Un copil de clasa a II-a

- Nu ma intelege gresit, dar de ce o vrei? Stiu, poate are ceva ce te atrage si te tine legat de ea, dar nu ti se pare ca nu va este sortit?
- Nu, nu mi se pare. De ce mi s-ar parea? Suntem doi oameni, care s-au gasit, si mai presus de orice au invatat sa se iubeasca pentru ceea ce sunt cu adevarat...
- Si cu minciuna cum ramane?
- N-am avut de ales...
- Inteleg ca are varsta pe care ai mai vrea-o si tu, inteleg ca e vesela, nebuna, e inca la liceu, nu e ca fetele de varsta ta, pardon, femeile de varsta ta.
- Tocmai asta imi doream, sa nu fie ca ele! De ce e asa greu de inteles? Eu nu vad niciun impediment!
- Restul, inclusiv ea il vede... Ai de gand s-o cresti? Ai de gand sa stai sa dea bac-ul, sa dea admitere la facultate, s-o termine, sa-si gaseasca servici, toate pe care tu le ai deja... E un fel de handicap pentru amandoi... Incearca sa vezi...
- La asta se rezuma?
- Da! Abia acum va incepe sa-si traiasca viata, chiar crezi ca nu-si va cere libertatea? Atat de la ai ei cat si de la tine? Nu crezi ca are nevoie de doza aia de nebunie, pentru ca asa am facut toti? In ultima instanta, i-ai fura ceea ce tu tanjesti si acum si incerci sa ai. Intre voi doi e un copil de clasa a II-a... Nu spun ca e imposibil sau inutil, e doar un risc pe care tu singur ti-l asumi, gandeste-te daca se merita.

Can't live, can't breath with no air...

Si dintr-o data totul se naruie peste tot ce a cladit pana acum... Dintr-o data, iar cade intr-o prapastie adanca, nenorocita de care nu poate sa scape...
S-a obisnuit prost saraca... A crezut inca o data ca "o sa fie bine"...
S-a obisnuit sa creada prosteste, sa nu plece urechea si la altii, sa aibe incredere in necunoscuti...
S-a obisnuit sa fie mintita, calcata in picioare, sa sufere...
S-a obisnuit sa planga...
S-a obisnuit sa mai moara ceva din ea...
S-a obisnuit...

E numai vina ei. Nu-i ramane decat sa incerce sa traiasca si fara aer...

Multumesc!

Uneori

Nu prea stiu cum sa mai incep... Am impresia ca am folosit toate inceputurile din lume sau cel putin din capul meu.
Vroiam sa ma refer la egalitatea dintre sexe, insa intre femei si barbati, semnul nu este "=" ci "<" (in viziunea multora)...
Vroiam sa evidentiez in cate situatii ajung foarte multe femei, poate chiar si mamele noastre, doar pentru ca s-au indragostit ca fraierele de tinere, si credeau ca dragostea tine de foame... Isi dau seama insa prea tarziu, poate, cand n-au loc de munca stabil, au un copil plangand si inca unul in burta... Si atunci te intrebi: unde mai e dragostea? Nu stiu... A iesit pe fereastra probabil, odata cu inconstienta ta...
Si uite asa te trezesti sub ordinele celui "care aduce painea in casa"....
Si cand te gandesti ca e vorba de niste amarati de bani...
Am fost criticata ca imi permit sa vorbesc despre bani ca nefiind ceva important pentru ca ii am... Pai... N-o sa-i am mereu... Momentan stau in casa alor mei, nu a mea, si traiesc mai mult sau mai putin pe banii lor, nu ai mei. Subliniez inca o data MOMENTAN. Am ajuns sa ne conduca viata niste bani? Chiar asa?
Ma mai gandeam si la minciuni... Cum iti pot schimba viata, fie ca le spui, fie ca spune altul despre tine... Sunt cam inevitabile in al doilea caz, pentru ca nu poti oprii o razbunare, nu poti obliga pe nimeni sa nu te vorbeasca de rau... Dar macar atunci cand vorbesti de rau, incearca sa ai dovezi sau macar vorbeste de ceva ce ai vazut cu ochii tai, nu inventa povesti nemuritoare cu "daca" si cu "parca"...Eh, pana la urma n-ai nevoie langa tine decat persoanele care te cunosc cu adevarat si te iubesc pentru ceea ce reprezinti, restul sa se duca in origini!


" Uneori mi-as baga picioarele in ea de viata, pacat ca sunt prea lasa sa-mi satisfac singura dorinta sincera, nemateriala..."

Shut up

Uneori, cel mai bun lucru pe care l-ai putea face este sa taci dracului din gura... Cam asta am invatat eu... Uneori, chiar nu e bine sa comentezi ci doar sa critici tacit... Mai ales atunci cand intrii intr-o polemica in care aveti pareri total diferite, cu argumente solide. Discutiile de genul nu-si au rostul... La sfarsit veti ramane cu aceleasi pareri dar cu cateva injurii la bord. Chiar e necesar? Nu. Asa ca nu ne ramane decat sa ne gandim de 2 ori inainte sa deschidem gura pentru ca putem naste razboaie din nimic.Sometimes you have to shut the fuck up!

YOU!

I never believed in miracles. Well, I guess I was wrong. You`re my miracle! My gift from high above... The best thing that ever happened to me! I love you!

Nicio grija!

Ma intreb cate poate suporta un om... Ma intreb prin cate rahaturi trebuie sa treaca pentru a trage o invatatura... Si de ce ar trebui sa invatam din greseli? Cand toata viata asta e o greseala? Fiecare minut ma apropie de moarte... Ce penibil suna! Si ciudat... Si... Natural?!

Nu aveam nicio intentie sa scriu, dar here I am, once again NOT turned into pieces...

E putin frustrant sa nu stii incotro te indrepti, unde vei ajunge, ce vei face, dar mai ales care e rostul... Oricum, stiu ca raman doar cu intrebarea, pentru ca nimeni nu-mi va raspunde, pentru ca nimeni nu stie sigur...
Am invatat sa nu cred in nimic, decat in mine, eu sunt singura fiinta in care pot avea incredere 100%, si chiar daca ma voi dezamagii, stiu ca imi va parea rau, de 100000 de ori mai mult decat le-a parut celor care au stiut cum sa ma faca sa plang... Increderea se castiga, se mentine,insa dispare foarte repede... E foarte usor sa dezamagesti. Uneori chiar si fara sa vrei spui cuvinte care dor, actionezi fara sa constientizezi ca vei face pe cineva sa planga, sa se simta sfasiat, mort.
Si chiar daca nu intentionai, faptul e consumat, nu prea poti sa te intorci in trecut. Poti insa sa ierti... Sau nu. Oricum nu se uita...
"Suntem oameni, gresim." Oricine greseste, dar nu toata lumea poate sa treaca peste, fiecare avem cate o limita, atunci cand e trecuta inevitabilul se intampla... Viata e prea scurta, pentru a-ti pierde timpul iertand ratati sau curve. Ai toata viata inainte sa dai de alti ratati si alte curve, pentru ca pana la urma toti suntem asa intr-un anumit moment.





"Hai, n-ai de ce sa mai stai, du-te unde vrei cu gandul, e randul tau sa n-ai nicio grija!"

Mi-am amintit!

Nota pentru sine: Anturaju' te strica,
Te coboara, te ridica...