joi, 24 decembrie 2009
Nu pot

Cateodata parca nu are sens nimic. Nici macar viata ta nu mai are cine stie ce valoare... Parca nimic nu conteaza. Si culmea ca incepe sa-ti placa asa... Niciun plan, niciun vis, niciun zambet, dar nici plans... Un mareeee nimic.
Se spune ca indiferenta doare... Nu indiferenta fortata, de dragul de a-l face pe celalalt sa sufere, nu asta doare, ci cea care e involuntara, instinctuala. Atunci sti ca numai are rost nimic...
Mi-e indiferent soarele, craciunul,bradul, cerul, mi-e totuna, zi sau noapte, mi-e egal cu zero... Timpul trece prea repede... Acum nu-mi mai doresc sa cresc. Pe masura ce "imbatranesc" cu inca o zi imi simt umerii mai grei, simt o povara in spate si un nod permanent in gat. Unde e copilul? Unde? Nu e... Probabil m-a blestemat cineva in somn. Abracadabra si bye bye kid!...
Pur si simplu numai pot...
duminică, 20 decembrie 2009
Inflorituri

Cred cu tarie, ca exista o singura iubire adevarata, in viata fiecaruia. Si aceea este singura impartasita fara regrete, fara a fi gandita de 2 ori. Multi alerg dupa ea, multi vor atat de rau s-o gaseasca, si in cele din urma n-o gasesc.
N-am cautat niciodata iubirea mea ca-n povesti, mi-o doream, dar n-am facut nimic ca s-o gasesc toti. Nu vroiam sa risc...
Iubirea m-a gasit pe mine, intr-o masura mai mica sau mai mare, m-a gasit, eu trebuia sa zic doar "da"... Si am zis, de multe ori "da", o data am suferit eu, alta data el, mereu cineva iesea sifonat.
Toate aceste roller coaster-uri ale pseudo-iubirii, mi-au aratat ca drumul spre acea singura iubire, este plin de tipi indragostiti pana peste urechi de tine, de tipi care vor altceva de la tine, dar niciunul potrivit.
Si atunci cand vezi ca nu e "the one", cum sa nu rupi relatia? De ce nu se poate ramane cu un "n-a fost sa fie" din partea amandurora? Pentru ca foarte multi comenteaza dupa... "Va place sa ii schimbati!"( in limita bunului simt, nu supraestimam fraza). Pai, ma, daca nu esti ala pe care il vreau, care e problema?
Dar lumea poate sa vorbeasca, multe, multe, foarte multe.
Poate daca ne-am da jos naivitatea de pe ochi, si am privii realitatea asa cum e, fara inflorituri, ne-am putea da seama, care e potrivit si care nu.
joi, 10 decembrie 2009
Niciodata.Part One.

Cate nu ne-am dorii pentru viitorul nostru, atat apropiat cat si indepartat... Toti visam la ce va fi si speram ca totul va fi asa cum ne-am imaginat...
Mda... Cate sunt asa cum ati vrut? Nimic? Prea putin? Poate ca e ceva in neregula cu noi, vrem prea mult sau vrem ceva gresit. Poate ca fix ceea ce primim ne este potrivit.
Nu e cazul sa ne plangem, irosim timpul degeaba, visele nu se implinesc cand bati din palme si clipesti... Nu merge asa. Am fi toti fericiti, iar asta e interzis...
Poate ca toate problemele, toate esecurile, tot ce e gresit in viata ta, exista pentru a-ti aminti ca nu esti asa bun cum te credeai, si ca poate nu meriti sa ti se intample toate lucrurile bune...
Ce vina are gazela cand e mancata de un tigru? Ei, uite ca poate are... N-a fost suficient de rapida si a fost depasita de situatie, prin urmare a murit sau ma degraba a fost omorata.
Poate ca din noi moare ceva, dispare ceva, se schimba ceva.
Stiu, Andrule, ca ai cea mai mare dreptate. Ni s-au dus visurile de anu` trecut... Ne-am izbit de realitate, ne-am mai maturizat, fara sa vrem ce-i drept... Mai sunt 5 luni si devenim majore, si parca n-am vrea...
Ne fuge copilaria, ne fuge inocenta, ne fuge tot... Le ajunge trecutul din spate...
De-ar mai sta putin... Inca putin sa mai fiu copil, sa nu stiu ce e in jurul meu, sa-mi fie de-ajuns sa rad, sa ma joc, sa ma bucur de soare si de protectia absoluta a alor mei.
Sa ma inconjoare iar, jucarii peste jucarii, sa le dau nume, sa le inventez povesti, s-o strig pe mama "mami", sa vreau ou kinder si sa fuga tata sa-mi cumpere...
N-o sa mai fie niciodata la fel.
"They're saying, "Mama never loved her much"and "Daddy never keeps in touch.
That's why she shies away from human affection" - Savage Garden - "to the moon and back"
miercuri, 9 decembrie 2009
Prima ploaie de noiembrie

"Mai e o ora... Ah, carte nenorocita! De ce nu pot sa citesc mai departe de despartirea lor? Dar de despartirea noastra am trecut?... Macar de n-ar ploua, m-ar durea sufletul mai putin... Nu mi-ar mai amintii de ziua aia blestemata cand am fost a lui..."
( Deschide cineva usa)
- Cine e?
- M-am intors!
"Incredibil sau nu, era din nou in fata mea... Nu stiu daca prima ploaie de noiembrie l-a adus la mine sau pur si simplu dorul... Nu puteam reactiona, nu exista "m-am intors" dupa adio... E imposibil... "
- Ce cauti aici?
- Credeam ca te bucuri ca m-am intors. De ce reactionezi asa? Nu puteai sa te schimbi...
- Nu eu m-am schimbat! Nu eu am plecat! Te rog frumos, pleaca, de aici... Si din viata mea...
"Unde e privirea ei de copil? Unde ii e inocenta?... De ce ma priveste asa rece? Chiar cu ura... Cat rau i-am putut face?"
- Nu putem vorbi calm? Ca doi adulti? Fara tipete?
- Ce am mai avea de vorbit? Ai distrus tot... Si speram ca si legaturile erau distruse. Se pare ca nu.
- Nu puteam sa las totul cu un adio... Nu cand simt ca te iubesc mai mult decat niciodata, cand tot ce-mi doresc este sa fiu cu tine, cand nimeni si nimic altceva nu mai conteaza...
- Pf... Cam tarziu pentru cuvintele astea.
- Asta simt!
- Prea tarziu!
- Nu e prea tarziu. Daca nu mai simteai nimic, nu te alarmai cand m-ai vazut intrand pe usa! Nu aveai ochii umezi. Spune-mi... Ti-ai amintit de prima noastra ploaie de noiembrie impreuna? Era o zi ca asta... Stiu ca ti-ai amintit... Stiu ca ai ramas la aceeasi pagina din "Scrisoare de dragoste" de cand am plecat... Stiu ca nu poti sa ne termini povestea.
"De ce trebuie tu sa le stii pe toate?... Oh, ce dor mi-era de ochii astia verzi..."
- Si ce vrei sa spui cu asta?
- Ca iti era la fel de dor cum imi era si mie, prostuto! Imbratiseaza-ma, sunt doar al tau!
- Imi pare rau, prima ploaie de noiembrie din anul asta, o voi petrece cu altcineva. Si daca nu ma insel va suna la sonerie fix in 3....2.....(tzrrrrrrrrrr). Sincronizare perfecta! Acum te rog, ia-ti bagajele si intoarce-te de unde ai venit. Iubirea, dorul, nu-ti mai sunt de folos aici. Asa cum se opreste ploaia, asa a disparut din mine toata dragostea ce ti-o purtam. Pacat...
......................................................................................................................................................................
-
marți, 8 decembrie 2009
!!!
vineri, 4 decembrie 2009
Exista

Se spune ca timpul vindeca ranile trecutului. Probabil. Dar cu siguranta vor ramane mereu ascunse intr-un coltisor. Asta e, se pare ca n-am fost dotati cu un Delete Selected Memories.
Dar, vine un moment, cand nu te mai persecuta trecutul, si nici persoanele care au facut parte din el, vine o vreme, cand se iveste luminita de la capatul tunelului, te bucuri de soare si lasi totul in urma, acceptandu-ti greselile si iertandu-i pe cei ce ti-au gresit.
Alta solutie nu prea exista, nu poti uri ce ai iubit... Cu tot orgoliul care ne caracterizeaza, trebuie sa recunoastem ca de la iubire la ura nu e un singur pas, e o mare prapastie plina de confuzii.
Printul, ce-ti promitea o viata fericita "pana la adanci batraneti", devine monstrul de azi, care te omoara incet, sigur, cu o naturalete exasperanta.
Il poti uri? Ce vina a avut el, ca tu ai inchis ochii? L-ai vrut print? In vise se poate orice...
Dar te-ai trezit, te-a trezit o palma, doua, mai poti continua?...
Il lasi prada trecutului si revii pe drumul tau.
Mereu exista un moment potrivit, nepotrivit, si inca unul de tranzitie intre cele doua.
Au aparut persoane si la momentul nepotrivit, si in cel de tranzitie, n-a mers, nu se putea.
Doar tu, ai aparut cand negarea era sincera, cand mintea si sufletul se pusesera de acord, cand in final, s-a terminat.
Doar tu, mi-ai aratat rabdare, doar tu te-ai luptat cu indiferenta mea.
Doar tu, m-ai fi asteptat, doar ca sa ne fie bine...
Doar tu, ai reusit sa-mi distrugi barierele, sa ma ofer complet si s-o fac in fiecare zi, de fiecare data inzecit, mai mult si mai mult.
Doar tu, ma faci sa scriu, sa vorbesc de tine, sa ma gandesc non-non stop la tine.
Iubirea se castiga, apoi se pastreaza prin impartasirea ei. Poate ca prima data, ar trebui sa privesti realitatea in ochi, in ochii monstrului, si apoi sa realizezi ca e printul tau, ca mereu a fost, ca orice ti-ar oferi vine din suflet, si ca niciodata nu ti-ar face rau...
Am vrut sa cred ca exista o astfel de iubire, acum stiu, o vad, o simt, cand il vad...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






