"La ce ar folosi să trăieşti, dacă n-ai simţi puternic. Nu-i invidiez pe oamenii care au inima acoperită cu o carapace de broască ţestoasă sau cu o piele de hipopotam. Fericiţi sunt numai aceia care suferă de pe urma senzaţiilor lor, care le primesc ca pe nişte şocuri şi le gustă ca pe nişte bunătăţi. Pentru că trebuie să ne trecem prin minte toate emoţiile, fericite sau triste, să ne saturăm cu ele, să ne îmbătăm până la cea mai ascuţită bucurie şi până la desperarea cea mai dureroasă."
Nimeni nu intelege. E ca un cerc vicios, toti zic cate ceva dar ajung la aceeasi concluzie= care nu-mi convine. Ma simt mai degraba un extraterestru care nu vorbeste limba oamenilor. Si incearca, dar fara rezultat... Si... Nu-i convine. Tot ce-i ramane este sa se intoarca de unde a venit. Pana si prietenii nu inteleg. Nu intelegeti... Nu sunteti niciunul capabil sa intelegeti ca totul e mai intortocheat si complicat decat v-ati putea imagina.
Hmm... Cum te simti atunci cand te indoiesti si de propria umbra? Cand nu mai sti daca este a ta... Sau a altuia. Cam asa ma simt eu cand vad ca propriile convingeri sunt zguduite din temelii si cand evidentul imi sare in ochi si de data asta nu-l mai trec cu vederea. Am fost odata un copil naiv, acum sunt un copil maturizat, un copil care isi inabuse lacrimile pentru a parea mai puternic... Un copil care a aflat ca nimic nu e usor si simplu, nu pentru ca el si-a complicat viata, ci altii... Un copil care infrunta cel mai mare cosmar, si care vrea sa renunte la tot pentru o iluzie... Ce copil prost! N-a invatat sa nu alerge dupa aer...
Macar... Face ce simte...
"Ideile noastre preconcepute sunt atat de puternice inradacinate, incat mintea refuza sa recunoasca detaliul si ochii ii trec cu vederea."
Pentru orice plan, dorinta, ajutor ai nevoie si de a doua persoana... Degeaba incercam sa facem de unul singuri, ideea e ca avem nevoie si de cel putin a doua persoana. Pentru unii... E o fiinta suprema, pentru altii o fiinta draga, iar pentru mine... Nu conteaza pana la urma...
Cert e ca nu putem trai singuri... Eu una am sperat mereu sa ma pot descurca de una singura, sa nu trebuiasca niciodata sa cer ajutor... Dar mi-am dat seama ca indiferent de cat m-as zbate, o data si o data va aparea acel "ajuta-ma"... Ah, si cat doare, parca te si umilesti... (cel putin eu...) Unii zic ca e vorba de orgoliu, altii zic ca e prostie curata, eu zic... Ambele. Cu multe lucruri pe care le fac nu sunt de acord, dar... Tot le fac... E in sange. Greseli pe care le faci obligat de propria minte si propriul corp, greseli care ti se par naturale, care chiar sunt naturale.
Degeaba ne plangem ca nu multe sunt in regula pe planeta asta. Pai... NU SUNT, Si nu prea vor fi... Asa ca pana la urma ce conteaza inca o cearta in plus cu ai tai? Sau faptul ca mereu faci alegeri carora ulterior trebuie sa le faci fata cu greu? Sau ca te-ai trezit brusc la realitate cu nicio realizare importanta, dar cu multe figuri in cap, de ceea ce ai vrea sa pari dar nu esti? Sau poate ca te-ai pierdut pe drum, nu-ti mai sti calea, poate n-ai stiut-o niciodata, dar viitorul ti se pare din ce in ce mai negru?... Sau poate e doar parerea mea...
O ultima teorie a unui adolescent lipsit de ocupatie sau cu prea multa: "Discriminarea vine de la minoritati". Sincer, n-am idee daca s-a mai spus sau nu asta, dar e concluzia la care eu am ajuns. Un grup mic, e mai capabil sa se detaseze de masa decat intreaga masa de un grup mic. Aici nu merge "unde-s doi puterea creste", ci cu cat mai putini cu atat mai bine, ajungandu-se la un club exclusivist. Nu masa este cea care ii tine departe pe cei diferiti. De ce? Pentru ca majoritatea cuprinde o scara larga de populatie, care mai de care, cu idei diferite,cu conceptii diferite, dar se numesc majoritate pentru ca au cateva trasaturi in comun. Minoritatea insa tinde spre uniformizarea parerilor, conceptiilor, scopurilor. Cu alte cuvinte, intr-o minoritate domneste comunismul. Majoritatii ii e mai usor sa accepte minoritatea. Invers nu merge.
Dar, cum a afirmat Samuel Huntington ca pastrarea diversitatii este cheia viabilitatii planetei. As adauga, ca de asemenea intre acceptare, toleranta si "aderare" nu exista semnul egalitatii. Ca pana la urma toti suntem oameni, si suntem diferiti intr-o masura mai mare sau mai mica. Nu conteaza daca suntem femei sau barbati, republicani sau democrati, catolici sau musulmani, albi sau negri. Toti avem dreptul la viata, la iubire... Nimic nu ar trebui sa stea intre noi, indiferent de lumile in care am trait. Respiram acelasi aer, impartim acelasi cer...
Incepusem sa vad filmul acum cateva luni, insa umorul britanic de data asta m-a lasat rece si am abandonat vizionarea dupa 20 de minute. Aseara, insa, din motive personale, m-am decis sa-l revad. Filmul ne prezinta o lume care nu stia sa minta, ba chiar se spunea absolut tot ce le trecea prin cap. Pana cand, eroul nostru, Mark Bellison, un scenarist concediat, isi minte mama,pe pe patul de moarte, ca se va duce intr-un loc calm,linistit, frumos in loc de locul gol in care credea. Totul se complica, atunci cand Mark realizeaza ca nu doar mama sa a ascultat inventiile lui, ci si cateva asistente. Vestea circula repede, afland pana si femeia iubita de Mark, Anna, pe care nu reusise s-o cucereasca atat datorita aspectului cat si datorita banilor...Lipsa. Astfel, Mark devine un adevarat profet si in curand se si imbogateste. Anna ce parere va avea?
Nu e cine stie ce. Insa... In esenta, chiar e magnific. Omul a inceput sa minta din frica, pentru binele altora, apoi cand a vazut ca "ii merge treaba" a inceput sa minta pentru el, pentru binele sau. Azi, toti mintim pentru noi, din placere, sa ne ascundem, nu conteaza. Putem sa fim uneori niste javre, putem sa fim ai dracu de rai, si sa ne placa, ba chiar sa nu ne para rau... Cine a crezut vreodata ca exista persoana aia care n-o sa te faca niciodata sa plangi, se inseala, e de fapt doar o parere personala... N-are rost sa ai incredere in nimeni, ti se va dovedi inca o data ca esti ultimul fraier pentru ca ai crezut.
I'm an angel, I'm a devil
I am sometimes in between
I'm as bad it can get
and good as it can be.
Sometimes I'm a million colors,
sometimes I'm black and white
I am all extremes.
Try figure me out you never can.
There's so many things I am.