Nu prea vreau...

Eh... Daca stau sa ma gandesc mai bine... Nu mi-as dori sa cresc, desi e inevitabil. As fi vrut sa am din nou vreo 7 ani, cand totul era roz, nu ma gandeam la viitor, nu plangeam, iar singurul lucru pe care il invatam este cum sa fac bastonase si liniute...
Stiu ca e imposibil, dar inca visez, inca imi doresc... Mi-e dor... De zilele insorite din copilarie, pentru mine, mereu erau insorite si fericite...
Acum, sunt si ploi, si furtuni... Dar parca soarele straluceste si mai puternic. Mi-am pierdut din inocenta, si inca mai pierd din ea...
N-am de ales, trebuie doar sa privesc inainte, sa nu raman in trecut, sa tin bine de amintiri, si sa uit de regrete...

OF!

Am impresia ca ma ravratesc cam mult, si nu stiu daca e necesar sau recomandat.
Mereu gandesc in avans... Poate acum ma gandesc la fiecare detaliu... Si ma intreb cum va fi... Nu pot decat sa-mi dau cu parerea, pentru ca sunt prea lasa sa caut raspunsurile, de fapt, sunt prea lasa sa adresez intrebarile...
E o lume care ma intriga prin simplul fapt ca nu ma reprezinta, nu ma completeaza, nu ma regasesc... Insa... Tot sunt curioasa...

"Curiozitatea a mancat pisica..." Hmmm, imi e ca voi fi interpretata gresit, si... In astfel de situatii nu e bine sa faci niciun pas gresit... Ar putea fi fatal pentru personalitate si propriile convingeri...

Pe de-o parte ar insemna o imblanzire, pe de-o parte ar insemna moartea ideilor mele...

De ce trebuie sa fie complicat? Pentru mine e!... Oricum as da-o, trebuie sa renunt la ceva, iar aici costul de oportunitate e ingrat... Nu ma lasa sa le pastrez pe amandoua, desi nu costa bani, nu se iroseste nimic material, doar spiritual.

"Gandesti prea mult..." Stiuuuu, dar n-am ce sa fac, ma roade al naiba de rau... Trebuie sa gust putin din pierzanie, din ispita...

Ai mai vazut pana acum ispita care nu te conduce spre pacat? O am eu, stai calm...

Suntem diferiti, suntem chiar foarte diferiti... Ei, bine, totul se intampla cu un motiv, stiu ca orice drum as alege, va fi cel bun, si daca nu e, il voi indrepta eu... EU sunt stapana destinului meu, EU pot sa refac, desfac, inchei, incep orice e legat de mine...

Aiurez....

6.Accept...

- In sfarsit, mi-ai deschis usa, de data asta o daramam... Te iubesc!
- Lasa-ma!... Nu ma atinge...
- Clara... De ce te porti asa? Ce ti-am facut, eu? Ce vina am eu, ca l-ai vazut pe ala?
- Nu e vorba de asta, doar ca, nu suport nicio atingere acum...
- O discutie suporti?
- Da... De fapt cred ca vrei o explicatie...
- Ar fi si cazul... O saptamana intreaga sunand, batand la usa, nimeni nu stia nimic de tine, nu stiam daca esti acasa, daca ai fugit, am sunat la toate spitalele, politie, chiar la morga... N-ai idee cat de disperati am fost toti!
- Imi imaginez... Dar daca va anuntam ca sunt bine, nu m-ati fi lasat fara sa-mi explic starea de izolare, mai bine asa...
- Deci?
- Deci... Ia loc! Vrei ceva de baut?
- Nu! Te vreau pe tine bine!
- Imposibil... Uite, la petrecerea de logodna a Mihaelei, a venit...
- Tudor, fostul tau... Mi-a povestit Mihaela...
- Da...
- Ti-au revenit toate sentimentele pentru el dintr-o singura privire?
- Nu! Lucrurile nu stau chiar asa... Nu l-am mai vazut de 5 ani si nici nu credeam ca il voi mai vedea vreodata... A fost un soc. Intelegi? Un soc!
- Inca il mai iubesti...
- NU!
- Ba da... Uita-te la tine! Esti ravasita, si nu e vorba de confuzie aici! Esti constienta de sentimentele tale, te depaseste situatia pentru ca nu stii cum sa procedezi, nu ca n-ai stii ce simti...
- Daniel... E o poveste incheiata!
- Nu e, dragoste, nu e! Inca suferi dupa el... Nu o sa incerc sa ma lupt cu morile de vant... Primeste inelul asta, fa ce vrei cu el!... Si... Ne vedem la nunta Mihaelei... Pana atunci bafta cu Tudor...
- Nu pleca!
- De ce? Ma iubesti?
- Da!
- Atunci de ce suferi dupa altul?
- Pentru ca a fost o poveste terminata brusc, cand inca mai erau sentimente...
- Nu ma intereseaza... Ma vrei pe mine? Accepti inelul sau se termina tot... Dupa 2 ani am tot dreptul sa te cer de nevasta si tu esti obligata sa dai un raspuns, afirmativ sau negativ.
- Da, accept!
- Aacc..
- Accept!

Reciproc

#nu face parte din poveste#


- Uite ca a venit si vremea sa vorbim...
- Ce placere! Sincera sa fiu, esti ultima persoana cu care imi doresc sa vorbesc, dar fie, trebuie sa ii fac suferindului pe plac...
- Ce glumeata esti!
- De fapt, prostia ma distreaza... Treci odata la subiect?
- Vrei sa vorbim de iubirea vietii tale? Cum de ai gasit-o imediat,dupa mine? Ba nu... Scuze, nici macar nu se terminase.
- Nu e problema mea daca tu aveai cu mine o relatie imaginara!
- Aaaa, deci totul a fost in mintea mea?
- A fost, dar a fost o scurta perioada de timp! Si nu e vina mea ca te-ai amorezat tu ca prostu' intr-un timp atat de scurt...
- Asa e, eu am fost prostul, tu desteapta care a fugit la altul in brate!
- Ia zi-mi, te-am luat vreodata de mana cand ne plimbam? Te alintam? Te imbratisam cand ne vedeam? Iti sopteam "te iubesc"? Ti-am demonstrat intr-un moment ca vreau sa tin de tine? NU! Normal ca nu! Pentru ca nu eram indragostita de tine... Nu am fost niciodata... Am vrut sa ma agat de iubirea ta pentru mine, pentru a scapa de iubirea mea pentru el...
- Si totusi, ai stiut sa-mi dai sperante...
- Numesti sperante, 3 refuzuri? Sperante ca am acceptat dupa 2 tentative de sinucidere ale tale? Care s-au dovedit minciuni de 2 lei... Si cand te gandesti ca tremuram la gandul ca ai murii... Pentru ca niciun om nu merita sa moara pentru un altul... Nu e viata ta, pentru a o curma.
- Totul a trecut! Mi-am revenit...
- Nu ma intereseaza daca ti-ai revenit! Mi-ai pierdut respectul de mult...
- Tu vorbesti de respect? Dintre toti, ti-ai indreptat ghearele spre el! EL!
- E un simplu el, ce a reusit ce tu n-ai putut. De ce? Pentru ca nu erai cel potrivit...
- Ti-e usor sa vorbesti acum...
- Da! Imi e! Pentru ca nu pot fi judecata in continuare ca scorpia care si-a batut joc de tine! Orice om are dreptul sa greseasca, in plus, m-au coplesit si sufocat sentimentele tale... Am gresit, ca nu ti-am zis stop mai devreme, si cand m-am trezit, era deja prea complicat ca sa nu iasa niciunul din noi ranit. Ai iesit tu ranit, pentru ca eu n-am tinut niciodata la tine...
- Ma bucur ca am lamurit...
- N-am lamurit nimic... Stiu ca ma detesti... Si eu m-as detesta. Dar nu rezolvi nimic daca te bagi in viata mea, stii ca te bagi, nu poti nega... Si o s-o faci pana cand ma vei prinde cu ceva gresit...
- Crezi ce vrei...
- Cred ce stiu. Tu ar trebui sa fi sincer cu tine, sa-ti recunosti sentimentele, starea, nu sa te afunzi in minciuni," sunt bine, mi-a trecut", " am langa mine o alta fata, si sentimentul de data asta e reciproc..."...
- Iti dai cam multa importanta.
- Nu-mi dau, tu ma faci. Sper ca aceasta sa fie ultima conversatie, ultima amintire, ultimul lucru care il voi mai spune despre tine si ce a fost. Am intrat intr-un nou an, ar trebui sa iertam, sa ne iertam, reciproc, ambii suntem vinovati de suferinta ta.

5.Trebuie

[...]

- Ma simt de parca as vorbii cu peretii...
- Nu te-am luat aici ca sa vorbesti...
- Ma faci sa ma simt o curva!
- Nu ma intereseaza ce esti... Ti-as fi recunoscator daca ai pleca cat mai repede...
- Porcule!


Mda, am ramas fara tigari... E al doilea sau al treilea pachet?... Si sticla e goala... De ce nu simt nimic? Vreau starea aia de amorteala, vreau sa nu-mi mai simt capul... Dar... Prea tarziu, m-a imbatat inca o data ea... Micuta mea... Ce frumoasa era... Radia, aproape ca inainte...

Nu credeam ca mai simte ceva pentru mine... Nu se poate sa fi lesinat din nimic, s-a speriat, s-a dezlantuit intreaga ei iubire pentru mine, n-a rezistat, si a cazut... Sincer, ma asteptam sa fie mai puternica de atat, sa ma scuipe intre ochi si sa ma dea afara pe usa... "Iesi, afara, nenorocitule, cosmarule!"... Micuta, ma iubeste mai mult ca inainte... I-a fost dor la fel cat mi-a fost si mie... Trebuie s-o revad, nu poate sa-mi scape iar, nu se poate!

4.Degeaba...

Nu stiu cum am ajuns acasa... Nu stiu nimic... Tot ce stiu e chipul lui uimit ca ma vede, cu aceeasi caldura ca altadata, cu aceiasi ochi negrii, ce imi ardeau sufletul, acelasi el, neschimbat... De ce, Doamne? De ce trebuia sa reapara dupa atata timp? De ce nu l-ai tinut departe de ranile mele? De ce imi sangereaza iar?

Degeaba suna telefonul, soneria... Zac. Fara viata, mi-a furat-o iar. As plange, dar nu mai am lacrimi, nu mai am nimic, a luat totul, mi-a luat totul, si acum, vrea si ceea ce nu am... Pleaca, pleaca! Sa plece!... Sa dispara! Sa dispara dorul... Dorul asta ce ma macina de 5 ani de cand am renuntat la ultima farama din ceea ce eram odata -noi-...

M-am mintit degeaba ca l-am uitat? Cand o simpla privire, mi-a dat peste cap toate convingerile mele, toate barierele mele, toata iubirea mea ascunsa, pentru el, doar pentru el, s-a revarsat intr-un amarat de lesin? Am demonstrat inca o data, cat se slaba am putut sa fiu...

Ah, Tudor... De ce?...

3.E...E..EL!

"Sa vedem... Parul, buzele, rochia, plicul e gata. Am emotii! Ha, cine s-ar fi gandit ca surioara mea mai mica se va casatori inaintea mea?"

- Iubito, daca nu cobori in momentul acesta, plec fara tine!
- Of, gata gata, cobor...
- Femeile...
- De 2 ani trebuia sa fi deja obisnuit cu mine...
- Si te iubesc mai mult pe zi ce trece!
- Mmmm, fii cuminte, ca nu avem timp de altceva...
- Ia zi-mi, cat de mult iti place rochia de pe tine?
- Nu, nu, nu o rupi si pe asta!
- Mi-ai stricat surpriza...
- Haide odata!

- In acelasi timp -

"Plictisitor! Alta petrecere de logodna. Alte juraminte ce dureaza 2 3 ani si apoi vine apocalipsa - divortul-. Macar voi avea ocazia ca dupa sa sfasii cateva rochii..."


................................................................................................................................................................



- Surioara, esti superba azi! O sa fii cea mai frumoasa mireasa DIN LUME!
- Oh, Clara, vei urma si tu, sunt sigura!
- Nu ma grabesc!
- A mai venit lume, scuza-ma, trebuie sa fac pe amfitrioana...
[...]

- Clara! Uite cine a venit! Uita-te in spate!

" E imposibil.. E el! E..."

- Clara, Clara, trezeste-te! Doamne, a lesinat! Te rog, surioara, revino-ti!!!