecteaza doar pe tine ci si alte persoane din jur? Atunci iti mai permiti sa gresesti?
Pentru tine, calci in picioare si restul persoanelor doar pentru 3 secunde de extaz?
Sau nu e neaparat nevoie sa fim corecti fata de toti? Putem mintii, ne putem ascunde, putem avea multe roti de rezerva atat cat ne permite tupeul... Dar toate astea pentru o greseala? O greseala care ne face fericiti, care ne face sa simtim ca traim, un pacat...
Nu regret pentru ca am gresit, regret ca o repet. regret ca pleci atunci cand am nevoie sa ramai, sa nu devin din vanator prada. In cateva zile, ajunsesem atat de sus, pentru ca un pa si un telefon sa ma doboare... Nu te judec, n-aveai de unde sa sti... Desi eu stiam prea bine...
Vreau sa fug de greseli, sa nu le mai privesc in ochi, pentru ca nu mai exista puterea de a rezista... O sa cad iar, si nu vei fi aici...
Pentru ca viata va aseaza in asa fel incat atunci cand unul pleaca, altu vine... Va sincronizati... Perfect.
Poate ca tunelul e cam lung pentru luminita aia mica, iar pasii mei sunt de furnica, si ma deplasez cu viteza melcului. Ai putea inceta sa fii luminita de la capatul tunelului si sa fi cel care ma impinge de la spate... Ai putea...

Pierzatorul incepe sa castige

- N-am planuit nimic din toate astea, insa nu regret.
- A fost doar o greseala, nu?
- Am gresit de cateva ori in ultimul timp.
- Nici eu nu iti sunt mai prejos.
- Mi-am dat seama, nu sunt prost.
- Prostul meu ai fost si vei continua sa fii un catelus care se crede stapan.
- Joaca s-a terminat, mi-ai aratat cartile am castigat si vei pleca in urmatoarele secunde cu coada intre picioare.
- Nu, dragule, iti mai lipsesc cateva carti. Hai, totul sau nimic?
- De la tine nimic.
- Pentru tine tot... ce e mai rau. Niciodata n-ai stiut sa joci, dar intotdeauna ai vrut sa castigi.
- Si acum am castigat!
- Esti sigur?
- Da. Si mereu te vei intoarce la mine, pentru ca nu ai curajul necesar sa treci peste mine.
- Si daca am trecut?
- Minti...
- Si daca?
- Minti.
- Siguranta de sine nu e un defect cel putin nu pana e dusa la extrem.
- Ce ai facut?
- N-ai zis ca mint?
- Spune!
- Alta data...

Te crezi in stare sa judeci?

Ti se pare amuzant sa judeci desi nu ai idee despre viata celorlati.
E frumos sa ironizezi pe "astia mici", cu ani putini care "inca nu au invatat ce e viata", si nu au habar de caile ei insorite care de fapt te afunda intr-un pustiu greu de trecut.
Sa pretindem de la noi si restul sa ne considere atotstiutori cand de abia am invatat sa ne stergem la nas este o cale de a infrunta viata? De a o critica pe a celorlalti?
Azi, ni se cere sa uitam copilaria si sa fim responsabili. Azi, vor multe de la niste simpli pusti care prefera sa mai viseze inca 5 minute... Ai curajul sa-i opresti? Sa le spui: " Viata e grea, iti da cu o mana si iti ia cu alta etc."?
Sau poate ai doar imensul tupeu sa critici sentimentele unei adolescente sau 2,3 sau 1000, doar pentru ca acest moment li se pare etern, si ca se confrunta cu un sentiment nemaintalnit, numit de noi dragoste. Tu ai habar ce inseamna? De il critici asa? Pentru ca da, mon ami, il critici sau cel putin asa ti-a iesit.
Din absolut orice greseala, capatam experiente desi poate o vom mai repeta, macar stim ca nu e bine.
Fiecare dintre noi avem o imagine diferita asupra oricarui lucru, incerci sa ne impui ca tovarasu` punctul tau de vedere, sa-l respectam, onoram si... INDEPLINIM cuvant cu cuvant?
Stii... Exista si verbul "a visa" in dictionar... Ai putea sa incerci, nu stiu daca o sa poti dar poate asa iti va reveni mintea la cap si o sa gandesti ca o persoana de varsta ta, care nu zambeste fals si nici nu este narcisista. Cer prea mult? Asa ziceam si eu...