Pentru tine...

A aparut soarele, asa am aparut si noi doi, deodata, fara planuri, fara vise, fara lacrimi,nimic premeditat, doar rasete... Imi ajungea un semn de viata din partea ta ca sa stiu ca singurul pe care mi-l doresc langa mine, cat mai mult posibil, esti tu.
Ar fi trebuit sa fie simplu, eu si tu, nimeni altcineva, pana la sfarsit... Ar fi trebuit sa fie liniste, nu adunatura asta de zumzaituri nesimtite. Dar uite ca singurul sentiment perfect este iubirea, care nu stiu prin ce incurcatura, incrutisare, imbratisare ne-a unit, si ne face dependenti unul de altul. De ce? Nici eu nu stiu. Cum s-a ajuns aici? Nu-mi pasa! Ma bucur de tot, secunda cu secunda...
Stiu ca inainte am gresit mult, stiu ca ajunsesem sa apar o iubire care exista DOAR in mintea mea, dar iubirea ta e dincolo de orice imaginatie, e dincolo de orice simtire cunoscuta de sufletul meu.
Indiferent de ce se va intampla, stiu ca locul meu e langa tine, stiu ca NIMENI nu va mai putea sa ne desparta!
Poate e prea devreme, poate ma grabesc, nu-mi pasa!

(No comment)

E ciudat, stii?

Multe, multe, multe, muuuulte lucruri sunt ciudate... Cuvantul ciudat cred ca s-a inventat pentru lucrurile care nu sunt nici bune, nici rele, nu-ti vine sa plangi, nici sa razi, poate o grimasa ceva, dar nimic mai mult. La lucrurile ciudate nici macar nu sti cum sa reactionezi la prima vedere, pentru ca nu le-ai mai intalnit... Nu sti nici macar ce simti, nici macar ce ai trebui sa simti... Nu prea sti nimic... Taci, privesti... Si te uimesti sau revolti dupa caz...
Dar, ce spun? E interpretabil ciudatul, e relativ si diferit... N-avem aceeasi parere... Mi se pare ciudat sa stau, sa incerc un zambet, si totusi sa n-am cuvinte, sa nu pot sa comunic, sa nu pot sa zic "vreau/vin/plec si eu!"... Acum inteleg cum se poate simti un outsider... Un strain in alta tara... E acelasi lucru, nu va stiu limba, nu ma pot exprima, si daca incerc facand semne probabil ma si fac de ras...
Mi se mai pare ciudat sa ma incerce o neincredere in anumite persoane... Sa le iau cuvintele ca un atac la persoana mea, cand poate nu e asa... Mi se mai pare ciudat si cand exista a treia persoana intr-o relatie de doi... Gen fata ,baiatul si soacra, mereu acolo prezenta sa strige ce face gresit unul din ei... Ciudat mi se pare si cand... Nu mai poti sa te prefaci, cand esti suparat si numai poti sa pari in regula... De asemenea, si cand eviti un prieten, doar pentru ca n-ai tupeul sa-i spui in fata cu ce ai gresit sau i-ai gresit... Lasitatea unui prieten doare mai mult, si e ciudat... Ca nu sti ce sa faci, sa-i ceri socoteala sau sa-i astepti spovedania...
Si sunt atatea si atatea... Mi se pare ciudat si ca suntem nemultumiti, si in loc sa ne multumim cu ce avem, vrem mai mult, mereu mai mult, nu e gresit, decat pana la o limita... E gresit insa cand suntem nemultumiti de cel mai bun lucru care ni se putea intampla...
Acum stiu ca niciun om nu e perfect, si nicio relatie nu e perfecta, si nu poate fi niciodata... Ca nici macar "alesul" nu va fi in intregime ce ti-ai dorit, si chiar de ar fi, mereu va exista o chichita care sa va pateze relatia cu imperfectiune...
Totul e simplu, noi, oamenii complicam totul... Asa macar drumul spre moarte nu va fi monoton...

“We come to love not by finding the perfect person, but by learning to see an imperfect person perfectly...” Angelina Jolie

Enjoy

N-am cerut vreodata prea mult de la viata... In ultimul timp ceream doar liniste, pe care n-am avut-o...

Gresit!

Inchin ultimul pahar de durere,pentru fericirea mea de azi inainte. Nu-mi ramane decat sa renunt la o mica parte din placeri si sa-mi inabus orice aminitire legata de tine. Cand nu mai ai ce cauta in viata mea, nu mai revii, te pierzi usor prin umbre... Am stins de mult tigarea de dupa, vine o alta etapa...Pana la urma n-ai fost decat o iubire gresita...


"-... Anuminte iubiri, cele gresite, sunt la fel ca tigarile: e mai bine sa te lasi.
- Si cum faci sa-ti dai seama?
- Iti dai seama cand respiri aerul curat si simti ca e diferit de fum, ca e bun... si intelegi ca e aerul curat de care ai nevoie."
"Zodia indragostitilor" - Giulia Carcasi


Nu e iubire atunci cand te obisnuiesti cu durerea, cu gelozia. Nu e iubire cand te hranesti cu suferinta ta.... Nu e iubire cand o cersesti, cand o farama data din mila e un colt de rai... Nu-mi ajunge, vreau mai mult, vreau TOT... Desi e urat afara, e ceata, e frig, am.... Am... O mana care ma ghideaza si nu-mi va da drumul...

Nu pot

Avem prieteni, unii au multi, chiar foarte multi, altii 2 3, cert e ca sunt unele momente cand ai vrea sa spui, sa-ti spui oful, si simti ca nu poti sa spui niciunuia din ei... De ce? Pentru ca esti prea apropiata de ei, si desi se spune ca in fata unui prieten nu trebuie sa te prefaci ca esti dragut, exista insa o limita a bunului simt. Nu poti sa-i spui "fur, omor, insel".. Sau poate unii spun. Eu, cel putin nu as putea... Orgoliul mereu ma opreste sa-mi patez imaginea in fata celor mai buni prieteni... Stiu ca le-am ascuns mult, insa nimic nu i-ar fi afectat... Ce conteaza un secret in minus sau in plus, atata timp cat nu ii vizeaza pe ei? Si uite-ma din nou, singura intr-o camera plina de oameni, langa telefoane care suna, buzz-uri... Nu le aud, nu ma pasa, nu mai pot sa le raspund, nu stiu ce sa le raspund, nu pot recunoaste ceea ce am ajuns... Nu pot, condamnati-ma nestiind decat stiind.

Foame

Foame de tine. De noi... Nimic mai mult. Poate mai putin, mereu e mai putin decat mi-as fi imaginat. Tremur... Nu conteaza. Scap tigara...Vars sucu`. E doar un umar gol, nimic mai mult. Dorinta nu asteapta si cuvintele se impleticesc in sensul lor adevarat. Niciodata nu spunem exact ce gandim, iar cand o spunem o spunem fie prea vulgar, pervers, rautacios... Nu pot sa spun "te iubesc" cand de fapt nici "te ador" nu se apropie de adevaratul sentiment... Deci mint! Cateodata nu stiu ce sa spun, pentru ca nu s-au inventat cuvintele potrivite....
Ce as putea face? Cand faptele sunt interzise si esti prea departe sa-ti arat...
As vrea... Dar nu pot. Degeaba.... Mi-e frica de maine, poate apar faptele...

Chiar asa?

Vi s-a intamplat vreodata sa va simtiti ultimul pacatos, iar cei din jurul tau sa para niste sfinti? Exagerez desigur... Sau poate nu. Nu v-a zis nimeni niciodata ca ati uitat valorile adevarate ale vietii si ca va complaceti in lucrurile rele, sa faceti rau?
Hmm... Uneori cand vezi atata bine din partea acestor oameni, zici wtf? Let`s try it! Pana realizezi ca...Binele nu e de tine, ca orice ai face sa te indrepti nu poti, ca o parte din tine va ramane mereu rea, foarte rea.
E ceva gresit? E ceva gresit in faptul ca nu-mi ascund adevarata fata, si ca nu sunt o ipocrita?
Ati putea sa va prefaceti ca sustineti o cauza, fara sa credeti cu adevarat in ea? (excludem politicienii ca altfel as primii o groaza de "da"-uri...)
In final, ramane o singura intrebare: esti bun sau rau? Ce prostie! Niciunu dintre noi nu suntem nici buni si nici rai in totalitate(sper). Nu ai niciun drept sa ma faci rea, doar pentru ca nu mi-ai vazut partea buna. Nu e corect sa ma faci buna, doar pentru ca nu am fost rea cu tine. De fapt... Suntem oameni, si prin asta intelegem un singur lucru, ne-am nascut buni... Dar ne-am stricat pe drum. E chiar asa un pacat de neiertat?

"In their look is something so fucking strange... It`s like I`m the only sinner in the room and they are all saints."