Love...

"The music is making me growing
The only thing that keeps me awake is me knowing
There's no one here to break me or bring me down"

Am inceput trist, din dorinta de a scrie pentru a uita de durere. Pentru prima data am scris despre iubire. Credeam ca stiu ce inseamna, credeam ca nimic nu poate opri doi oameni care se iubesc. Credeam ca iubirea e indeajuns de puternica pentru a infrunta orice orice obstacol. Credeam multe... Mai tarziu experienta m-a invatat ca pot iubi de una singura singura, ca el nu imi impartaseste sentimentele, doar m-a mintit frumos... Am vazut, ca daca altii nu ne vor impreuna, pot reusii sa ne desparta. Si atunci, ce iubire mai pot apara eu? Ce definitie pot sa-i dau?
Nu-ti voi spune niciodata cat doare. Incerc sa astept... Sa astept sa treaca. Desi stiu, ca mi-am semnat o oarece condamnare.

:)

Nu stiu ce se intampla. As incerca sa caut raspunsuri la niste intrebari ce deja devin absurde, si prea folosite... Dar am obosit... Am obosit sa intreb, sa caut raspunsuri. M-am saturat sa ma trezesc ca totul se schimba pe langa mine, fara niciun preaviz. Se pare ca unele lucruri nu se spun niciodata, se pastreaza, te otravesc, si pana la urma distrug...
Renunt, abdic, ma dau batuta. Nu ma voi mai lasa prinsa la mijloc, in neutralitate pentru ca, ghici, am ramas si singura.
Pana la urma, n-am decat sa las in urma, niste oameni, niste sentimente,niste amintiri a vremurilor ce-au fost si nu vor mai fi, a unor aripi frante si vindecate cu priviri si imbratisari mute, cu oarece sacrificii venite din suflet. Daca astea au fost uitate, o sa le uit si eu.
De acum incolo, am invatat sa am grija cui ii spun "te iubesc".
Pana una alta, ma bucur de "un nou inceput", care sa nu aibe sfarsit, care sa nu-mi ridice intrebari...

"So I grab my bags and go, as far away as I can go.Cause everything ain't what I used to know.And I try to hide, but I just can't hide no more.There's nothing worse than feeling like a ghost.‌"

"

Un inceput fara sfarsit!

"- Dar de ce trebuie sa-ti amintesti si lucrurile marunte pe care le spun?
- Pentru ca atunci cand vorbesti te si ascult... Si nu ma uit la tine gandindu-ma la ce o sa mananc dupa acasa.
- Nu am suficienta incredere in mine ca sa cred ca exista cineva pe pamantul asta caruia sa-i placa toate prostiile mele, sa asculte tot ce zic, fara sa caste si fara sa se planga...
- Chiar nu ai vazut pana acum ca exista acel cineva? Ca de 2 luni e innebunit dupa toate prostiile tale si ca numai poate de dragul tau, a tot ce insemni tu? N-as schimba pentru nimic in lume, ceea ce esti, tot ceea ce reprezinti. "

Doomed beasts

In fiecare din noi, zace o javra de om. Fiecare din noi, facem rautati gratuite, flirtam excesiv desi avem o relatie, inselam, mintim, ne dam bine pe langa diferite persoane, doar de dragul de a scoate un avantaj. Exista oare cineva care sa nu fi facut nici macar unul din lucrurile de mai sus? Oops, ai mintit inca o data. De ce suntem asa?... Probabil ca sa scoatem in evidenta haosul de pe pamant, amestecul de rai si iad ce arde in noi... Fiecare isi face viata cu mana lui. Doarme precum isi asterne. M-am lamurit de mult cu treaba asta. Acum depinde de om, cat de mult ii place sa se complice, sau sa-si faca viata mai usoara, depinde daca ii place drama sau comedia, actiunea sau e un romantic incurabil. De obicei, avem parte intr-o masura mai mica sau mai mare din fiecare. Asta e rostul vietii. Plansetele, rasetele, sunt necesare. Suferinta si fericirea... Toate sunt mana in mana... Nu exista doar una, se preced, fie ca vrem fie ca nu. Nu vom fi niciodata perfecti. De ce? Pentru ca perfectul e plictisitor, n-are defecte, n-ai cum sa razi de perfect pentru ca nu te va face sa razi din cauza unei greseli, n-ai cum sa plangi dupa un perfect, pentru ca nu poate sa te faca niciodata sa plangi, n-ai cum sa te urci cu perfectul in primul tren pe care il vezi in gara, fara sa-i stii destinatia, pentru ca nu va risca o escapada din viata lui perfecta...
Poate de asta si suntem asa rai. Poate de asta uneori ne face placere sa suferim si sa complicam tot. Pentru ca astfel... Simtim ca traim. Nimic nu e mai inaltator decat sentimentul ca traiesti viata, nu o lasi sa treaca pe langa tine... Asadar, tanjesti dupa o viata perfecta? Mai gandeste-te!... Nu poti sa ai totul. Asta e farmecul.

"The Gods envy us. They envy us because we're mortal, because any moment might be our last. Everything is more beautiful because we're doomed." -Troy-

Complicated

Baby, I can't breath...


Ieri ai plans, azi razi, maine... Poate plangi iar. Ai de unde stii? Azi ai totul, maine nimic. Degeaba ai totul, daca nu ai ceea ce ai nevoie...
Asa e si cu sufletul, stie cand ai totul, dar simte cand ai ce iti trebuie. Problema e alta. Stii mereu cand ai totul, insa poti simti tarziu ca nu e ce ai nevoie... De obicei cand iti trece fericirea prin pori, o simti abia atunci cand nu mai e. O a doua sansa iti este oferita mai rar. Si daca o primesti, atunci te poti considera cel mai fericit, ti-ai recunoscut greseala, ai platit pentru ea, iar acum... Acum te bucuri de continuare. De aceea nu e bine sa pui un The END, merge mai degraba un TO BE Continued...
Vorbesc intruna de greseli, ca si cum asta as face mereu, poate ca le fac, poate ca asa trebuie, poate ca... Imi pare rau... Prea tarziu, insa. De trecut nu poti scapa, nici de greselile din el, care, din pacate, ameninta sa ameteasca prezentul. Nu-mi place sa ascund nimic, insa nici sa iasa totul la lumina nu e bine... It's complicated. Mereu e complicat, si culmea ca putea fi usor, stiu ca nu e, am complicat eu, eu, eu, eu, eu...
E usor sa citesti printre randuri, e greu insa sa iti exprimi starea in totalitate...

Niciodata:)

Incep sa cred in "niciodata nu spune niciodata..."... Mai trist e faptul ca as putea continua zicala cu inca una: "roata se intoarce"... Se completeaza... Se... Mai pe scurt, daca ti s-a intamplat sa zici asta esti un idiot. Nu exista niciodata, nimic nu se termina in totalitate. Si sunt destule sanse sa se continue, atunci cand te astepti mai putin...
Nimic nu e mai dureros decat sa realizezi ca acolo unde ai pus punct, era de fapt virgula. Era o pauza in timp, dar care poate ascunde rasturnari de situatie, rascoliri, amintiri, sentimente pierdute si regasite sau altele noi. De fapt, poti sti vreodata cand sa pui punct? Daca pui punct, inseamna ca nu va urma altceva, niciodata... Decat un total nou inceput. Oare? Nu esti singur pe lume ca sa iti indrumi singur pasii, la asta contribuie si altii, inconstient sau constient, nu conteaza. In ceea ce ma priveste, dupa punct roata se intoarce. Am facut pe cineva sa sufere, voi suferi. Am dat sperante false, si le voi primii inapoi. Am facut rau, primesc rau. Nimic nu ramane neplatit. Vreau sa cred ca in haosul in care traim, exista un echilibru, legi tacute, pedepse mute si "recompense", cu si fara ghilimele, primim cat dam, nici mai mult nici mai putin,

Dependente

Greselile sunt facute pentru a invata din ele. Fiecare din noi trebuie sa fie lasat sa se loveasca, sa cada, sa se ridice cu propriile puteri, iar apoi sa invete din cazaturi. Insa nu stiu cati din noi invata de la prima cazatura. Unora le place sa-si repete greselile, fie ca nu le considera greseli, fie ca le place, fie ca nu constientizeaza. Indiferent de motiv, ne place sa gresim. Pe moment, dupa ne bate realitatea la usa, dam de mustrari, lacrimi, si suferinta celor carora le-am gresit.
In viata toate se platesc, am simtit pe proprie piele... Nu ramane nicio fapta neplatita, mai devreme sau mai tarziu. Nu conteaza de ce ai gresit, nu conteaza nicio scuza, fapta ramane, si trebuie sa platesti...
Dependentele sunt considerate greseli, dauneaza, insa sunt si mai greu de indepartat. Si aici nu vorbim de tigari, alcool, droguri, vorbim de ceva mai profund: dependenta de un om. Nu mama, nu tata, un om pe care il iubesti cu tot sufletul si corpul.

"Orice iubire e un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma."

In momentul cand devii dependenta fie de iubirea ce o simteai pentru cineva, fie dependenta de persoana respectiva, atunci lumea capata o alta culoare, te alegi cu niste ochelari de cal, si privesti doar in fata, doar spre el. Aici e greseala. Cum te dezveti? Renuntand normal. Doar ca asta pare imposibil. Fie iti impui, fie timpul decide. Nu pot spune, ca nu te vei intoarce, ca nu vei vrea sa devi dependent inca o data. E prea posibil, viata isi urmeaza cursul, orice invat are si un dezvat, pana la urma, vei fi liber, vei scapa.
Vei scapa cu ajutorul tau. Vei renunta, te vei intoarce, vei renunta din nou, pana cand vei realiza singur ca iti faci rau, si cel mai probabil le faci rau si celor din jurul tau.
Nu-ti ramane decat sa iti ceri spasit iertare, si sa privesti spre o noua zi. Trecutul nu trebuie sa fie prezent, si n-are ce cauta in viitor.

"Yesterday is history. Tomorrow is a mistery. Today is a gift."