OF!

Am impresia ca ma ravratesc cam mult, si nu stiu daca e necesar sau recomandat.
Mereu gandesc in avans... Poate acum ma gandesc la fiecare detaliu... Si ma intreb cum va fi... Nu pot decat sa-mi dau cu parerea, pentru ca sunt prea lasa sa caut raspunsurile, de fapt, sunt prea lasa sa adresez intrebarile...
E o lume care ma intriga prin simplul fapt ca nu ma reprezinta, nu ma completeaza, nu ma regasesc... Insa... Tot sunt curioasa...

"Curiozitatea a mancat pisica..." Hmmm, imi e ca voi fi interpretata gresit, si... In astfel de situatii nu e bine sa faci niciun pas gresit... Ar putea fi fatal pentru personalitate si propriile convingeri...

Pe de-o parte ar insemna o imblanzire, pe de-o parte ar insemna moartea ideilor mele...

De ce trebuie sa fie complicat? Pentru mine e!... Oricum as da-o, trebuie sa renunt la ceva, iar aici costul de oportunitate e ingrat... Nu ma lasa sa le pastrez pe amandoua, desi nu costa bani, nu se iroseste nimic material, doar spiritual.

"Gandesti prea mult..." Stiuuuu, dar n-am ce sa fac, ma roade al naiba de rau... Trebuie sa gust putin din pierzanie, din ispita...

Ai mai vazut pana acum ispita care nu te conduce spre pacat? O am eu, stai calm...

Suntem diferiti, suntem chiar foarte diferiti... Ei, bine, totul se intampla cu un motiv, stiu ca orice drum as alege, va fi cel bun, si daca nu e, il voi indrepta eu... EU sunt stapana destinului meu, EU pot sa refac, desfac, inchei, incep orice e legat de mine...

Aiurez....